Moneda EURO nu e jăraticul care face din mârțoagă cal năzdrăvan în economie
Guvernul Dăncilă a repus pe tapet tema aderării României la moneda unică europeană. Ea, tema, are o evidentă valoare electorală. În urechile multor români, EURO sună întotdeauna seducător, ca zăngănitul unei punguțe plină cu bănuți de aur. Fie și numai pentru asta merită să întocmești un Raport de fundamentare al unui Plan Național de adoptare a monedei EURO, document care în peste 300 de pagini, se poate considera o culegere de date, de posibilități și pronosticuri despre ce ar însemna pentru țara noastră adoptarea monedei unice în 2024. Existența acestui Raport nu înseamnă însă nicidecum că putem conta că ne vom lua lefurile în EURO peste cinci ani. E doar unul din acele momente când autoritățile scot de la naftalină chestiunea asta. Îmi aduc aminte că prin 2015, guvernatorul BNR, domnul Isărescu, preconiza că România va fi gata să adopte EURO în 2019. E de o lună și jumătate 2019 și este mai mult decât evident că nici nu se pune problema detronării Leului din jungla noastră financiară în acest an.
Nu trebuie însă să ne exaltăm prea tare așteptând moneda unică europeană. E adevărat că o Românie pe EURO e altceva, în sensul bun. Există însă și potențial de riscuri și dezamăgiri. Cam de genul celor pe care le poți avea când alimentezi un Trabant cu Kerosen și te aștepți să zboare. Dacă nu ai motorul economic performant, EURO nu te prea ajută.
Cum, de ce, cât ne ajută și cât ne poate decepționa moneda EURO încercăm să răspundem succint în rândurile următoare.
La EURO lăudat nu poți merge chiar cu sacul
Cel mai interesant ar fi să vedem ce ar însemna adoptarea EURO pentru bugetul simplului cetățean român. În 2002, când a fost introdusă pe piață, noua monedă unică nu a fost primită cu brațele deschise de populație. Helmut Kohl, fostul cancelar al Germaniei reunite și promotor feroce al monedei unice, declara în 2002 că un referendum privitor la opțiunea nemților de a rămâne la marcă sau de a trece la EURO, dacă s-ar fi organizat în Germania, ar fi dat câștig mărcii germane cu un raport de 7:1. Și pe bună dreptate. Dacă vorbiți cu cetățenii din zona euro astăzi, amintirile lor despre momentul prim al EURO nu sunt chiar plăcute. De exemplu, raportul de schimb în Germania a fost de 2 mărci pentru un euro. Prin urmare, un salariu standard de 2000 de mărci germane a devenit, de la 1 ianuarie 2002, de 1000 de euro. Numai că, spun nemții, șmecheria a fost la prețurile afișate de magazine și restaurante. Dacă ieri o pâine costa o marcă (un franc, o coroană), după schimbare, trebuia plătit pe ea un euro. Adică, la prețuri, în multe cazuri, comercianții au făcut conversia marcă-EURO în raport de 1:1. În prima fază, pe multe produse, EURO le-a adus cetățenilor din țările zonei o înjumătățire a puterii de cumpărare.
De aceea, foarte importantă rămâne rata de schimb IREVERSIBILĂ la care se va face, prin lege, conversia LEU-EURO. În principiu, astăzi, dacă am trece la EURO, toate veniturile noastre în lei (RON), salarii, chirii, dividende, s-ar împărți la 4,74. Care ar fi efectul?
La fel ca nemții, nu vom scăpa de impactul scumpirilor. Dacă pâinea costă astăzi, 2,5 lei, comercianții ar putea merge mâine pe prețuri între 1,5 și 1,99 euro pentru o pâine contând pe iluzia indusă că numeric noul preț ar fi mai mic. E curios, dar această tactică a funcționat pentru majoritatea clienților din zona EURO în condițiile de confuzie create de trecerea la noua monedă. Au trecut prin experiența asta și slovacii, țară în care, la șase luni de la adoptarea EURO, s-a consemnat o tendință în creștere a numărului de cetățeni care își făceau cumpărăturile în Ungaria, unde toate produsele erau mult mai ieftine. Noi nu am avea însă această oportunitate. Deci, ca să rămânem în stricta realitate, trecerea la EURO va însemna scumpiri și pentru români.
La nominal ok. La real, ntzzzz!
Pentru ca un stat să poată adera la zona euro trebuie să îndeplinească o serie de criterii, numite nominale, legate de inflație, deficit bugetar, datorie publică, cursul de schimb și dobânzi.
De exemplu, datoria publică nu poate depăși 60% din PIB, iar deficitul bugetar nu poate depăși 3% din produsul Intern Brut. Formal, România a reușit să se încadreze în această matriță financiară pentru ca tehnic să poată emite pretenții de adoptare a monedei EURO.
Un criteriu de convergență real însă, pe care nu l-am atins și care ne privește pe fiecare dintre noi, este aceea ca paritatea standard al puterii de cumpărare a țării să se aproprie de media europeană. Din practica de până acum, cea mai scăzută paritate a puterii de cumpărare care a permis adoptarea euro a fost de 75 la sută. Media generală a salariului în UE este de 1644 de euro. În România media salariului este cotată la 575 de euro. Prin urmare, atunci când salariul mediu în România va ajunge la 1233 de euro și mai mare, interconectarea economiei noastre cu moneda unică se va putea face în legea firii.
Euro susține competitivitatea! Nu o creează…
Există însă și alte criterii de convergență reală pentru aderarea la EURO: funcționalitatea instituțiilor, infrastructura, dezvoltarea pieței financiare, sănătatea și educația, dar mai ales cote decente în domeniul evoluției tehnologice și inovației. Adică, e vorba de îndeplinit niște norme minimale de dezvoltare, productivitate și creativitate.
Prin urmare, avantajul va fi cu atât mai mare pentru noi cu cât EURO va fi integrat într-o economie mai competitivă. Iar, vorbind de competitivitate, intră automat în discuție, forța de export a țării. O economie românească funcționând pe euro nu va mai avea la-ndemână pârghiile monetare pe care leul le permite acum prin jonglarea ratei de schimb valutar. Deprecierea programată a monedei naționale (leul ”mai ieftin” față de euro) este considerată un procedeu de stimulare a exporturilor pe termen scurt (leu mai ieftin, produse mai ieftine la export, exporturi mai mari). Desigur, avantajul este relativ pentru că pe partea cealaltă, un leu mai slab scumpește importurile din zona euro (materii prime, subansamble, produse) de care economia națională este dependentă. Prin politica monetară a BNR se poate obține deci un avantaj relativ și pe termen scurt pentru exportatori.
Odată intrați în zona euro, plasa de siguranță pe care astăzi o conferă moneda națională dispare. Forța de export a economiei noastre va trebui să se bazeze exclusiv pe valoarea adăugată conținută de produse, pentru că doar această valoare adăugată măsoară dinamica venitului național și dă imaginea unor câștiguri de productivitate. Este România capabilă să pătrundă în lanțul european de producție unde se produce valoare adăugată înaltă? Mai degrabă nu. Că așa stau lucrurile o dovedește traficul intens al TIR-urilor care transportă bușteni pe șoselele României! Când în locul lor vom avea TIR-uri care transportă mobilă vom putea vorbi de competitivitate și valoare adăugată și la noi. Prin urmare, introducerea EURO va avea un efect mai degrabă negativ în dinamica exporturilor. Prin dispariția posibilității jonglării cu politica monetară, care este până la urmă un paliativ, singura cale de stimulare reală a exporturilor pe termen lung va rămâne creșterea valorii adăugate rezidentă în produse și a competitivității. Or asta e infinit mai greu de făcut! Și ia timp!
EURO ne dă, dar nu ne bagă în traistă
Adoptarea EURO, după cum am văzut, nu ne transformă peste noapte în mari performeri economici. Ba chiar, la impact, e posibil să înregistrăm un recul economic notabil, atât în exporturi, cât și în puterea de cumpărare. E prețul care trebuie plătit pentru avantajele pe care adoptarea monedei unice europene le va aduce României. Iar acestea sunt esențiale.
Primul avantaj pe care îl oferă trecerea la moneda euro unui stat este reducerea schimbărilor bruște monetare și financiare. Dispar diferențele generate de cursul valutar și pierderile pe care acesta le-a provocat mereu între momentul înregistrării unei creanțe/datorii și cel al încasării/plății efective. Prin urmare, profitabilitatea actelor economice va rămâne liberă de cursul valutar fie că e vorba de împrumuturi, exporturi, importuri sau investiții.
Mai mult decât atât, dobânzile se vor stabiliza și ele pe termen lung, ca urmare a utilizării unei monede unice. Toate creditele în lei vor fi transformate în credite în euro. În ceea ce privește dobânzile, dacă este stabilit un nivel fix al acestora, acesta se va menține și după trecerea la EURO. În cazul unei dobânzi variabile care fluctuează în funcție de un indice de referință se va folosi indicele aferent monedei unice. Prin urmare, vom scăpa de ROBOR (sâc!) în favoarea lui EUROBOR. Global însă, ratele dobânzilor vor scădea pe piață pentru că unul din efectele inerente trecerii la euro (monedă cu credibilitate crescută!) va fi scăderea primei de risc care în prezent este incorporată în dobânzile pe care le solicită creditorii.
Euro poate ajuta România să devină o țară mai atrăgătoare pentru investitorii străini care vor putea analiza mult mai facil care este nivelul investiției și cel al profitabilității. Proiecțiile financiare (cash-flow-ul, bugetul de venituri si cheltuieli) și planurile de afaceri vor putea fi întocmite de managementul companiilor cu o mult mai mare acuratețe. Transparența prețurilor, la nivel internațional, va fi una foarte ridicată.
Toate acestea vor ajuta economia să se dezvolte susținut.
Cel mai important este însă că aderarea României la euro ne-ar oferi o mai bună poziționare în structurile europene, ne-ar plasa în « primul cerc », cu statut de membru cu drepturi depline de vot în toate problemele economice, financiar-bancare și monetare ale Uniunii.
Aceste beneficii nu se transmit automat şi oricum, ci depind într-o mare măsură şi de stabilitatea macroeconomică internă şi în special de soliditatea finanțelor publice.
Cu alte cuvinte, EURO ne dă, dar nu ne bagă și în traistă. Întrebarea este dacă vom reuși noi să facem asta până în 2024.
Adrian SĂLĂGEAN
https://jurnaluldeafaceri.ro/trecerea-la-euro-beneficii-si-dezavantaje/
http://incont.stirileprotv.ro/social/ce-pierde-si-ce-castiga-romania-prin-trecerea-la-euro.html
https://www.researchgate.net/publication/322715537_EFECTELE_ADOPTARII_EURO
http://www.contributors.ro/economie/de-ce-euro-avantaje-provocari-riscuri/
