Omul alb care muncește să facă lumea mai bună a binecuvântat România!
Cu douăzeci de ani în urmă, Papa Ioan-Paul al II-lea a binecuvântat România și a lăsat în urma sa o caracterizare istorică pentru țara noastră, numind-o ”grădina Maicii Domnului”. Se referea la bogăția naturală a acestor plaiuri, dar, mai ales, la valoarea trăitorilor pe aceste meleaguri, la valoarea românilor. Credincios sau ateu, oricine poate constata că, după binecuvântarea Papei Ioan-Paul al II-lea, lucrurile bune nu au întârziat să apară în România: mai întâi securitatea de care ne bucurăm pentru că am fost acceptați ca membri ai NATO, iar mai apoi prosperitatea la care și noi, românii, avem acces, după aderarea la Uniunea Europeană și participarea cetățenilor noștri la beneficiile unei Europe unite.
Iată că România a găzduit acum, din nou, vizita extinsă a unui papă în funcție. Sanctitatea Sa, Francisc, a simțit și a știut că în România găsește inspirație și germenii cei mai buni pentru proiectul său extins, acela de a schimba în bine lumea întreagă, cu cel mai simplu și cel mai puternic instrument – iubirea între oameni.
Nu cred că este vreun român care să nu fi rămas impresionat de simplitatea și de modestia de care a dat dovadă Papa Francisc în țara noastră! Sfântul Părinte a dovedit cunoaștere și înțelegere pentru problemele cele mai importante ale românilor, cunoaștere mai multă chiar decât dovedesc că au cea mai mare parte a celor care dețin astăzi funcții de decizie în România!
Dacă deschidem inimile și reascultăm mesajele lui, (pentru că fiecare dintre ele se adresează unei probleme a societății românești) după această vizită, țara noastră nu va mai fi niciodată la fel ca înainte de ea! Va fi mai bună!
Una dintre temele pe care Sfântul Părinte ne-a pus-o pe agenda publică și politică este raportarea noastră, ca stat național unitar, la situația fraților români plecați de nevoie, din țara lor, să muncească în alte state din Uniunea Europeană. Aici, în țară, discuțiile oficialilor se centrează pe aspecte pur politice, care țin de exercitarea dreptului de vot, pe penuria de forță de muncă din țară, societatea românească fiind antagonizată pe tema când și, mai ales, cu cine votează românii din străinătate! Oficial, trec în plan secund problemele umane pe care le au cei peste 4,5 milioane de români aflați peste hotare: cum își cresc ei copiii, cum reușesc ei să-și ajute părinții rămași în țară, nimic despre dorul lor, despre înstrăinarea pe care o îndură, despre cum le sunt respectate drepturile.
”Mă gândesc la fenomenul imigraţiei care a implicat mai multe persoane. Mă gândesc la depopularea atâtor sate. Mă gândesc la consecinţele pe care toate acestea le pot avea asupra calităţii vieţii şi la slăbirea rădăcinilor voastre culturale. Aduc un omagiu sacrificiilor făcute de atâţia fii şi fiice ale României, care prin cultura lor, prin patromoniul lor îmbogăţesc cultura altor ţări.”
Un asemnea mesaj al Sanctității Sale, pune în relație drama națională a depopulării cu drama individuală a înstrăinării de propria țară. Papa Francisc dovedește că știe ce se află în sufletul a milioane de părinți și bunici care nu-și mai văd copiii și nepoții decât în poze și în sufletul a milioane de fii și fiice, de mame, tați, frați, surori, înstrăinați.
Chiar înainte de a pleca, Sfântul părinte ne-a spus: ”Bunicii visează când nepoții merg înainte și nepoții atunci când au rădăcini.”
Politica, întreprinderea aceasta grea, trebuie făcută pentru ei, pentru români, pentru bunicii și nepoții noștri, pentru împlinirea viselor lor de viață împreună, de continuitate și prosperitate în România, “Grădina Maicii Domnului”!
Cei care vreți și puteți să munciți în politică pentru ei, făcând sacrificii, și nu pentru interese personale sau de grup, haideți la muncă! Ceilalți, plecați acasă! Vremea voastră a trecut, indiferent că sunteți noi sau vechi, tineri sau bătrâni!
Eleonora-Carmen HĂRĂU
