Nemţii de la „Decebal”

„Alles gute! La mulţi ani, Germania!”, au rostit astăzi sutele de elevi şi dascăli care au sărbătorit Ziua Unităţii Germaniei la Colegiul Naţional Decebal din Deva. Pentru a cinsti ziua de 3 octombrie, copiii s-au îmbrăcat în costume tradiţionale nemţeşti, au ascultat imnul Germaniei, au cântat în germană, au dansat şi au savurat delicioasele gogoşi „berline”. La o grupă de grădiniţă, tonul este dat de o educatoare care, de dragul copiilor, a renunţat la slujba din Austria şi s-a întors acasă.

„Herzlich Willkommen!”, scrie mare cu creta pe tabla clasei unde prichindeii îşi aşteaptă oaspeţii. Micuţii decebalişti de la Grupa mare A, secţia germană, au sărbătorit această zi cum se cuvine – copiii s-au îmbrăcat în costume tradiţionale nemţeşti, de care sunt tare mândri. Sunt aduse chiar din Germania, ţara despre care micuţii au învăţat o mulţime de lucruri de la educatoarea lor.

„Sunt îmbrăcat cu tracht-ul (ţinută, port –n. red.) german. Am cămaşă cu pătrăţele şi lederhosen”, zice Luca Vladimir şi se apucă de pantalonii scurţi, cu bretele. Alături de el, o fetiţă se învârte şi rosteşte copilăreşte: „Eu am dirndl, rochicioara cu care suntem noi acum!” Pe pereţii clasei, pe panoul tricolor cu „Hora Unirii” scrie: „Rumänien, mein land” şi alături este un afiş în culorile Germaniei cu inscripţia: „Deutschland, mein zweitte land”, adică: „Germania, a doua mea ţară”.

Fiecare copil şi-a pregătit şi colorat un steag al Germaniei. Răspund imediat la întrebările educatoarei: „Astăzi e ziua în care Germaniile s-au unit şi au devenit una mare! Capitala e la Berlin!”

Sărbătoarea a început cu imnul Germaniei, apoi copiii au cântat şi au recitat poezioarele învăţate în faţa colegilor şi oaspeţilor. S-au şi rugat pentru poporul german: „Wo ich gehe, wo ich stehe, bist du, lieber Gott, bei mir…”, adică: „Oriunde mă duc, oriunde stau, Tu eşti, bunule Dumnezeu, cu mine…”

Au dovedit astfel că au învăţat tot felul de lucruri despre Germania şi s-au deprins cu limba germană, chiar dacă nici unul nu o vorbeşte acasă, cu părinţii. Sunt simpatici foc încercând să vorbească, în română, despre „cea de-a doua ţară”: „Germania e o ţară foarte mare şi e colorată în negru, roşu şi galben!”, zice o copilă în timp ce alta ştie exact ce înseamnă să fii german: „Ordine şi disciplină!”

Au doar cinci ani şi, sub îndrumarea educatoarei Mirela Blaj, au deprins binişor limba germană. Sunt în stare să se înţeleagă şi să dialogheze în această limbă. „Wie heißt du?” întreabă profesoara şi fetiţa răspunde mândră: „Ich heiße Claudia!”

Aşa cum se face în Germania, copiii şi-au servit oaspeţii cu vestitele gogoşi numite berline, dar şi cu suc de mere cu sifon, adică „apfelsaftscholer”. Apoi, pofticioşi, au savurat şi ei dulciurile, pudraţi cu zahăr până la urechi.

„De ziua Germaniei, am pregătit un program artistic, dans, cântece şi voie bună, berline şi sucul tradiţional de mere care se bea în această zi. Aşa se sărbătoreşte şi în Germania, în costume tradiţionale pe care oamenii le poartă şi la birou. E voie bună peste tot”, spune Mirela Blaj, educatoarea care iniţiază micuţii în tainele limbii lui Goethe.

Se înţelege minunat cu copiii care nu ratează nicio ocazie ca s-o îmbrăţizeze şi să-i spună „Ich liebe dich!” După serbare, vor dona costumele şcolii: „Sunt costume pe care le-am comandat în Germania, la o firmă specializată, Prime. Culmea, aşa ne-a costat mai puţin. De exemplu, pentru fetiţe, rochiţa ne-a costat 30 de euro, în timp ce firmele din ţară ne-au cerut 500 de lei. Am decis că vom dona aceste costume ca să se bucure şi alţii de ele”, spune femeia care a scris la motto-ul grupei: „Nu merge înainte mea pentru că s-ar putea să nu te pot urma. Nu merge în urma mea pentru că s-ar putea să nu mă poţi ghida. Mergi alături de mine şi fii prietenul meu!”

Mirela Blaj are 39 de ani, 29 de copii şi o poveste fascinantă. „Iubesc limba germană! Eu vin dintr-o familie cu mama româncă şi tată, neamţ. Am învăţat acasă germana. Am studiat foarte mult această limbă, în Germania şi Austria”, spune Mirela Blaj.

A lucrat dincolo, ca traducător: ştie rusa, germana, turca şi vorbeşte toate limbile germanice – olandeza, daneza… „Da, ştiu pronunţia este diferită şi sunt cuvinte mai dure, de aceea mulţi cred că e dificil să le înveţi. Eu cred că este bine pentru că, de exemplu, cunoaşterea germanei, asigură un viitor mai bun copiilor. Sunt o mulţime de firme şi în ţară care te angajează pe loc dacă ştii această limbă”, spune educatoarea. Femeia a stat şase ani în Germania şi a lucrat trei în Austria ca traducător.

Pentru că nu are copii, a decis să adopte o clasă: „Am făcut modulul de psihopedagogie şi m-am întors acasă, la Simeria. Predau de trei ani la „Decebal”. Dincolo, stăteam la birou până la ora şapte seara. Aveam bani şi dureri de spate. Acum, stau cu copii până la ora 17 şi fiecare moment este o bucurie. E o mare satisfacţie să auzi copilul cum recită ce l-ai învăţat mai devreme. Sunt minunaţi copiii mei!” Şi totuşi, limba ei preferată nu e germana, nici româna, ci rusa: „Bunicul meu a fost rus. Am avut şansa ca, la mine acasă, să se vorbească toate cele trei limbi. Rusa este limba pe care o vorbesc cu cea mai mare plăcere şi m-am delectat citind clasicii ruşi în limba lor.”

Colegiul Naţional Decebal a devenit cunoscut în ultimii ani şi pentru clasele cu predare în limba germană. Din cei aproximativ 1.400 de elevi înscrişi la unitatea şcolară, aproape 500 învaţă această limbă, la toate formele de învăţământ, de la grădiniţă şi până la liceu.

Conducerea unităţii şi profesorii spun că germana, deşi este mai dificilă, le deschide calea către un viitor mai bun. „Am marcat Ziua naţională a Germaniei pentru că şcoala noastră are multe conexiuni cu Germania şi limba germană. Sărbătorim ziua la grădiniţă, la clasele primare şi chiar la liceu. Sunt mândri de elevii şi dascălii noştri de la această secţie şi de rezultatele obţinute de ei”, spune Florin Ilieş, directorul Colegiului Naţional Decebal. La final, copiii au ridicat steguleţele şi au strigat în cor: „Auf  wiedersehen! Alles Gute! La mulţi ani, Germania!”

Laura OANĂ