Momârlanii nu mai fac agape în curțile bisericilor
Este primul an după secole în care momârlanii nu mai întind mesele în curțile bisericilor. După Paște, momârlanii, băștinașii Văii Jiului, organizau nedeile, acele agape în curțile bisericilor.
Potrivit tradiției, în Valea Jiului, după sărbătorile Pascale începeau nedeile câmpenești. Nu și anul acesta. Pandemia de coronavirus a schimbat toate obiceiurile și tradițiile și ne-a dat viețile peste cap.
Momârlanii așteaptă cu nerăbdare nedeile. În comunitățile rurale este o adevărată sărbătoare. Oamenii îmbracă în hainele populare și, prima dată, participă la slujba religioasă. Punctul culminant al Nedeii este așa-numitul „praznic”, o masă îmbelșugată, de care însă nimeni nu se apropie până nu este binecuvântată de preoți.
Dis-de-dimineaţă, bărbaţii se apucă de pregătit mâncarea, neapărat la foc de lemn, iar momârlanii, îmbrăcaţi în straie populare, îşi invită la agapă rudele şi cunoştinţele apropiate, cărora le oferă ciorbă sau tocăniţă de oaie, varză călită şi păsat cu brânză, o mâncare specifică zonei. În ceaune de aramă se pun porumb măcinat, unt şi brânză de oi, care se amestecă într-un tot unitar delicios. Oamenii locului spun că aceste mese se organizează pentru amintirea celor ce au trecut în lumea celor drepţi. Bucatele au fost stropite din belşug cu ţuică şi vin, neapărat de casă. După tradiţie, mâncarea este pregătită doar de bărbaţi, în timp ce femeile taie zarzavaturile sau spală vasele. În plus, în timp ce bucatele sfârâie la foc mic, femeile merg la biserică şi se roagă în această zi sfântâ. Nimeni nu se aşează la masă până când mâncarea nu este binecuvantată de preot, un obicei păstrat cu sfinţenie în această zonă a ţării, unde sacralitatea este la loc de cinste.
De fapt, şi masa se face din dragoste creştinească şi oricine care are bunăvoinţă este bine venit. După această agapă, invitaţii încep să petreacă, cântă la fluier, iar tinerii se prind la un loc cu bătrânii într-o învârtită tradiţională. Preoţii spun că aceste obiceiuri dăinuie de mii de ani, iar tradiţiile locului sunt respectate cu sfinţenie de băştinaşii zonei.
Momârlanii spun ca nedeia este “o zi de veselie” după un an de muncă, în care toate relele trebuie sã fie date uitării. Momârlanii sunt o comunitate mică din România, o populație despre care se spune ca ar fi urmașii dacilor așezați în Valea Jiului. Numărul lor este estimat undeva între 10.000 și 20.000. Unii cercetători spun că termenul derivă din limba latină, de la momo (țăran) și lan (băștinaș).
Momârlanii își construiesc și acum casele la fel cum o făceau dacii, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Hainele de sărbători ale momârlanilor constau din pantaloni strâmți și cămașa până la genunchi. Această populație a păstrat o serie de practici precreștine, între care și obiceiul îngropatului morților în curtea de lângă casă. Obiceiul îngropării morților în grădina din apropierea casei își are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani, când exista credința că morții, ca și viii, trebuie să se afle în apropierea familiei, chiar și după ce au trecut la cele sfinte. Astfel, ei puteau să aibă parte de liniște și să nu se transforme în ființe malefice, să nu devină strigoi sau moroi. Locul în care oamenii erau îngropați căpăta denumirea de „morminți de ogradă” sau „morminți de curte”.
Colaborator
