Minunea din fag. O cruce a apărut dintr-un butuc, într-o gospodărie din Munţii Orăştiei

Imaginea perfectă a unei cruci s-a ivit dintr-un buştean în curtea unui localnic din Bucium, un sat din Munţii Orăştiei. Emil Polgar a zărit simbolul creştin după ce a crăpat un butuc gros de fag. Omul s-a minunat când a văzut semnul, apoi şi-a strigat soţia şi neamurile din sat să vadă minunea. Zeci de localnici au trecut prin gospodăria omului să vadă cu ochii lor buşteanul cu cruce.

„O fost un lemn gros de fag. Am dat cu securea şi n-o crepat. Am dat mai încercat o dată, mai încolo, şi lemnul s-a rupt în două. Când l-am desfăcut, am văzut că are crucea în el! În miezul de lemn!”, povesteşte omul. Era dimineaţa zilei de sâmbătă când Emil Polgar s-a gândit să se apuce să crape lemnele pentru iarnă. Bărbatul a profitat de vremea bună şi s-a pus la lucru. Nu i-a venit să creadă când a descoperit în lemn imaginea unei cruci mari şi perfect conturate. Are 56 de ani şi lucrează de mic la pădure, dar se jură că aşa ceva nu a mai văzut: „Eu niciodată nu am mai găsit aşa ceva! Doar eu am umblat mult prin pădure şi am lucrat de mic la lemne, dar nu am pomenit aşa ceva. Nu ştiu ce este, nici acum nu îmi pot da seama cum s-o făcut aşa ceva, tocmai în miezul trunchiului. Îi de mirare…”

După ce s-a dezmeticit, bărbatul a dat fuga şi şi-a anunţat soţia. Maria e femeie credincioasă şi e convinsă că i s-a arătat un semn de la Dumnezeu. Mărturiseşte că i-au dat lacrimile când a văzut ce a apărut în lemnul de fag. „Eu de când mă ştiu am crescut cu credinţă şi frică de Dumnezeu şi, pentru mine, a fost un semn. Am alergat pe uliţă cu lemnele în braţe, vă spun drept”, mărturiseşte femeia cu ochii în lacrimi şi continuă: „Soţul îmi tot spunea: „-Eşti nebună?!” Şi eu îi ziceam că ăsta este semnul meu, de dragoste şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Întotdeauna am crezut că se petrec minuni şi în zilele de astăzi şi uite că una a apărut la noi! Am plâns atunci! Plâng în fiecare zi, mai ales seara când privesc crucea. Mă întemeiez în credinţă şi cred, cu adevărat, că este ceva acolo, sus”, spune femeia care a lucrat ani de zile în Spania pentru a reuşi să se întoarcă în ţară şi îşi deschidă, la Bucium, „Casa Maria”.

Cele două bucăţi de lemn stau acum la loc de cinste în casa femeii. Nu doar că a apărut o cruce în buştean, dar simbolul creştin este destul de mare şi foarte bine conturat în lemn. De fapt, imaginea crucii are şi altă textură care seamănă cu scoarţa cenuşie a fagului, nu cu fibra din interiorul lemnului. Oameni din toată localitatea au venit să vadă semnul divin: „Sunt lucruri care ne depăşesc, nu poţi să le explici normal. Nu ai ce comenta: o fi minune dumnezeiască, o fi semn?! Eu nu îi găsesc o explicaţie şi umblu de zeci de ani la pădure. Am rămas tare surprins când am văzut. Şi eu când eram mic făceam cruci pe copaci, alţii îşi scriau numele, dar aşa nu am întâlnit. Nu pot să-mi dau seama cum a crescut crucea asta în mijlocul lemnului, chiar în mijlocul lui. Mă gândesc că e de bine fiindcă tot ce-i cruce e de bine!”, spune un vecin ridicând mereu din umeri. Până şi nepoţelul de doi ani al familiei arată către minunea din lemn şi spune „Doamne, Doamne!”.

Vestea a ajuns şi la autorităţile locale: „Pe mine, sincer să fiu, mă bucură acest semn. Apariţia acestui semn, al Sfintei Cruci, este un semn bun pentru gospodăria în care apare, dar şi pentru comunitate. Eu mă gândesc că este şi un avertisment de la Dumnezeu. Cred că Ne transmite că nu a uitat de noi, dar ne spune şi că trebuie să devenim mai buni, mai înţelegători unii cu alţii, mai răbdători şi mai uniţi, dar şi mai apropiaţi de credinţă. Eu cred că un singur lucru a ţinut neamul ăsta unit, de atâtea şi atâtea veacuri, mai ales pe aceşti munţi sacri – credinţa! Mă bucură nespus de apariţia semnului Sfintei Cruci şi îl consider ca o binecuvântare”, spune viceprimarul comunei Orăştioara de Sus, Valentin Filipescu.

Maria Alionesc este convinsă că semnul va aduce binele asupra gospodăriei şi chiar asupra zonei: „Am căutat pe internet şi am văzut că este o cruce care vine din secolul al XII-lea şi era purtată de cavalerii Ordinului Templier pentru protecţie. Nouă în casă ne intră o mulţime de oameni şi vreau să cred că sunt o gazdă bună. Când omul vine în vacanţă vrea să-şi uite de tot ce-i rău. Acum pot trece toţi să-l vadă, dar nu le cer la toţi să creadă. Când am văzut crucea mi-au venit în cap nişte cuvinte – credinţă, nădejde şi iubire”, spune Maria Alionesc, care se îngrijeşte de turiştii care trec pragul Casei Maria din Bucium, o pensiune pe care a ridicat-o din banii strânşi la muncă în străinătate, ca bucătăreasă. Acum soţii Emil şi Maria au de gând să pună buşteanul la loc de cinste şi să-l arate oricui le trece pragul: „Cu vorbă bună şi pas bun.”

Laura OANĂ