Nimeni nu-i oprește să distrugă monumente!

Monumente în pericol: La vechea Biserică cnezială din Nucșoara, Sfinții iau igrasie!

În „lunga vară fierbinte” hunedoreană (a nu se confunda cu producția cinematografică „The Long, Hot Summer”), sub noianul indicatoarelor cu „dinozauri pitici” care sufocă multe dintre valorile cultural-istorice ale Țării Hațegului, o mică bisericuță cnezială de la Nucșoara (comuna Sălașu de Sus, jud. Hunedoara), localitate cu brand de narcise, ațipită în umbra Munților Retezat, ar fi riscat să rămână un personagiu anonim.

Asupra acestui obiectiv de patrimoniu s-ar fi „pus batista pe țambal”, dacă reputatul arheolog și medievist Adrian Andrei Rusu nu ar fi risipit tăcerea, instituind un justificat semnal de alarmă în sânul societății civile.

Prezent în Țara Hațegului, în ajun de Sânziene, expertul Adrian Andrei Rusu a vizitat și biserica istorică de la Nucșoara. Însă, constatările la fața locului au fost siderante! Istoricul clujean a postat, pe pagina sa de Facebook, rezumatul acestor concluzii alarmante, pe care le vom cita ad litteram:„Biserica care mă doare (nu mai suport), la Nucșoara, Sălașu de Sus, Hunedoara. În prostia unor preoți iresponsabili: Nucșoara. Apa scursă din acoperiș a distrus vreo câțiva mp de frescă; apa din sol urcă pe pereți, pentru că-conform indicațiilor de la noua episcopie din Deva, pe jos s-a pus gresie, iar în exterior, trotuar de ciment”. Pentru edificare, universitarul A.A. Rusu publică și o porțiune din fresca deteriorată, de la Nucșoara.

În privința acestei degradări, expertul Ioana Zărnescu opinază: „Nimeni nu-i oprește să lase să se distrugă monumente! Protocolul semnat între Biserica Ortodoxă Română –  Comisia de pictură bisericească și Ministerul Culturii nu funcționează!…”.

Amintim faptul că istoricul Adrian AndreiRusu a mai sesizat autoritățile din județul Hunedoara, cu privire la așa-zisele „restaurări” (de facto alterări) ale obiectivelor medievale de la Mălăiești (un kitsch) și Cetatea Deva. Ba, în chestiunea „estetizării” dubioase a citadelei din municipiul reședință de județ, în loc să ia măsuri ferme, penultimul primar al urbei l-a acuzat pe specialist, nici mai mult nici mai puțin, că ar fi un „mercenar” pus pe hărțuire…

Dar, să revenim la „cazul bisericii cneziale Nucșoara”, devenit, la sesizarea societății civile, un subiect controversat și incomod, mai ales pentru administratorul sitului. Biserica de zid din satul Nucșoara (com. Sălașu de Sus, jud. Hunedoara), cu hramul „Înălțarea Domnului”, este un monument istoric de „Clasă B”, înscris pe lista Ministerului Culturii sub codificarea „HD-II-m-B-03370”, fapt care obliga factorii responsabili să ia măsuri pentru protejarea acesteia!

Așezată geografic în piemontul Munților Retezat, între Văile Sibișel și Sălaș, străvechea vatră a Nucșoarei numără mai bine de șase veacuri și jumătate de istorie atestată documentar. În veacul al XIV-lea, satul a trecut, succesiv, din mâinile cnezilor Cândea de Râu de Mori, în stăpânirea cetății Hațeg sau a curții regale ungare. După 1394, Nucșoara s-a bucurat de o anumită libertate feudală, în schimbul dării anuale a unui bou către castelanul de Hațeg. Ulterior, obștea a revenit în stăpânirea renumitei familii a Cândeștilor, sub patronajul cărora, se și ctitorise un așezământ bisericesc, durat din piatră și cărămidă.

Potrivitrenumitului medievist Radu Popa, această străveche biserică a satului Nucșoara ar fi fost, încă de la începuturi, a întregii obștiromânești de aici, adică lăcaș parohial, monument databil, în opinia sa, cândva prin veacurile XIV-XV, deși lăcașul nu a beneficiat de o cercetare istorică sistematică, în acest sens!

Istoricul de artă Virgil Vătășianu este mult mai categoric în privința stabilirii vechimii bisericii cneziale de la Nucșoara, fixând ctitorirea acesteia, în perioada imediat următoare marii invazii tătaro-mongole din 1241-1242. La fel, criticul de artă și rectorul Vasile Drăguț indică fondarea monumentului, la cumpăna secolelor XIII-XIV. Asupra vechimii de circa șapte veacuri a acestui vestigiu ecleziastic medieval de la Nucșoara, s-au pronunțat și alți specialiști, precum Adrian AndreiRusu, Hristache Tatu, Kalmar Zoia Maxim, Popa Ovidiu ș.a., confirmându-i valoarea inestimabilă.

Deși nu s-au efectuat cercetări arheologice sistematice în incinta bisericii de la Nucșoara, care să confirme considerabila sa vechime, în mod ciudat, specialiștii din cadrul instituției eparhiale județene„botează”, în pripă, acest prețios monument istoric mult mai târziu, cândva prin secolul al XVIII-lea. Poate și pentru a-l menține în categoria monumentelor de „mâna a doua”, din „Clasa B”, astfel încât, să nu aibă nimeni „dureri de cap” în privința intervențiilor asupra lăcașului bisericesc (practică întâlnită și la alte biserici din județ).Cuvioasele condeie apreciază, „indulgent”, vechimea bisericii din Nucșoara la circa 240 de ani, invocând „inscripția rimată a tâmplei, (scrisă) de popa Simion Zugravul din Pitești, (la) 1779 septembrie 17…”. Dar, conform oricărei metodologii rezonabile de cercetare, „Sfeștanele” nu sunt elemente de datare absolută!

Mult mai bizar, în evidențele destul de rarefiate ale Ministerului Culturii, biserica de la Nucșoara apare ca fiind construită „în jur de 1786”, deși, în mod evident, stilul arhitectonic „romanic, cu influențe gotice”, este specific veacurilor XIII-XIV!

Însă, „Repertoriul Arheologic Național”, document oficial aflat în administrarea Institutului Național al Patrimoniului, consemnează fără lipsă de echivoc: „Situl Bisericii românești «Înălțarea Domnului» de la Nucșoara, Sălașu de Sus, județul Hunedoara – Biserica ridicată, în sec. XIV, este un ansamblu religios important, de veche tradiţie romanică, cu naos dreptunghiular şi altar semicircular. Ca element decorativ păstrează un portal cu aspect gotic, într-un toc de lemn cu ferestre de feronerie ciocănită la cald. În interior, se păstrează fresca originală, de la 1779, de mare valoare artistică, realizată de zugravul popa Simion de la Piteşti”.

Desigur, opiniile specialiștilor converg spre concluzia, potrivit căreia, biserica de la Nucșoara este un neprețuit monument istoric, având o vechime de aproape șapte veacuri! Un obiectiv efigie a „Țării Hațegului la începutul Evului Mediu românesc”, cu un real potențial de valorificare turistică, față de care, atât instituțiile abilitate în materie de „Patrimoniu și Culte”, dar și noi toți, ar trebui să veghem la integritatea și protejarea sa!

În „era termopanizării istoriei”, semnalul avizat al arheologului și istoricului clujean Adrian Andrei Rusu aduce în atenția societății civile și autorităților hunedorene măsurile neinspirate, „puse în operă” la biserica din Nucșoara (com. Sălașu de Sus, jud. Hunedoara), deun „Ghiță” expert în gresie și ciment (lucrări nu știm cât de avizate de vreocomisie), intervenții cărora, iată, au început să le cadă victime chiar Sfinții de pe pereți – neprețuita frescă!

 

Dorin PETRESC

fotografii: Țetcu Mircea Rareș, Adrian Andrei Rusu