Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual,  în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o carte care face parte din colecția bibliotecii documentare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Prezentarea cărții este realizată de către dr. Georgeta Deju, șef serviciu Secția de Istorie și Artă.

„Bucoavna pentru învăţătura pruncilor[…]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.].

Carte destinată formării deprinderilor de citit și de scris, tipărită cu alfabet chirilic, în limba română, bucoavna reprezintă prima variantă a unui manual școlar românesc. Cea dintâi bucoavnă românească a fost imprimată în anul 1699, la Bălgrad (Alba Iulia), de meșterul tipograf Mihail Iștvanovici, apariția acestui tip de carte marcând o etapă distinctă în dezvoltarea literaturii didactice românești. Au urmat numeroase alte ediții, tipărite în centre tipografice precum Blaj, Cluj, Râmnic, Buda, Viena, Sibiu, Brașov, București, Chișinău, imprimarea continuându-se până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deși apăruseră abecedarele, cu conținut și metodă mai moderne. O ultimă ediție transilvăneană a bucoavnei a apărut la Sibiu în anul 1870, ea fiind utilizată în unele școli ortodoxe până către anul 1890.

În general, conținutul unui astfel de manual era în exclusivitate religios, învățarea bucoavnei înzestrându-i pe elevi numai cu elementele necesare citirii și înțelegerii cărților bisericești și religioase, nefiind prezente niciun fel de cunoștințe practice, artistice, istorice etc. Astfel, la încheierea anului școlar, după ce întreg manualul era parcurs, copiii știau pe de rost literele, grupurile de litere, psalmii, rugăciunile și învățăturile creștinești, care făceau din elevi oameni cu frica lui Dumnezeu și cu iubire față de aproapele.

Au existat, însă, și ediții cu conținut laicizat, tipărite la Viena și Buda la sfârșitul secolul al XVIII-lea, unele bilingve româno-germane, care urmăreau eliminarea superstițiilor și făceau apel la propria rațiune, aveau preocupări pentru limbă și ortografie, materialul fiind alcătuit mai ales din povestiri morale, filozofice, proverbe. După o vreme, considerate a fi nepotrivite cu structura sufletească, gusturile și necesitățile poporului român, acest gen de bucoavne nu au mai fost utilizate în învățământul românesc transilvănean, revenindu-se la bucoavna tradițională cu conținut pur religios.

În fondul bibliotecii Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se găsește „Bucoavna” imprimată la Sibiu, în tipografia lui Georg Samuel von Closius, cândva spre sfârșitul anilor 50 din secolul al XIX-lea (anul imprimării nu este menționat explicit). Este un exemplar de format mic, 17×10 cm, și conține 70 de pagini. Coperțile sunt din carton, cotorul din piele, starea de conservare a exemplarului fiind bună, având în vedere uzura la care este supus un manual în timpul procesului de învățare.

Lecțiile cuprinse în bucoavnă sunt următoarele: Slovele mari și slovele mici, exerciții de slovenire (f. 1v-2); Rânduiala Vecerniei (p. 1-11); Rânduiala Utreniei (p. 12-21); Rânduiala Sfintei Liturghii (p. 22-41); Învățături bisericești (p. 42-49); Irmoasele praznicelor (p. 50-55); Rugăciunile dimineții (p. 57-60); Rugăciunile de seară (p. 61-63); Rugăciunile Sf. Cuminecături (p. 64-65); Arătarea numerelor (p. 66). Exemplarului îi lipsesc ultimele file pe care era prezentă tabla înmulțirii, lecție intitulată „O dată unul”.

Cititul și scrisul nu erau învățate deodată, accentul era pus pe citit, scrisul fiind aprofundat ulterior și mai ales de către elevii care doreau să urmeze preoția.

Metoda de învățare a sunetelor era cea a „buchizării” (sau a „slovenirii”), foarte anevoioasă, de altfel. Literele alfabetului chirilic, fiecare cu denumire proprie, erau rostite astfel:Б б (latin B b) era citit „buche”; В в (latin V v) era citit „vede”; Г г (latin G g) era citit „glagole”; Ж ж (latin J j) era citit „jivete”; З з (latin Z z) era citit „zemle”; П п (latin P p) erau citite „pocoi”; С с (latin S s) erau citite „slovo”; Ш ш (latin Ș ș) era citit „șa/șviță” etc.

De exemplu, cuvântul „tabla” era buchizat: „t”verdu-„a”z-„b”uche-„l”iude-„a”z și era citit apoi întreg „tabla”; cuvântul „pom” era buchizatpocoi-on-mislete; cuvântul „cal” era buchizat: caco-az-liude etc.

Buchile (slovele) din bucoavnă erau învățate mecanic. Întâi erau citite de dascăl, apoi se rosteau în cor, împreună cu dascălul, după care erau repetate de către copii până le învățau pe de rost. Urmau exercițiile de silabisire, apoi textele cu rugăciuni, psalmi, învățături creștinești. Metoda citirii acestora era aceeași ca și la învățarea buchilor: dascălul citea textul, elevii repetau în cor, textul era dat ca temă de casă, iar a doua zi trebuiau să citească singuri.

Cărticica din biblioteca muzeului devean are și o poveste, scrisă pe carte de persoana căreia i-a aparținut un timp și care a învățat din ea. Elevul se numește Constantin Blebea și a fost absolvent al Gimnaziului Român Greco-Ortodox din Brad (înființat în anul 1869), promoția 1880/1881. La finalul anilor de gimnaziu, Constantin Blebea, originar din Brașov, a ținut să dăruiască școlii cartea din care învățase în clasele primare să citească și să scrie, pentru ca și alți elevi să aibă acces la învățat. Însemnarea de pe coperta 1 (scrisă cu alfabet latin, deși cartea e tipărită cu alfabet chirilic, iată!) menționează: „Donată bibliotecii gymnasiului r.[român] gr.[eco] or.[todox] din Brad/ de/ Constantin Blebea/ c. IV gymnas/ Brad 1881 30 Mai st.[il] v.[echi]”.

Orizonturile pe care le deschidea bucoavna nu erau prea largi, totuși are un merit demn de luat în seamă, acela de fi primul manual școlar al românilor, din care generații de copii au învățat să citească, oferind astfel acces și la alte cărți, acte, însemnări.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită  să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Explicația ilustrațiilor

Foto 1:

Bucoavna pentru învăţătura pruncilor ce cuprinde în sine Rânduiala Vecerniei, Utreniei şi a sfintei Liturghii cu Priceasnele de preste Săptămână, şi la Praznice împărăteşti, cele zeace porunci ale lui Dumnezeu şi alte învăţături bisericeşti: – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s.a.].

Paginație: – 2 f., 65 p., [1] p.; 17 x 10 cm.

Alfabet: chirilic.

Însemnări: „Donată bibliotecii gymnasiu/lui r. gr. or. din Brad/ de/ Constantin Blebea/ c. IV gymnas/ Brad 1881 30 Mai st. v.”, alfabet latin, coperta 1; „Cstn Blebea”, alfabet latin, fila titlu.

Note: Ștampila „DIRECTIUNEA GIMNASIULUI ROMANU GR. OR. BRADU”, alfabet latin, fila titlu; ștampila „BIBLIOTECA GIMNASIULUI ROMANU GR. OR. BRADU”, alfabet latin, p. 23.

Stare de conservare: bună; coperte de carton, cotor de piele.

Nr. inv.: 2.201.

 

Foto 2:

„Slovele mari și slovele mici, exerciții de slovenire: erau predate literele mari, literele mici și silabe”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., f. 1v-2.

 

 

 

Foto 3:

„Rânduiala Utreniei Dumnezeești și a Praznicelor mari”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. 12-13.

 

 

 

 

 

 

Foto 4:

„Rânduiala Sfintei Liturghii”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. 22-23.

Se observă ștampila „BIBLIOTECA GIMNASIULUI ROMANU GR. OR. BRADU”.

 

 

 

 

 

Foto 5

„Învățături bisericești care trebuie să le știe, și să le zică în toate zilele creștinii: Șapte daruri ale Duhului Sfânt […]; Nouă roduri ale Duhului Sfânt[…]; Șapte Taine ale legei nouă fără tâlc[…]; Nouă porunci ale Bisericii[…]; Șapte fapte ale Milei cei trupești[…]; Șapte fapte ale Milei cei duhovnicești[…]”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. 42-43.

 

Foto 6:

„Irmoasele praznicelor: La Nașterea Domnului Iisus Hristos[…]; La Botezul Domnului[…]; La Întâmpinarea Domnului[…]; La Bunavestire[…]; La Dumineca Flori[i]lor[…]”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. 50-51.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto 7:

„Învățătură: În ce chip să cade drept credinciosului Creștin a-și face semnul sfintei Cruci, care este un semn, și o armă tare asupra vrășmașului, și se numește puterea lui D[u]mnezeu, și care arată și nouă doauă taine mari, una a Sfintei Treimi, și alta a Întrupării Domnului nostru Isus Hristos, carele au murit pentru noi pre Cruce, trebuie tot creștinul să știe: ca întâiu să împreune ceale trei degete ale mâinii drepte, adică: degetul cel mare, și cu cele două de lângă dânsul, și puind în Frunte să zică: în Numele Tatălui, apoi puind la buric să zică: și al Fiului, apoi puind în Umărul cel drept să zică și al Sfântului Duh, apoi puind în Umărul cel stâng să zică Amin!”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. [56];

„Rugăciunile mesei”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. 57.

Foto 8:

„Arătarea numerilor: Românești, Arăbești, Latinești […]”, în „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor […]” – Sibiu: Tipografia erezitorei lui Gheorghe de Closius, [s. a.]., p. [66-67].

 

 

 

 

Foto 9:

„O dată unul” (Tabla înmulțirii); 1 dată 1 iaste 1; 2 ori 2 sînt 4; […]; 3 ori 7 sunt 21; […]; 4 ori 9 sunt 36; […]; 10 ori 100 sunt 1000, în Bucoavnă, Sibiu, [s.a.], nr. inv. 24542 (deoarece exemplarul prezentat nu păstrează ultima filă, cea cu tabla înmulțirii, am utilizat un alt exemplar din bibliotecă – cel cu nr. inv.24542, pentru a ilustra felul în care se învățau aceste operațiuni aritmetice prin intermediul bucoavnei).

 

 

 

Secția de Marketing și Relații cu Publicul