Orhideele satului hunedorean

Ştim cu toţii care sunt orhideele, florile delicate, cu petale precum aripile fluturilor, dar puţini hunedoreni ştiu că aceste plante sunt mai mult decât florile exotice care pot fi cumpărate din florării şi care ne împodobesc locuinţele şi birourile.

Presărate prin fâneţe, de pe Valea Mureşului şi până pe coamele Retezatului, orhideele satelor atrag atenţia cu fineţe şi timiditate.

Poate că nu sunt atât de spectaculoase precum suratele lor din ţările calde, dar tot înfrumuseţează locul şi viaţa celor care ştiu să le deosebească.

Mici şi vulnerabile

Literatura de specialitate arată că, în România, sunt 58 de specii native de orhidee. Faţă de surorile lor exotice care cresc agăţate sau fixate pe alte plante, speciile autohtone sunt specii terestre, care cresc pe pajişti şi în poieni, mângâiate de soare. Orhideele “ţărăneşti” sunt mai greu de remarcat pentru că sunt mignone, iar florile lor au doar câţiva milimetri. Poate că sunt sfioase, dar sunt o minune biologică, spun specialiştii. „Ca să germineze, seminţele au nevoie de o ciupercă care se află în sol şi cu care fac micorize.

Sămânţa orhideelor este foarte, foarte mică. Embrionul începe să se dezvolte, dar, la un moment dat, rămâne fără hrană. Respectivele ciuperci îl hrănesc.

Embrionul rezultat din sămânţă poate rămâne în sol chiar şi zece ani în cazul unor specii, până să formeze o plantă care să şi înflorească”, spune Claudia Dănău, biolog la Administraţia Parcului Naţional Retezat, loc unde înfloresc pe rând, de-a lungul întregii veri, jumătate din speciile documentate din ţară.

Dimensiunea seminţelor este de 0,1mm, adică au mărimea unui fir de praf, în schimb, capsula are câteva sute de mii de asemenea punctuleţe, uşor de dus de vânt şi împrăştiate pe distanţe remarcabile. Plantele înfloresc după mulţi ani, timp în care planta se maturizează, dar poate fi uşor distrusă de orice schimbare în condiţiile de mediu.

Târziu şi timpuriu

Vremea atipică din acest an le-a făcut să înflorească mai repede: „Ştiu că micuţele astea violete sau gălbui sunt orhidee, dar nu am remarcat până acum să înflorească deodată cu primii bureţi, încă la mijlocul lui aprilie.

Şi le văd şi acum când bureţii s-au terminat şi căutăm ciupercile prin păduri”, spune o hunedoreancă care a remarcat apariţia lor timpurie.

Mai mult, în 2018, orhideele au apărut în locuri unde nu au fost văzute demult şi în nici un caz în număr atât de mare. „Apăreau singuratic – una aici, alta la metri mulţi mai încolo, anul acesta le-au văzut prima dată înghesuindu-se şi formând pâlcuri.” Biologii spun că apariţia orhideelor în locuri unde au fost foarte rar văzute se datorează solurilor de aici care nu sunt poluate. „Seminţele lor sunt aduse ori de vânt, ori de diferite vieţuitoare. Pe păşunile naturale, folosite în mod ecologic, ele pot să apară în număr foarte mare. Dacă au fost ani când nu au apărut deloc, acum avem o populaţie destul de mare în anumite zone. Ne pot surprinde mereu – de exemplu, în anii următori s-ar putea să nu mai apară sau să înflorească mult mai multe”, spune biologul Retezatului. Claudia Dănău arată că aşa se explică faptul că în unii ani orhideele apar în pâlcuri, cu sutele, ba chiar mii de fire de flori, dar, în alţi ani, se pitesc şi nu pot fi văzute.

Fâneţele cu orhidee

Până şi la poalele Retezatului, pe fâneţele cunoscute de obicei pentru numărul mare de narcise, au apărut orhidee la mijlocul primăverii. Proprietarul unor pensiuni le-a admirat în poienile de lângă Cetatea Mălăieşti şi s-a gândit că pot fi un „cârlig” pentru atragerea turiştilor în zonă. „Aici, în destinaţia ecoturistică Ţara Haţegului-Retezat, la poalele Cetăţii Mălăieşti, de câţiva ani buni, aceste orhidee sălbatice ne încântă, deşi mulţi nu ştiu ce sunt. Anul acesta sunt foarte multe şi au apărut timpuriu”, spune Mihai Iancu.

Aşa că iarna atipică, cu mai puţină zăpadă căzută în comuna Sălaşu de Sus, a fost urmată de o primăvară specială care a făcut ca orhideele să apară mai repede. Delicatele  flori ar fi trebuit să înflorească mai târziu, prin mai şi chiar iunie. Un cioban care îşi paşte mioarele pe aceste locuri le-a văzut, dar nu ştia să le recunoască drept orhidee: „Eu nu cunosc florile, nu ştiu cum se numesc. Le văd aşa frumoase, dar nu ştiu ce sunt. Sunt de două culori galbene şi purpurii”, remarcă omul. Şi tocmai faptul că nu sunt recunoscute ar putea fi salvarea lor pentru că lumea nu le smulge pentru buchete, dar le poate aduce şi pieirea pentru că legea nu le include între plantele protejate cum sunt în multe ţări europene. Biologii spun că orhideele sunt una dintrecele mai periclitate grupe de plante la nivel mondial.

Orhideea de Retezat

În Munţii Retezat, există 28 de specii de orhidee, din cele 58 existente în România. În România, doar două specii – Papucul Doamnei şi Sângele Voinicului- , ambele găsite şi în Munţii Retezat, sunt protejate de legislaţia apărută la mijlocul secolului trecut.

Cercetătorii de la Administraţia Parcului Naţional Retezat monitorizează continuu plantele ocrotite din aria naturală protejată.

Nu sunt mulţi cei care se pot lăuda că au admirat speciile protejate crescute printre stânci. De exemplu, Papucului Doamnei, o varietate de orhidee declarată monument al naturii, nu a mai a fost identificată din 1960 în Retezat, până anul trecut. „Orhideele se întâlnesc de la câmpie până în vârful muntelui, prin păşuni, păduri, locuri umede, chiar mlaştini, după cerinţele biologice ale fiecărei specii.

În Retezat avem citate 28 de specii, dintre care două sunt declarate monumente ale naturii.

Acestea sunt Papucul Doamnei şi Sângele Voinicului. Marea majoritate a orhideelor din România sunt considerate rare, periclitate şi vulnerabile”, spune Claudia Dănău. Orhideele din zona Retezatului pot fi văzute de-a lungul întregului anotimp cald, până pe la sfârşitul lunii august. Biologii vă recomandă să vă bucuraţi de frumuseţea lor, dar să nu le rupeţi.  Iubiţi, fără să ucideţi!

 Laura OANĂ