Mobilizare pentru pădure în Munţii Orăştiei

Aproape o sută de tinerii, unii veniţi de la sute de kilometri, s-au alăturat evenimentul „Grijim Munţii Dacilor”. La chemarea silvicultorilor au răspuns angajaţii ai administraţiei sitului Sarmizegetusa Regia, dar şi mulţi iubitori de natură. Pe o ploaie mocănească asezonată cu frig şi ceaţă, voluntarii s-au strâns la Grădiştea de Munte, s-au încolonat şi au pornit pe potecile muntelui către „Sub cununi” unde un versant trebuia împădurit.

Întâlnirea s-a dat la 9 dimineaţa: copii de câţiva ani, tineri sau pădurari experimentaţi şi-au luat sapele şi lopeţile în mâini şi au luat calea muntelui. Cine nu a avut unelte, a cărat găleţile cu puieţi împărţite de pădurari: „Cine mai duce? Cine mai ia puieţi?” La strigăt, răspund direct mâinile întinse: „E musai cu găleata? Îi duc în mână!”, se decide un tânăr. Pe cale, şirul de oameni se întinde cât vezi cu ochii şi un pădurar bătrân râde molcom: „No, îi bine?! La câţi suntem, dacă punem 20 de fire fiecare, gătăm rapid!”. Nicolae Oproiu, şeful Ocolului Silvic Grădişte îi lămureşte pe voluntari: „Vorba asta vine de la campaniile tv, dar o să vedeţi dumneavoastră care-i ritmul când pui ceva pe munte!”

Între tineri, câţiva copii înaintează grijuliu pe poteca de munte. „Ai dragu meu!”, exclamă un pădurar.

Vasile Bodea lucrează de o viaţă la pădure şi acum se entuziasmează când vede un puşti de-o şchioapă înfofolit într-o pelerină de ploaie în culorile tricolorului.

Practic, e cea mai mare acţiune de plantare datorită sprijinului dat de tinerii strânşi la chemarea lui Vladimir Brilinsky şi la îndemnul lui Marius Achim: „Pentru Carpathian Adventure şi proiectul „Pe urmele dacilor” e încă o ieşire în natură alături de oameni faini şi arată că vrem să grijim munţii dacilor”, spune tânărul pe care o mulţime de lume l-a cunoscut drept Achimoto, mai ales de la acţiunile din campania „Ajută satul”. El e cel care a mobilizat lumea pe reţelele de socializare şi şi-a adus prietenii off-roaderi şi motociclişti la acţiune.

„Unul cu sapa, altul cu mapa”, strigă Vladimir Brilinski către Achimoto, care ia şi el o legătură de puieţi. Nici pădurarilor nu le vină să creadă câtă lume le-a venit în ajutor. „Mai desfac puieţi?” „Dezleagă, da!”, zice şeful de ocol: „Uite că mai vine lume!” Şi pădurarii continuă să împartă la legături cu pui de frasini. „Voi sunt ultimii?”, strigă alt silvicultor şi, pe tinerii din coada rândului, îi buşeşte râsul: „Am ajuns ultimii oameni!” Ploaia care cade încetişor nu le taie nici avântul, nici voia bună.

Odată ajunşi la baza versantului, începe deja greul: „Băi, trebuie reconfigurat traseul”, zice un tânăr care lunecă pe pământul argilos. Gâfâie şi, ca să poată urca, se sprijină cu nădejde în coada hârleţului. Când icneşte, prietenul său strigă vesel la ei: „Ce-i? Ai văzut ceva? Aur?” Partea asta cu săpatul„oficial”  de gropi în Munţii Orăştiei e gluma zilei. Unde mai pui că la acţiunea de reîmpădurire participă şi câţiva avocaţi implicaţi în procesele traficanţilor de comori dacice. Nu e singura glumă care face muntele să râdă. Un tânăr îşi strigă prietenul: „Cristi! I-am şi botezat pe puieţi! Unu-i Arpi, Bondi, Pişta şi acuma o băgăm pe Erji! Urmează Istvan!”

Odată ajunşi pe panta golaşă, voluntarii fac roată în jurul şefului de ocol şi ascultă atenţi instrucţiunile. Plouă şi e frig, dar nimic nu strică voia bună a grupului: „Cât de sus începem?”, întreabă o fată cu ochii la vârful muntelui. „Vezi ursul ăla? De acolo!”. Aliniaţi de-a latul pantei, oamenii încep munca. Vasile Bodea e capăt de linie şi îi spune unui tânăr: „No, dă-te-ncolo! Ie găleata asta să-i fac şi io o groapă aicea”, zice omul şi începe a da vârtos cu săpoiul în malul pădurii.

„Plantăm astăzi ca să conştientizăm populaţia asupra a ceea ce înseamnă gospodărirea responsabilă a pădurii. În pădure se taie, dar în pădure trebuie şi plantat. Este ciclul vieţii şi vrem să arătăm asta tuturor”, zice Vladimir Brilinsky, omul care, pentru al cincilea an mobilizează voluntari la plantat în Munţii Orăştiei.

O mulţime de întrebări vin de la voluntari şi pădurarii răspund la ele chiar în timp ce muncesc: „Îi punem aşa cam la un metru jumate! Şi acoperiţi bine, apăsaţi cu piciorul să nu rămână aer la rădăcină!” Alt silvicultor lucrează cu avocata Loredana Tîrnovan. Ea plantează şi el face groapa la o rădăcină rămasă pe munte: „Aici va sta la protecţia rădăcinii arborelui extras. Automat peste el nu vor veni pietre sau lemne, protecţia asta e foarte bună. Ea o să se usuce, dar frasinul mic o să crească pe lângă el.” La câţiva metri mai departe, sub supravegherea mamei, un puşti icneşte din greu la fiecare lovitură de sapă.

Darius Moţiu are şapte ani, dar voinţă de adult. „Sap o groapă ca să plantez un copac, ca să ajut natura! Mie îmi place pădurea, îmi place tot când ajung în natură!”. Un tânăr cu o barbă impresionantă, pasionat de istorie zice şi el: „Pentru mine are o semnificaţie clară acţiunea de aici. Sper că reuşim să dăm un exemplu şi celorlalţi. Iniţiativa de la Grădişte ar trebui să fie model şi pentru alţii din ţară. Acţiuni precum asta sunt benefice pentru toţi, în orice colţ de ţară, nu doar la noi în zonă. Mă bucur că am venit şi sper să mai particip la astfel de acţiuni.”  Alt silvicultor înconjurat de avocaţi dă explicaţii: „Pentru următorul an, se propun completări, cu procentul pierdut, no! Noi plecăm cu o ţintă de cinci mii de puieţi la hectar!”

În câteva ore, pe ploaie, de sub pelerine, voluntarii şi pădurarii au plantat 1.500 de puieţi de frasin şi au acoperit aproape jumătate de hectar.

Participanţii au remarcat nu doar utilitatea acţiunii, ci atmosfera extraordinară: „a fost magic! A fost foarte multă lume şi a fost chef de muncă! În prima parte, nici nu s-a prea vorbit, toată lumea lucra. A plouat dar încetişor şi asta nu ne-a încurcat, ba unii ziceau că e mai bine aşa decât cu soare şi praf.

M-au impresionat oamenii: s-au împărţit în aşa fel încât bărbaţii făceau gropi şi femeile plantau puieţii. Tare mi-a plăcut cavalerismul ăsta al lor, al oamenilor cu palmele pline de bătături. Ba chiar ne-au dat mănuşile lor şi ei au săpat cu mâinile goale”, spune Claudia Necula care a venit la Grădişte însoţită de fiica ei, Cristiana. „A fost o zi foarte frumoasă, nu ca şi vreme, ci pentru natură.

De fapt, pentru că a plouat un pic nici nu a mai trebuit să cărăm apă. A fost o zi pe gustul oamenilor care au spirit civic şi au venit să planteze arbori în munţii dacilor”, spune Achimoto, care şi-a dus apoi prietenii într-o „specială” cu noroi de primăvară pe munte.

Pentru silvicultori, ziua de sâmbătă a fost una plină de entuziasm, dar numai o parte din munca de împădurire. „Nu mi-a venit să cred când am văzut atâta lume, a fost cea mai mare acţiune de până acum. Ce am făcut astăzi face parte din cadrul campaniei de conştientizare din „Luna plantării arborilor”, perioada 15 martie -15 aprilie. Încercăm să le arătăm celor interesaţi activitatea noastră, în special programul de împăduriri care are un caracter continuu.

Vreau să mulțumesc participanţilor, partenerilor care s-au alăturat acestei acţiuni şi tuturor celor care ni s-au implicat şi şi-au arătat interesul pentru soarta pădurii.

Vrem să le arătăm oamenilor şi alternanţa acestor procese absolut necesare şi normale cum sunt procesele de exploatare şi regenerare.

Programul nostru prevede împădurirea anuală a unei suprafeţe de opt hectare, plus completările în plantaţiile din anii anteriori şi plantarea unui total de 50 de mii de puieţi”, spune şeful OS Grădişte.

În Masivul Godeanu, unde un incendiu a devastat pădurea şi s-au desfăşurat ediţiile trecute ale evenimentului, munca pădurarilor şi a voluntarilor îşi arată roadele: „Acolo, acţiunile au un caracter de retuşare, facem doar completările anuale urmând ca în anul 2020 să se realizeze în zonă o stare de masiv a plantaţiei tinere. Este momentul în care pădurea nou întemeiată va deveni independentă.”

 

Laura OANĂ