Mircea Ionescu Quintus a încetat din viaţă
Preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, în vârstă de 100 de ani, a încetat din viaţă.
Născut în 1917, în plin Război Mondial, Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar după Revoluţie a fost preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator.
Mircea Ionescu Quintus a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis în luna martie, cu o zi înaintea împlinirii vârstei de o sută de ani.
Ionescu-Quintus a absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (1927-1934); licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (938); specializări în Drept şi procedură Penală.
Activitate profesională
Avocat în Baroul din Prahova (1940 – 1987); consilier îndrumător de avocaţi stagiari (1977 – 1985); membru în Comitetul judeţean Prahova al Asociaţiei Juriştilor; profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti (1991 – 1993).
Ca scriitor şi epigramist a avut o prodigioasă activitate publicând mai multe volume de epigrame, poeme şi romane. A fost coautor la numeroase Culegeri de Epigrame editate de Clubul „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti (1972 – 1985) şi colaborări la reviste şi publicaţii, între care: Gluma, Păcală, Urzica, Mitică, Moftul Român, Cronica Română, Palatul de Justiţie etc. Este vicepreşeinte al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este de asemenea membru al mai multor societăţi şi asociaţii culrturale şi în conducrea unora dintre acestea.
A fost preşedintele de onoare al fundaţiilor culturale „I.L. Caragiale” şi „Nicolae Grigorescu” – Câmpina.
Activitate politică:
Preşedinte al Tineretului Liberal „Brătianu” din Judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal (1945 – 1947). Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist. Preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990 – 1993); în această calitate, în perioada februarie-iunie 1990, a fost membru al CPUN, judeţul Prahova.
Vicepreşedinte al PNL (1990 – 1992); preşedinte al PNL (din februarie 1993).
Deputat de Prahova, ales pe lista PNL, la 20 mai 1990; vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (18 iunie 1990 – septembrie 1991).
Ministru al Justiţiei în cabinetul condus de Th. Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)
Ca preşedinte al Organizaţiei Prahova a PNL a organizat această filială a partidului şi a participat la campaniile electorale din 1990 şi 1992.
În calitate de vicepreşedinte, apoi de preşedinte al PNL, a contribuit la direcţionarea şi desfăşurarea activităţii politice a partidului.
În Parlament a contribuit la adoptarea unor acte legislative importante, inclusiv a Constituţiei, iar ca ministru a prezentat şi susţinut proiectul Legii de organizare judecătorească; a fost implicat în pregătirea alegerilor generale din 27 septembrie 1992.
S-a judecat timp îndelungat cu PNL-Câmpeanu referitor la recunoaşterea adevăratului PNL. La 21 octombrie 1994 TMB decide că aripa Quintus este reprezentanta legală a PNL.
în 21 iulie 1994 semnează protocolul de constituire a Alianţei civic-liberale „Liberalii” iar ulterior PNL reintră în Convenţia Democratică (la 20 decembrie 1994).
La 3 noiembrie 1996 a fost ales senator PNL de Prahova, pe listele CDR.
La 28 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului din partea grupului parlamentar al PNL.
1999-2000 – Presedinte al Senatului
2000-2004 – Senator de Prahova
La 5 iulie 2002 Mircea Ionescu Quintus a fost ales preşedinte de onoare al PNL.
în august 2006 îşi dă demisia din funcţia de preşedinte onorific, ca urmare a acuzaţiei de colaborare cu Securitatea. Mircea Ionescu Quintus a precizat, însă, că a dat declaraţii şi nu note informative la fosta Securitate.
A fost distins cu premiul „Cincinat Pavelescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1992); Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România (1991); Diploma Editurii „Românul” pentru activitate parlamentară (1990); Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români pentru epigramă (1993) etc.
A fost membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România; Veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară.
