Motocicliştii hunedoreni mobilizează ţara pentru bătrânii părăsiţi ai Hunedoarei

Moş Victor dârdâie în cocioaba lui. E o mână de om, îndoit sub paltonul gros. Şade de ceasuri pe marginea patului sub care şi-au făcut cuib cald nişte şobolani. Lumina amurgului de-abia se strecoară pe gemuleţul afumat. Ridică către lume ochii albaştri, scăldaţi în lacrimi. Mâinile noduroase îi tremură încet pe un băţ. De sărac ce e, nici bâtă de lemn nu are moşul care se sprijină de coada ruptă a unui mop. Aşa a trăit ani de zile, până când motocicliştii l-au găsit, în satul Plopi, într-o căsuţă din chirpici la un pas să se sfarme peste el.

Cât a fost în putere, Moş Victor lucra cu ziua prin sat. Acum, la bătrâneţe, nu are nici un venit. Şi nici forţă să mai lupte cu viaţa: „Acum nu mai am putere, şi am rămas aşa, în halul ăsta. Nu mai pot, nu mă ajută nici mâinile. Stânga nici nu mai mişcă de când m-a muşcat un câine. Cât eram bun de lucru, tăţi mă chemau la ajutor. Îmi dădeau de băut şi mă trimiteau la lucru. Acu nici nu mai ştiu cum trăiesc să prind altă zi”. Moşul plânge. Tinerii de lângă el pleacă ochii şi încearcă să-şi ascundă suferinţa. Sunt ditamai bărbaţii şi nu le place să lăcrimeze. Câteodată însă nu ai cum să rămâi de fier. „Ne-a spus cineva în decembrie că ar fi un bătrân sărac în satul Plopi. Am venit cu caravana umanitară şi am fost şocaţi de ce am găsit aici: o casă dărăpănată, cu o sobă din cărămizi căzute care mai mult afumă decât încălzeşte. Nu are apă, nu are curent, nu are toaletă, nu are mâncare. Nimic! I-am lăsat în decembrie haine şi alimente, încălţăminte. Prietenii noştri din Bucureşti au fost impresionaţi de situaţia lui şi au zis că trebuie să găsim o soluţie”, spune Marius Achim de la Free Bikers Hunedoara, iniţiatorul campaniei „Ajută satul”.

Şi uite aşa, motocicliştii de la Free Bikers Hunedoara şi Turbat Cats Haţeg l-au adoptat şi pe bunicul Victor, după ce în luna decembrie au reuşit să îi construiască o casă unei bătrâne din Săcămaş părăsită de copilul plecat în străinătate de ani buni. Nici nu au trecut bine sărbătorile, că s-au şi mobilizat pentru a ajuta bătrânelul din satul Plopi. „Când am văzut cum trăieşte, ne-am pus în gând să-l ajutăm. Aveam un container care şi aşa nu îl mai foloseam. Ne-am gândit să-l donăm moşului. Am tot lucrat la el între Crăciun şi Revelion, iar cu transportul containerului ne-a ajutat firma Ost Transport. S-au făcut donaţii şi pentru a acoperi costurile cu cele doua macarele – cea care a încărcat şi cea care a descărcat containerul la Plopi. Şi să ştiţi că nu au fost deloc operaţiuni uşoare, dar suntem cu sufletul împăcat că am făcut ce trebuie”, spune Florian Ilie, venit de la Bucureşti să dea o mână de ajutor la instalarea containerului adus în tir vreo 350 de kilometri până lângă căsuţa bătrânului.

Odată montat containerul, a venit partea cea mai grea: prin ger, prin ploaie, vânt şi ninsoare abundentă  – pe cod portocaliu de vreme rea – motocicliştii au ridicat acoperişul. „Cu umanitarele din această iarnă ne-am ales şi cu un nou slogan: „Nu ne lăsăm! Ne-a plouat, ne-a nins, am degerat şi tot nu ne-am oprit. Am schimbat de nu ştiu câte ori hainele de pe noi că şiroiau de apă. Uite aşa am ridicat acoperişul! După aia ne-am mutat în interior să pregătim casa”, spune Gheorghe Furcă, de la Turbat Cats, în timp ce freacă de zor pereţii şi tavanul containerului în timp ce Achimoto spală podeaua. Alte ajutoare mătură sau limpezesc oglinda şi chiuveta. Afară, alţi tineri taie lemne: „Uite am tăiat lemnul ăsta mare de lângă casa moşului, că era bătrân şi cada să pice pe el. Din el îi facem lemne de foc, sunt ude e adevărat, dar altele nu avem. Chiar facem un apel, poate ne ajută cineva cu nişte lemne uscate pentru bătrân. Le tăiem noi, nu-i bai”, spune Ionuţ Popesc.

Tot cu ajutorul donaţiilor, containerul este acum mobilat şi încălzit cu o sobă de teracotă. Motocicliştii i-au instalat chiuvetă şi toaletă în interior ca să apoi bătrânul confortul la care nici nu a sperat vreodată. Un mic panou fotovoltaic asigură iluminatul locuinţei.

Zile întregi a fost mare forfotă la casa moşului. Sătenii s-au perindat ca să vadă ce pot face o mână de oameni harnici şi cu suflet. „Bătrânul nu are copii şi a fost cam rău la tinereţe. Toată lumea îl chema la lucru şi îl cinstea cu băutură, acum nu-l mai caută nimeni şi a ajuns să trăiască aşa. Nu are pensie şi, la un moment dat, îi tăiaseră şi ajutorul social. Nu e uşor nici măcar să îl ajuţi pe moş.

Nu prea ştiu cum au reuşit băieţii ăştia, dar ce fac ei, e de lăudat”, spune o nepoată îndepărtată a lui moş Victor care a venit să îi ajute pe motociclişti. În casă, moşul aşteaptă, privind furiş pe uşă la tinerii care cară de zor mobilă. I se simte nerăbdarea: „Eu şed în casa asta, pe care de la părinţi o am. O făcut-o popa, părintele din sat. Mi-i frig aici, da ce să fac?! Oi muri şi atunci n-oi mai simţi nimic”, zice moşul. După zile întregi de muncă, micuţa casă e gata. Sprijinit bine de tineri, moş Victor vine încetişor să vadă minunea cu ochii lui. Nu prea poate bătrânul vorbi, dar ochii i se umplu de lacrimi şi bărbia îi tremură. Întreg spaţiul clocoteşte de emoţie. „Uite, aici, moşule am pus soba de teracotă şi băieţii ţi-au făcut lemne de foc. O să-ţi facem şi o ladă să le ţii”, zice Achimoto, iar Gheorghe Furca, de cealaltă parte, completează: „No, ui ce dormeză faină ai! Am pus aşternuturi noi pe pat, ai dulap, tot ce trebuie!” Moşul se uită în jur: Şi o măsuţă? Băieţii zâmbesc: „Aducem şi măsuţa mâine, nu te lăsăm! Uite ai chiuvetă şi toaletă să nu mai ieşi afară în frig!”

Pas cu pas, târşâit, mai sprijinit, moşul ajunge să le vadă pe toate: „Moşule! Uite aici întrerupătorul! Apeşi şi ai curent la bec!”, zice Marius şi apasă butonul, dar becul nu se aprinde aşa că îi zice lui Ghiţă: „Vezi de tabloul acela…” Bărbatul meştereşte ceva şi, dintr-o dată, întreg containerul bubuie în ritm de rock: moşul tresare cu ochii la becul care, e drept, acum s-a aprins. Toată lumea pufneşte în râs şi Ghiţă exclamă: „No, că au venit şi cei de la AC/DC!”

 

La bătrâneţe, bunicul Victor a ajuns să o facă şi pe asta – se apropie de perete şi aprinde becul. „Am pus curent, ai un panou montat pe acoperiş care face lumină cu ajutorul soarelui. Nu plăteşti nimic, la nimeni. Doar apeşi, şi ai lumină!”, explică Marius Achim. Şi astfel, motocicliştii din campania ,,Ajută satul” au reuşit ca, în mai puţin de două luni, să mute doi bătrâni săraci şi uitaţi de lume în locuinţe noi şi călduroase. Iniţiatorii campaniei vor le mulţumească tuturor celor care au făcut donaţii în bani sau obiecte sau au venit efectiv să lucreze alături de ei. E credinţa lor: „Nu ne lăsăm!”

 

 Laura OANA