Nemulțumirea la români sau despre schimbare
Foarte mulți dintre noi au înțeles că momentul actual în care se află societatea românească, cere o schimbare. Puțini însă au înțeles că educația este foarte importantă și și mai puțini au înțeles că schimbare trebuie să plece de la el însuși/ea însăși! În general, suntem un popor de nemulțumiți; nu ne plac foarte multe lucruri, începând cu clima si terminând cu cojile de semințe pe care le scuipă unii prin parcuri. Universul nemulțumirilor la români, am impresia uneori că este nelimitat. La noi, mereu „se putea mai bine”, însă foarte rar înspre deloc „se putea și mult, mult mai rău”! Ce mai, ne place să fim nemulțumiți fără să încercăm să schimbăm ceva! Preferăm să fim frustrați pentru ca Xulescu… ceva orice, nici nu contează, în loc să învățăm cum să facem să fie bine măcar pentru noi, că speranțe să ne gândim și la binele celorlalți nu prea am! Și mereu e important ce și cum fac alții, și nu ce facem noi înșine! Și îmi asum ce spun, pentru că pe strada asta m-am plimbat și eu o vreme. Recunosc o perioadă în care era mult mai important că alții, și nu că eu…
În cele ce urmează am să dau câteva exemple despre cum NU se poate face schimbarea. Toate exemplele sunt văzute, trăite, experimentate de mine, nu vorbesc din filme și cărți.
Noi românii suntem foarte deranjați de trafic și de cum se circulă pe șosele orașului și patriei, însă câți dintre noi sunam să sesizăm organelor competente nereguli?! Câți am coborât din mașină să-i spunem unui cetățean că la 3 m de locul unde a oprit pe carosabil și îngreunează traficul, este un loc liber de parcare, sau să-i spunem pietonului că la 10 m de locul pe unde trece punându-și viața în pericol, este o trecere de pietoni marcată?! Foarte puțini, pentru că nu-i așa, noi nu suntem niște pârâcioși! M-aș bucura să știu un caz în care lucrurile s-au petrecut așa! Ne place în schimb să claxonăm ca la nunta și să-i dorim respectivului toate cele sau să-i arătam degetul, acțiuni care în afară de consum nervos, nu generează nimic!
Câți sunăm la poliție să sesizăm parcări care blochează sau îngreunează traficul?! Câți dintre noi spunem melteanului care aruncă ambalaje pe jos, că este un coș de gunoi puțin mai la dreapta și că e mai ok să arunce acolo, că nu e ca și când ar avea un sclav plătit care vine în urma sa și adună… Foarte puțini!
Suntem nația ai cărei mulți cetățeni se plâng că n-au bani să-și hrănească cei 5, 6 sau 7 prunci și că statul nu face nimic pentru ei și nu le dă nimic. Serios??? Dar de ce nu v-ați oprit fraților la 2, sau 3 copii, ca să aveți cu ce ii crește?? De ce credeți ca cineva vă datorează bani doar pentru că existați și vă înmulțiți?! La voi încă n-a ajuns vestea că puteți face sex și fără să faceți copii??
Suntem cei care cerem ajutoare sociale fără să înțelegem că trebuie prestată muncă la schimb. Când e de muncit, ne luăm adeverințe de la medic. Suntem o nație de bolnavi, majoritatea închipuiți și asta se datorează și faptului că din 5 reclame de la Tv sau radio, 3 sunt cu și despre medicamente! Suntem ăia care punem varză fiarta pe durerea de picior și care credem că bicarbonatul vindecă orice, inclusiv cancerul. Suntem cei care luăm copiilor scutiri medicale de la educație fizică și sport, doar pentru că micuțului nu-i place sportul. Bine totuși că-i plac cartofii prăjiți cu pâine, ceafă și sos de usturoi!
Noi românii, suntem cei care ne-am pus pe butuci industria, doar ca să mulțumim un Vest pentru care contăm doar ca piață de desfacere și locație pentru amplasarea bazelor militare, dar care știe cum să ne facă să credem că suntem importanți. Nu suntem, oricât ne-ar plăcea să credem contrariul!
Suntem cei care ne-am trădat prietenii sârbi când am oferit, fără să ne fi cerut nimeni asta, spațiul aerian românesc, în timpul războiului din fosta Iugoslavie!
Suntem cei care votăm liber și neîngrădit cercetații, dar mai ales condamnații penal dovediți, doar pentru că „nu sunt alții mai buni” sau pentru că „a furat săracu’, da’ a și făcut pentru oameni”. Și îi votăm în aceleași funcții în care erau când au furat…
În principiu, suntem cei care închidem ochii la extrem de multe nereguli, dar ne revoltăm că statul nu ne dă gratis tot ce ne dorim! DAR, suntem cei cu „civilizația” și „educația” în gură mereu, lucruri pe care de fiecare dată le cerem de la ceilalți.
Educația începe de-acasă, de la părinții care nu-și învață copiii cuvinte simple ca „te rog”, „bună ziua”, „mulțumesc”, „îmi cer scuze”, „la revedere”, și nu-i învață nici semnificația lor, ceea ce mi se pare și mai grav!
Și atunci întreb: cine să schimbe tot ceea ce ne dorim să se schimbe?! Oare nu e tot treaba noastră?! Pentru că am o veste proastă: nu va veni nici o civilizație extraterestră să ne civilizeze.
Monica FLORESCU
Monica Florescu este filolog, traducător, eseist
