O LUME NEBUNĂ. Avataruri ale răului: „Cancel Culture” și „Woke”

Sub presiunea unui curent public dominat de cea mai nouă formă de totalitarism de sorginte nord-americană, cu expresiile cele mai virulente „cancel culture” și mișcarea „woke”, mediile de educație și culturale europene par cuprinse de slăbiciune chiar dacă pericolul este bine cunoscut. Fuga de responsabilitate și preferința pentru oaze de confort sunt ingredientele care permit un atac fără precedent la chiar structurile fundamentale ale civilizației occidentale. În condițiile în care societatea începutului de secol XXI este oricum dominată de un regres al sistemelor de educație și al autenticei creativități în cultură, loviturile date de adepții bulelor de analfabetism disimulând spații violente de ideologie totalitară sunt mortale.

Iminența dezastrului cultural este bine cunoscută și face obiectul unor analize riguroase, inclusiv în mediul universitar din SUA și Europa, locul unde lucrurile încep să o ia razna. Europa este încă la începutul ofensivei demolatoare, dar în SUA „cultura abandonului” are deja prea multe victime. Dascăli universitari de valoare sunt supuși unei cenzuri violente din partea grupurilor de activiști „woke” sau „cancel culture”, ajungând în situația de a renunța la catedre fie prin proprie voință, fie dați afară de conduceri de universități care cedează șantajului identitar. Același lucru se întâmplă și cu scriitori de valoare cărora li se cenzurează opiniile și sunt linșați public în media, rețele de socializare și chiar evenimente cu prezență fizică.
Totul în numele „unui soi de religie degradată și care dă sentințe definitive împotriva tuturor celor care nu sunt de acord cu ea”, cum spune Pascal Bruckner (de citit incitantul său volum Un coupable presque parfait : la construction du bouc émissaire blanc, Grasset, 2020).
Importul „cancel culture” și „woke” în mediul cultural european este în plină desfășurare. „Cultura abandonului” și „trezirea” inadaptaților are succes și pe vechiul continent pentru că e un adevărat dar pentru inculți, pentru debusolați social, pentru intelectualii de periferie, pentru universitarii fără consistență și principii, pentru lichelele incapabile de creativitate și care doresc pedepsirea valorii și instaurarea unui egalitarism subcultural, a unei domnii a (sub)mediocrității.

Renegarea valorilor civilizației, ștergerea istoriei și cenzura sub imperiul linșajului

Despre ce vorbim, în fapt?

Mai ales despre agresiunea tezelor stângii „woke” americane care intră și în Europa atacând chiar rădăcina civilizației occidentale (pe care, în fapt, a și început să o renege direct): scriere incluzivă, rasism sistemic, gândire decolonială, studiul (obligatoriu al) genurilor, privilegiul alb.
Noile totemuri cu care este agresat liberul arbitru și este îngropată creativitatea sunt „rasă”, „gen” și, deasupra, „identitate”.
Activiștii „culturii abandonului” și ai „trezirii” americane vor înlocuirea problematicii sociale cu cea a identităților, ajungându-se la înlocuirea comunităților și chiar a claselor sociale din perspectiva marxistă cu minoritățile religioase, sexuale, etnice, locurile centrale în noua paradigmă fiind ocupate de rasă și gen. Un rasism încă mai rasist (sic!), un sexism exacerbat care duce sexualitatea în hilar, o politică a pumnului în gură cu accent pe amuțirea spiritelor libere.
Pornind de aici, nebunia se extinde până la renegarea valorilor civilizației, ștergerea istoriei și cenzura sub imperiul linșajului.
Adepții „culturii abandonului” și ai „trezirii” americane promovează, în fapt, un totalitarism demolator și un rasism încă mai fioros decât cel pe care civilizația noastră îl pedepsește de multă vreme: bărbații nu pot vorbi despre cauzele femeilor, albii nu pot vorbi despre cauzele negrilor, heterosexualii nu pot vorbi despre cauzele minorității LGBT, iar minoritățile trebuie să dobândească dreptul de a se izola, de a avea reuniuni închise, de a fi mai presus de regulile sociale din comunitate.
Este vorba, în fapt, despre închiderea dialogului și cenzurarea comunicării până la excluderea socială violentă a celor care nu sunt de acord cu principiile adepților noii religii a abandonului cultural și social.
În The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure (Penguin Press, 2018), Jonathan Haidt și Gregory Lukianoff vorbesc despre „culture of safetysm”, cultura obsesiei de a fi protejat, un mod de a gândi specific celor care nu suportă niciun fel de critică sau observație și care, reclamând tot felul de mici agresiuni, vor să li se ofere spații securizate unde să nu poată fi atinși nici cu vorba.
Astfel că nu putem fi decât în perfect acord cu Seth Greenland (autorul celebrului roman The Hazards of Good Fortune, Europa Editions, 2018), care spune că această „cultură woke” neagă, în fapt, liberul arbitru și complexitatea moralei și este un inamic al creativității.

Creativitatea este dușmanul noii religii

Da, creativitatea pare să fie principalul inamic al noii religii a insuficienței, izolaționismului și linșajului ca mijloc de egalizare socială și culturală. Pentru că creativitatea înseamnă imaginație, libertatea de a gândi, expresivitate pentru structurile construite de om, înseamnă simbol și percepție, înseamnă metalimbaj și deschideri universale. Înseamnă lucruri care nu sunt la îndemâna mulțimii.
Creativitatea nu poate fi izolată identitar: nu este specifică unei rase, unui sex, unei minorități. Creativitatea este un neprețuit dar natural al omului, este calea sigură către evoluție prin împlinirea unor deziderate ce țin tocmai de om și de întreaga comunitate umană, de căutările permanente ale omului de a descoperi rostul existenței, locul firesc al umanității într-un univers fără margini.

Ideea tembelă că poți uniformiza gândirea umană, că poți alinia, ca pe soldații de plumb, spiritele creatoare ale omenirii, că poți pune în școli și societate site ideologice care să filtreze ceea ce nu convine unei mase amorfe de inamici ai libertății creatoare, că poți anula prin decrete contradicțiile ce se nasc din cercetarea lumii și a rosturilor sale, această idee nu poate fi lăsată să supraviețuiască. Este o idee care i-ar face geloși și umili pe cei mai cumpliți dictatori pe care i-a dat omenirea!

O groapă de gunoi a spiritului

În noua obișnuință a indivizilor de a anihila tot ce le impune efort intelectual, memorie colectivă a valorilor universale și respect față de școală și comunitate – pentru că despre asta vorbesc activiștii „trezirii” și ai „culturii abandonului” – devine firească agresivitatea cu care adepții noii religii a nivelării conștiințelor atacă în primul rând spațiile culturii și cele universitare. Dacă distrugi, de exemplu, canoanele estetice pe care s-a clădit arta și firul roșu al evoluției criteriului estetic, distrugi, în fapt, nevoia de artă. E ca și cum ai cere reclădirea culturii din nimic, din amnezie, pur și simplu aruncând într-un vălău uriaș doar expresiile comode, de turmă, ale unor analfabeți fără scop, fără drum, fără orizont, expresii care, prin permanentă amestecare, pot propune cel mult un cenușiu etern din resturi ale spiritului.
Când la o universitate ca Yale departamentul de istorie a artei decide, frisonant, să-și înlocuiască tocmai cursul de introducere în istoria artei pentru că ar fi… prea „centrat pe occident”… sub presiunea gloatelor „woke” și „cancel culture”, oameni de cultură din zona universitară a elitelor acceptă inepția că ar fi păgubos studiul geniilor care au însuflețit, prin artă, cele mai înalte aspirații ale spiritului uman și care, da, reprezintă ceea ce numim civilizație occidentală, dar și evoluția lumii civilizate în ansamblul ei.
Atunci cum să mai fi de mirare că lui Ludwig van Beethoven i se reproșează, dinspre noii agitatori ai lumii, că este prototipul celui care trebuie urât și abandonat: „pale, male and stale” (alb, bărbat și învechit)? Muzica lui Beethoven, care a însuflețit spiritul tuturor generațiilor ce i-au urmat, ar trebui eliminată, spun agitatorii, pentru că este simbolul „supremației albilor” și al „sclaviei”…
Cum să ne mai mire faptul că un spectacol de teatru antic jucat la Sorbona, în amfiteatrul Richelieu, a fost boicotat și protagoniștii agresați doar pentru faptul că unii actori aveau măști antice negre, deranjând din ce în ce mai furibunda și inepta super-sensibilitate a populației de culoare mai închisă a pielii decât „albii stăpânitori”?
Cum să ni se mai pară ciudat că Mark Twain și al său Huckleberry Finn sunt alungați din școală pentru că negrilor li se spune negri în carte?
Într-o asemenea groapă de gunoi a spiritului totul devine posibil.

De apărat

Nimeni nu scapă de această invazie a analfabetismului, a inculturii, a prostului gust și delăsării, a patologiei psihiatrice izvorând din abandonarea creativității, a criteriilor de merit, a valorilor construite prin muncă în registrul talentului și autenticității, abandonarea comunității și a ligamentelor sale morale în favoarea unei uniuni otova de indivizi dezumanizați.
Suntem puși în fața unei pandemii față de care cele biologice devin mici neajunsuri surmontabile, o pandemie care atacă nu doar fundamentul civilizației și libertatea care definește omul integral, ci atacă esența existenței omenești, memoria vie, creatoare a comunității umane. Din fericire, așa cum vom descoperi căutând în actul educațional și cultural din lumea largă, în fața acestui val de idioți se ridică cele mai puternice spirite ale umanității. N-ar fi rău să le fim aproape, totuși!

(Volodia Macovei, articol preluat din revista de artă și suport cultural EM ART, nr. 7-8, iunie-iulie 2021)

Credit foto: EPA-EFE//CAROLINE BLUMBERG