Obiceiuri de Crăciun în Ținutul Pădurenilor
Originea tradițiilor din Ținutul Pădurenilor se pierde în negura timpului. Încă mai sunt obiceiuri care se păstrează și acum și se remarcă prin autenticitate.
Etnotologul Marcel Lapteș consemna în cartea „Timpul şi sărbătorile ţăranului român” (Deva, Editura Corvin, 2009) că în satele din Ţinutul Pădurenilor, în Ajunul Crăciunului se pregătea „Crăciuniţa”, o pâine specială care se aşeza peste o grămăjoară de otavă. Sătenii credeau că în acea noapte va veni „calul lui Crăciun” şi va mânca din ea ca să ne dea anul ce vine bogat şi cu noroc.
Zona pădurenilor este printre puţinele care au conservat tipuri de colinde ce dezvoltă teme şi motive de o incontestabilă vechime, exprimate într-o limbă cu o puternică amprentă a trecutului. Predilecţia pentru numărul 3, număr încărcat cu forţa magică, divinatorie şi purificatoare, este bogat ilustrată: boierul bătrân, Crăciun, îşi trimite cele trei slugi cu trei solii spre a vedea „cel rod de împărat pe care trei sinioare mi-l d-apleacă”.
Tradiţiile Sărbătorilor de iarnă se mai păstrează încă la sate. Este adevarat că în cea mai mare parte a locurilor obiceiurile de Crăciun nu s-au păstrat nealterate. Cerbul, căluşarii, colindatul şi dubaşii atestă vechimea şi continuitatea existenţei oamenilor pe aceste meleaguri.
Colaborator
FOTO: Muzeul Etnografic al Transilvaniei
