Cartea locului unde te întorci în istoria pământului

Pământul este un loc minunat. Ştim asta! Dar cât de minunat cu adevărat e, cei mai mulţi dintre noi află din poveşti şi imagini aduse de pe piscuri, din largul mărilor, din deşerturi sau din peşteri de către exploratorii care fac din aventură o pasiune de-o viaţă.

Speologii hunedoreni au decis acum câţiva ani să aducă lumii fascinantele imagini şi trăiri din măruntaiele lumii, un alt loc unde Creatorul s-a dovedit a fi cel mai inspirat decorator de interioare.

„Ca orice echipă aflată în „premieră”, ne supravoltasem bateriile de extaz, pregătiţi să ne minunăm la cea mai mică lărgire a galeriei sau la cea mai banală stalagmită. Dar în faţa „tipei ăsteia”, care ne asalta pe neaşteptate, frenetic, cu cele mai delicioase intimităţi, nu se puteau dezmetici nici măcar nişte „duri” ca noi: după numai câteva zeci de metri, un afluent vine pe o galerie aţâţător de largă. O ignorăm, atraşi magic de avalul care se lărgeşte nesăbuit, pentru a răzbate treptat în spaţii absurd de vaste, cum Briju nu-şi aminteşte să fi văzut nici măcar în Cetăţile Ponorului. O cascadă de aproape trei metri ne apare ca o barieră providenţială – nu pentru că n-am putea-o coborî imediat la liber, ci pentru a ne reculege din euforia care ne-a lipsit de atât de mult timp”, scrie Horia Mitrofan din Clubul Emil Racoviță chiar în deschiderea volumului „Peştera Ciur Ponor”. Este a cincea carte scoasă de cei de la Clubul Sporturilor Montane din Hunedoara din colecţia „Peşteri din România” semnată de Mihaela şi Adrian Sopincean, Andrei Posmoşanu şi Cosmin Stan.

Albumul are zeci de pagini cu informaţii şi alte 60 cu fotografii spectaculoase realizate în urma unor incursiuni timp de câteva luni de zile: „Am început în luna mai şi am contiunat până în toamnă.

Am avut zile întregi dedicate realizării imaginilor în subteran şi la suprafaţă cu ajutorul a trei fotografi susţinuţi de echipele de speologi”, explică Mihaela Sopincean, coordonatorul proiectului şi preşedintele Clubului Sporturilor Montane Hunedoara.

Peştera Ciur Ponor, alintată şi „Groapa Ciurului” se află în Munţii Pădurea Craiului, în Apuseni, la hotarul cătunelor Runcuri şi Ţarina.

A fost declarată arie protejată în anul 2000.

Pentru cei care vor să viziteze peştera volumul are informaţii exacte: „Din şoseaua europeană E 79 Deva – Brad – Oradea, ne abatem pe DJ 764 Beiuş – Aleşd, prin localităţile Remetea, Căbeşti şi Roşia, aproape 22 km.

La cantonul forestier Albioara, amonte de cheile cu acelaşi nume, urcăm în cătunul Runcuri, urmând indicatorul de acces spre pensiunea Tradiţional Casa.

Intrarea în peşteră se află la circa 500 m de aceasta, acolo unde apele pârâului Ciurului se pierd în calcarele Dealului Tinoasa.”

Mihaela Spopincean spune că, atunci când s-a iniţiat proiectul „Peşteri din România”, speologii s-au gândit să ofere informaţii complete, dar şi detalii atrăgătoare despre cele mai reprezentative peşteri din ţară celor pasionaţi de incursiuni în subteran.

Textul e bilingv română-engleză. Primele trei volume au fost dedicate unor peşteri din judeţul Hunedoara: Ponorici-Cioclovina cu Apă; Cioclovina Uscată şi Peştera Şura Mare. Cel mai recent volum dezvăluie secretele şi minunăţiile unui carst care captivează speologii cu câteva recorduri: „Locul adună câteva superlative demne de menţionat”, spune Mihaela Sopincean.

Peştera Ciur Ponor are: „cea mai lungă străpungere hidrologică ce poate fi parcursă (4600 m), cea mai mare extensie (3065 m), cele mai multe sifoane parcurse (8) pentru realizarea joncţiunii a două peşteri, cel mai lung parcurs activ (7700 m), plonjare de sifon la cea mai mare distanţă faţă de intrare (la 3000 m şi -166 m) (Marin, 2008), cel mai mare profil geologic interceptat într-o peşteră.” Practic, o explorare a subteranului, te poate întoarce în timp, cale de milioane de ani: „E cel mai mare profil geologic observabil, adică se vede succesiunea de roci, straturi depuse de-a lungul timpului”, explică Sopincean.

Carstul a reuşit să impresioneze nume cunoscute în speologia autohtonă: „Peștera Ciur Ponor – cel mai lung râu subteran din România parcurs de om: 5,2 kilometri.

După zece pași, las în urmă bolta intrării și urmez râul ce clipocește printre pietre.

Imediat ce intru în Sala Mare, cu hornuri înșurubate în tavan, în meandrele galeriei, pierd fâlfâitul aripilor de liliac în zgomotul crescând al primelor cascade.

Urmez apa, pe alocuri urcând în galerii ocolitoare, peste lacuri sau târâș, atât cât să-i evit udătura… amăgire – căci mă ridic într-o picurare ce-mi intră ca șarpele de gheaţă sub haină, încreţindu-mi pielea … și hop ajung să cobor o cascadă de 10 metri.

Mai departe e o feerie, nebunie de scurgeri parietale, macaroane calcitice, „canistre” de calcar negru, lucios, șlefuite de ape și săli enorme ce-ţi emoţionează ecoul.

Am și uitat că pe alocuri am intrat în apă pân’ la brâu, dar subcombinezonul speologic și-a făcut datoria eliminând apa și redând căldura corpului”, îşi aminteşte Viorel Traian Lascu, președintele Corpului Român Salvaspeo – CORSA aventura din minunata peşteră cu intrarea din amonte la Ciur Ponor şi cea din aval la Topliţa de Roşia.

Volumul, susţinut de Consiliul Local al Municipiului Hunedoara, din fonduri nerambursabile, se lansează în această lună şi este o invitaţie pentru turiştii care vor să admire „unul dintre cele mai spectaculoase fenomene subpământene cunoscute”.

 

Laura OANĂ