NOTE MARGINALE: Ciorba politică românească la focul mic al așteptărilor

Prezentăm aici, ca temă de gândire, doar câteva însemnări pentru o viitoare analiză politică.

PSD merge din ce în ce mai singur către alegerile prezidențiale, dar și spre anul care vine. Cum se anunță o bătaie la fundul gol în noiembrie, la prezidențiale, singurătatea PSD va deveni încă mai mare, pentru că mulți își vor pierde, conform obiceiului, dragostea de partid și vor căuta oferte prin „țările mai calde ale politicii românești”. Probabil, PSD va încerca să adune sprijin și de la sateliți minusculi din politică, de soiul pârâților țărăniști, dar mare folos din asta nu au ce trage. Nimic vioi, totul la supraviețuire.

PNL merge și el singur, dar cu avantajul că tocmai a priceput că are o șansă unică de a se consolida politic fără tinichele-n coadă, așa cum nu a mai făcut-o vreodată în istoria recentă. PNL, dacă joacă bine cartea în următorul an – și mai face și puțină ordine în interior! -, își poate spăla mai toate păcatele din ultimul deceniu și poate deveni mai mult decât atractiv.

De notat că adevăratul adversar notabil al PNL nu este, așa cum s-ar crede, „fiara rănită” PSD, ci combinația nouă USR-PLUS – și pentru încercarea de la prezidențiale, dar mai ales pentru înfruntările mari de anul viitor. Dan Barna o fi el un mărunțel în jocul prezidențialelor, pe care mai mult le încurcă, dar USR are un electorat consistent și cu potențial al surprizelor greu de prevăzut.

USR-PLUS face ce a făcut și la europarlamentare și i-a mers: iese agresiv și tenace în stradă, trăgând trecătorii de mânecă pentru a le prezenta oferta politică. În paralel, fără nicio emoție, dă la oase președintelui Iohannis, indiferent de subiect, și pișcă de gambe PNL-ul de câte ori are ocazia, încercând să coacă o intrare în turul doi al prezidențialelor cu un scor rezonabil – o miză electorală nerealistă, cel puțin deocamdată.

Pro România lui Victor Ponta suflă și-n iaurt și își caută soluțiile pentru a nu-și alunga un electorat destul de bun – cum s-a văzut la europarlamentare – și, chiar, pentru a capta încă o feliuță din vechiul bazin electoral al PSD. În perspectiva unei astfel de căutări, o combinație cu ALDE, așa cum se tot vorbește, nu i-ar aduce decât probleme, inclusiv în interior, nu numai în electoratul abia câștigat.

ALDE, dacă insistă să susțină jocul la cacialma al lui Tăriceanu cu PSD-ul, are „șansa” de a pica încă mai jos decât la europarlamentare, ceea ce ar echivala cu un dezastru ireversibil. Jocul lui Tăriceanu nu ia în calcul că perioada lungă de frăție cu PSD-Dragnea nu poate fi ștearsă în două-trei luni și în niciun caz prin brusca negare a tuturor declarațiilor de iubire politică de până acum o lună, două.

UDMR stă, boierește, la cotitură, conform obiceiului, știind că reprezintă o ulcică electorală pe care și-ar dori-o, la sete, și stânga și dreapta politică românească.

PMP, în stilul șmecheresc-marinăresc al lui Băsescu, joacă o bătută pe loc, dar așa, mai pe tăcute, fără zarvă, cugetând probabil cum ar putea dobândi un cașcaval electoral de vânzare în turul 2 al prezidențialelor.

CONCLUZIE: Cum încă e prea cald și mai sunt de consumat concedii, jocul politic românesc se va anima, spunem noi, abia după prima decadă din luna septembrie 2019. Ținem aproape!