Nevoia de transfuzii și interesele donatorilor de sânge
Reglementări adoptate recent la nivelul Uniunii Europene vor impune statelor membre ca, în orizontul anului 2020, să renunțe treptat la politicile de stimulare financiară/materială a donatorilor de sânge.
Această reglementare va avea un impact deosebit de puternic asupra stocurilor de sânge de care au nevoie unitățile spitalicești din România, deoarece în prezent, politica stimulentelor financiare este cea care menține un număr minimal de donatori de sânge. Cum vor mai fi asigurate necesitățile de sânge, atunci când autoritățile nu mai pot stimula pe cei dispuși să doneze viață?
În fața aceastei amenințări deosebit de grave se impune demararea procedurilor pentru a solicita Comisiei Europene o derogare (chiar și cu un termen de tranziție) de la această decizie, numărul donatorilor de sânge fiind și așa extrem de mic în România, iar deficitul de sânge reclamat de unitățile spitalicești este important. Totodată, importanța campaniilor de educare și conștientizare, a populației crește, iar donarea liber-consimțită, fără alte avantaje decât cele morale, devine vitală! Donatorii stimulați financiar/material vor trebui înlocuiți cu donatori onorifici!
Oricum, se pare că ne aflăm din nou, (a câta oară?) în fața unei negocieri românești ratate din nepricepere sau din dezinteres și ar fi interesant de știut care a fost poziția Guvernului României în decizia luată la nivelul Uniunii Europene și cine a reprezentat România din partea Guvernului la această negociere?
Eleonora-Carmen HĂRĂU
