Momentul eliberării. Vorbiți!
A fost destul ca o actriță de la Hollywood să dea din casă practica hărțuirilor sexuale din industria filmului, că supapa a cedat și ne-am pomenit dintr-o dată într-o epidemie mondială de plângeri cu hărțuiți și hărțuite. Acuzațiile de comportament inadecvat față de colegii de muncă sau de distracție au început să pocnească ca boabele de porumb pe foc. Vechi gesturi obscene, vorbe libidinoase, pipăieli sau chiar violuri au fost denunțate chiar și la 27 de ani de la momentul presupus al producerii lor.
Nu contest că în spatele pozelor zâmbitoare de grup, între două workshopuri, pe lanțul trofic al puterii deținute în societate, există practica de a abuza de funcție, de avere, de influență pentru a smulge nuri necuveniți. Dar totul este relativ. Pentru că până la urmă și hărțuirea asta sexuală e un fel de taină. Dacă la mijloc a fost inițial o înțelegere de tip sex contra avantaje în bani sau în promovare profesională, înțelegere denunțată apoi unilateral de ”agresat”, nu mai este hărțuire. Pe urmă, atunci când prădătorul e un carismatic, de unde să știm noi dacă nu cumva atingerile epidermice au fost stimulate în subsidiar și de o atracție reală? Ce să mai spunem dacă victima a fost amanta părăsită a șefului care vrea să se răzbune?
Prin urmare, fiecare caz de hărțuire sexuală are povestea lui și nu seamănă una cu alta. Ce remarc însă este apetitul descătușat pentru destănuiri pe această temă odată cu cazul Weinstein. Valul acuzațiilor a trecut oceanul și a lovit deja și în România. Călin Ionescu, aka Rimarul de la R.A.C.L.A., a fost torpilat de acuzațiile mai multor femei care i-au refuzat avansurile. Rimaru (ce te aștepți la altceva de la un asemenea supranume!?) nu suporta refuzul și din fotoliul său de director creativ de agenție de publicitate le potopea pe fete cu jigniri, intimidări, amenințări și chiar scuipături la baza nasului. Măcel!
Din fericire, victimele au început să vorbească. Subiectul a devenit viral(#MeToo), iar destăinuirile vin în avalanșă.
Una din victime a fost ex-liderul partidului Noua Republică, domnul Mihail Neamțu. Surprinzător! Un bărbat victimă a unei hărțuiri sexuale?! Da, iar agresorul, ne spune domnul Neamțu, a fost un preot anglican, pe nume Hugh Wybrew, care prin 2005, la Londra, a încercat o tandrețe cu domnul Neamțu, sărutându-l pe lobul urechii.
Îmi amintesc o întâmplare din copilărie, când pe la opt-nouă ani cred că am trecut foarte aproape de a cădea victimă unei agresiuni sexuale. Mama mă trimisese spre seară să cumpăr ceva, când am fost abordat de un bărbat care m-a rugat să-l ajut să transporte, spunea el, o ladă de portocale. Pentru un copil, o ladă de portocale în anii ’70 suna ca un million de euro câștigați la loto astăzi. Am intrat împreună cu bărbatul în Alimentara din Complexul Kogălniceanu din Deva, unde omul a vorbit ceva cu una din vânzătoare, după care s-a întors spre mine și mi-a spus că trebuie să merg cu el să aducem o ladă goală de la mașina aflată undeva pe o stradă în apropiere.
Cine își mai aduce aminte cum arătau împrejurimile Complexului Kogălniceanu în anii ’70 știe că, după căderea întunericului, trebuia să fii curajos să umbli pe acolo. Intuiția, sfaturile repetate ale părinților să nu merg niciunde cu un străin, paza divină, m-au făcut la ieșirea din Alimentara să intru brusc în alertă, simțind că ceva nu e în regulă, că nu e bine. Bărbatul acela insista tot mai mult să îl însoțesc pe labirintul de străzi din jurul complexului. A fost destul ca să o iau la fugă ca din pușcă spre casă, simțind totuși nevoia să-i arunc omului peste umăr o explicație cum că trebuie să fac baie și mă așteaptă acasă. Nu știu ce m-ar fi așteptat dacă aș fi mers, dar modul în care am fost abordat să ajut la cărat, eu, un țâr de copil de 20 kile, minciuna evidentă cu portocalele, insistența febrilă a bărbatului de care îmi amintesc și acum, mă fac să cred că am scăpat de ce e mai rău atunci când pici pe mâna unui pedofil, un agresor sexual.
Că e o junglă dincolo de ușile închise nu se mai îndoiește nimeni! În companii, în universități, în multinaționale, în culisele teatrelor, în lumea filmului, în altar, în politică leii sunt într-o continuă vânătoare de căprioare. Sunt milioane de cazuri. Am convingerea că fiecare dintre dumneavoastră ați auzit măcar o dată o astfel de întâmplare acolo unde lucrați sau învățați. Poate ați fost chiar dumneavoastră hărțuit/hărțuită, dar continuați să purtați înăuntrul vostru rușinea și tulburarea unor clipe de coșmar considerând, greșit!, că destăinuirea nu ar face decât să strice, în loc să construiască o lume mai bună.
E momentul eliberării. Vorbiți!
Adrian SĂLĂGEAN
