Minivacanţa de Sf. Maria aduce mii de pelerini la Prislop
Râuri de pelerini au intrat astăzi pe poarta Mănăstirii Prislop. Măicuţele cred că miile de credincioşi au profitat de minivacanţa de sărbătoare pentru a se reculege la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Oamenii au venit din toată ţara, aşa că s-au format rapid rânduri de maşini parcate pe drumul care duce la mănăstire. Odată ajunşi în mănăstire, au trebuit să aştepte o oră ca să poată ajunge în faţa crucii de care oamenii se ating în speranţa unui miracol.
Mii de oamenii au trecut duminică pe poarta Mănăstirii Prislop. În ciuda aglomeraţiei este linişte şi pelerinii urcă încet către poieniţa unde odihneşte cel considerat „Sfântul Ardealului”. Cu mic, cu mare, bătrâni sau bolnavi, oamenii se aşează tăcuţi la coadă şi îşi aşteaptă rândul pentru a ajunge în faţa crucii. Nu se vorbeşte doar româna, ci auzi şi crâmpeie de engleză sau italiană: „Dobbiamo aspettare”, şopteşte o mămică unor puşti pentru a-i linişti. Sunt românii care s-au întors în ţară şi vin la Prislop pentru a mulţumi sau pentru a cere sprijin.
Toţi pelerinii urcă la mormânt cu speranţa că de aici rugăciunile lor se vor auzi mai bine şi că Părintele Arsenie îi va ajuta să îşi învingă necazurile. Cei mai mulţi se roagă pentru sănătate. „M-am rugat pentru sănătate, linişte sufletească, pentru ai mei. E foarte multă lume astăzi, am stat vreo 50 de minute ca să ajung la mormântul Părintelui Arsenie”, spune un tânăr , completat imediat de prietena lui. Auzisem că nu mai e înghesuială aici, ca s-au mai domolit lucrurile. Nicidecum! S-a stat la coadă ceva vreme, pe câteva şiruri, deşi lucrurile se mişcau destul de rapid pentru că nu eşti lăsat să poposeşti mult acolo. La biserică a mers mai repede, am scris un pomelnic, am aprins nişte lumânări şi ne-am luat apă, apă care e rece ca şi gheaţa, zici ca vine din frigider!”
Oamenii spun că o vizită la Prislop îţi pregăteşte sufletul de sărbătoare: „M-am bucurat foarte mult că am reuşit să ajung, am ţinut mult să vin în post şi uite am reuşit! Este a treia oară şi mă simt împăcată. M-am rugat pentru sănătate, pentru familie şi copii. Este cea mai bună pregătire sufletească pentru sărbătoarea creştină.” Tânăra are braţele încărcate de albunm şi iconiţe cu Părintele Arsenie Boca. Un alt pelerin zâmbeşte: „Am stat mai bine de o oră sus la coadă, dar nu mă plâng. Rare sunt locurile în ţara asta unde găseşti atât de multă linişte deşi eşti înconjurat de oameni.”
Se crede că locul este unul sfânt, aşa că mulţi pelerini îmbrăţişează şi copacii din jurul mormântului. Oamenii au venit cu speranţă din toată colţurile ţării atraşi de poveştile despre miracole şi încurajaţi de zilele libere. „Este un peisaj tare frumos aici, locul se poate vizita chiar dacă nu eşti mare credincios. Am venit în vacanţă cu naşii şi am prins şi o vreme excelentă cu un pic de răcoare”, povesteşte un tânăr din Botoşani. Un bărbat care a venit de la Negreşti-Oaş cu familia este convins că a făcut un drum cu folos: „E foarte multă linişte şi îmi place mult la Prislop, te poţi ruga în linişte şi zona este frumoasă. Am mai fost deşi nu facem foarte des drumul ăsta, dar dacă tot e liber zilele astea, ne-am zis să tragem o fugă până la Prislop.”
Nimeni nu este deranjat că se stă la coadă, doar bolnavii gravi sunt lăsaţi direct la cruce. Locul este plin de flori deşi măicuţele spun că lumea nu mai aduce ghivece multe precum odinioară. Veveriţele ţopăie liniştite pe marginea cărării, semn că s-au obişnuit cu puhoiul de lume. Fug doar când copiii se iau după ele, prin pădure. În mănăstire, dar şi la poartă, e plin pe plăcuţe şi afişe care arată că „filmatul, fotografiatul şi fumatul sunt interzise”, altele care cer credincioşilor să nu arunce gunoaiele pe jos, dar nici bănuţii în apă : „E obicei păgân”. Şi cu toate astea, cei mai mulţi îşi fac fotografii, selfie-uri, iar albia izvorului pare tapetată cu bani.
Ţinuta decentă este obligatorie aşa că o măicuţă împarte fuste şi baticuri la poartă şi un soi de şorţuri pentru bărbaţii în pantaloni scurţi. „Fiecare loc are regulile lui, le accepţi sau faci cale-ntoarsă”, spune calm unul dintre oamenii de ordine. Credincioşii au venit cu prieteni şi rude la Prislop. Nu se văd deloc autocare ceea ce înseamnă că fiecare şi-a organizat singur vizita la mănăstire. Este plin de maşini mici şi şoferii parchează pe unde pot. Unii şi-au lăsat maşina şi la un kilometru de lăcaşul de cult şi preferă să urce pe jos, se strecoară printre maşini şi praful drumului aflat în reabilitare. „Este un drum care te încearcă, trebuie să-l faci cu credinţă”, spune o femeie acoperită cu văl.
Mulţi însă arată cu degetul către drumul pe care se circulă greoi şi care te umple de praf deşi maşinile nu circulă cu viteză. „Este groaznic drumul, sper să-l termine cât mai repede. Prin sat, de-abia te strecori, dacă ai maşină, din sens opus. Eu nu am fost de ceva vreme, dar locul s-a schimbat enorm! Nu înţeleg de ce sunt lăsaţi toţi afaceriştii ăştia cu kitsch-uri pe marginea drumului şi de ce oare se acceptă vânzarea de produse alimentare în praful şi nenorocirea aia?!” În afara lăcaşului, dai şi de oamenii care întind mâinile să ceară bani pentru bolnavi, dar şi de cei care îşi desfac pachetele cu mâncare. Drumul este mărginit de urmele de mizerii lăsate în urmă. Cei de la Mănăstirea Prislop se aşteaptă să vină chiar mai multă lume şi în zilele următoare, cât ţine minivacanţa de Adormirea Maicii Domnului.
Laura Oană
