Mihai Șora, după protestul de la Timișoara: Câteva lucruri m-au tulburat aseară

• Oamenii veniți să protesteze în Piața Operei, – și în ochii cărora puteai citi deopotrivă îngrijorarea și perseverența. Unii dintre aceștia, călcând cu aceeași determinare, pe același caldarâm, ieșiseră și în decembrie 1989.

• O mamă cu doi copii – Dragoș (8 ani) și Adela (4-5 ani) – care mi-a mărturisit că vine la proteste de multă vreme, de când își purta fetița în brațe. Urmează să plece din țară, la soțul plecat deja. Pentru că nu vrea ca școala să-i ciuntească și copiii, după ce alte instituții ale statului român i-au îngenuncheat familia. Mi-a promis că, acolo unde se va afla, pe meleaguri străine, va merge să voteze. O cheamă Oana.

• Profilul dârz al altei Oane la care țin mult – Oana Pellea – pe afișul cu Gellu Naum: mi-a reamintit o vorbă mai veche ce spune că poeții și mijlocitorii lor, actorii, sunt anume făcuți să stea în mijlocul oamenilor, la firul ierbii, pe stradă.

• Porțile mari ale Operei care, după ce Piața se golise, s-au deschis dintr-odată, iar, din pântecul clădirii, au ieșit zeci de copii veseli și năzdrăvani: fuseseră la spectacolul ’Sarea în bucate’. Încă nu știm dacă ei vor fi sarea Pământului, dar, ieri, în chip cu totul neașteptat, au luminat o piață întreagă.”