Mărţişor 2018: cod roşu de kitsch

Obiceiul unicat al românilor, Mărţişorul, nu suportă doar urgia adusă de vremea rea, ci şi asaltul nemaipomenit al plasticurilor „Made in China”. Spre oroarea etnologilor şi a artizanilor, mărţişoarele au început să vină cu sutele de mii din Asia. Sunt produse de serie preferate de cei cu buget mic şi bun gust limitat.

Pe zeci de metri, străzi centrale din Deva sunt ocupate de tarabagii care îşi vând produsele de un evident prost gust, la preţuri mici – cu un leu sau doi, îţi poţi alege tot soiul de năzdrăvănii plasticate şi musai viu colorate. Singura legătură cu mărţişorul este şnurul împletit din fir alb şi roşu. Sunt de toate formele şi dimensiunile – de la broşe mici, la pluşuri mari pe care, şi să vrei, nu ai cum să le prinzi la piept aşa cum cere tradiţia. Doar că tradiţia nu mai este respectată şi nici prin gând nu le trece autorităţilor să ia vreo măsură pentru buna păstrare a străvechiului obicei. Etnologul Marcel Lapteş spune întristat că nu îşi închipuia vreodată că micul simbol românesc al primăverii va fi produs în … China: „Trebuie să spun tuturor celor care dau şi primesc mărţişoare, mai cu seamă iubitorilor de folclor, că mărţişorul la origine era întocmit din două fire – unul alb şi altul roşu, adică puritatea care se împletea cu viaţa. Mărţişoarele sunt întâlnite în întreg folclorul românesc. Ce-i acum?! Mărţişorul a devenit o industrie, un bum economic. Faptul că avem mărţişoare din China sau aduse de aiurea este un kitsch păgubitor pentru cel care iubeşte autenticul şi puritatea folclorului nostru. Mărţişorul a ieşit din spaţiul puternic magic, arhaic, a intrat în sfera artei artizanale şi acum e o industrie a mesajelor afective, care pendulează între autentic şi kitsch.”

Legate cu „funia anului”

La trecerea dintre anotimpuri, micuţele simboluri tradiţionale au umplut oraşele. În 2018, Mărţişorul este vestitorul primăverii dar nu şi temperaturile scăzute din ultima perioadă, temperaturi care au influenţat şi vânzările, mai ales pe cele ale artizanilor din Târgul de Mărţişor” din Piaţa Unirii. Creaţiile hand-made sunt frumoase sau drăgălaşe şi pot aduce zâmbetul şi primăvara în sufletul celor care le primesc. Camelia Csapo s-a pregătit din vară pentru ziua de 1 Martie, de fapt, de pe vremea vacanţei pe malul mării: „Am mărţişoare pictate pe piatră şi sticlă, unele pe lemn cu pirogravură. Cele pictate se lucrează destul de greu pentru că sunt micuţe şi migăloase şi îţi ia ceva timp să le faci. Dar îmi plac atât de mult! Pietricele le-am adus de la mare: am venit acasă cu un sac de pietre, de a zis soţul că nu sunt normală… Au ieşit aşa frumos”, mărturiseşte femeia, care are la stand şi rondele micuţe de lemn desenate cu pirogravuri, pictate sau realizate prin transfer de imagine. „Avem de toate, mai puţini clienţi însă. Vremea ne-a stricat socotelile, stăm aici în frig, cu picioarele în zăpadă. Neaua ne face să le acoperim de nici nu se văd cum trebuie, că nu le poţi lăsa afară, să ningă pe ele: se distrug!”

Vremea şi vremurile

Câteva standuri mai încolo, mărţişoarele făcute din flori de paie, par minuscule buchete înzăpezite. Ioana Fodor împreună cu mama ei, Csinady Camelia, sunt pentru al treilea an la un târg de mărţişor. „Avem mărţişoare lucrate manual, pictate pe pastă cu uscare la rece sau pe lemn. Avem şi din fimo, o pastă care se „coace” în cuptor, dar şi mărţişoare turnate cu răşină pe baze metalice. De prin luna noiembrie, lucrăm amândouă, ne tot pregătim şi culmea e, că anul ăsta, nu a ţinut vremea cu noi. Nu am avut zăpadă la târgul de Crăciun, dar ninge acum, de Mărţişor!” La artizanii din Piaţa Unirii, sunt cele mai frumoase mărţişoare. Unele piese chiar sunt micuţe opere de artă, iar preţurile oscilează de la câţiva lei până la 10 lei, preţ cerut şi pentru zambilele legate cu fir de bicolor. Cornelia Preda a adus şi micuţele ei tablouri cu flori presate, gentuţe tricotate alături de mărţişoarele fiicei ei. Andrada Bara face mărţişoare şi tablouri desenate într-un stil unic, plin de optimism. Doar că vânzările se mişcă greu, spune artizana: „Pe frigul ăsta… aşteptăm…”

La târgul din centrul vechi, vin devenii care îşi doresc mărţişoare frumoase, unicat. Actriţa şi interpreta Roxana Olşanschi preferă să cumpere mărţişoarele de la standurile elevilor de la Liceul de Artă. „Ai mei copii au dat comandă şi mi-au spus că trebuie să iau minim 20 de bucăţi şi de obicei caut elevii Liceului „Sigismund Toduţă” ca să îi încurajez. Sunt nişte lucruri foarte frumoase făcute aici de mâinile micilor maeştri ai artei hand-made.”   De exemplu, Adrian Buda este în clasa a XIX-a şi a pregătit în acest an vreo 300 de mărţişoare: „Am doar mărţişoare lucrate manual pe lemn, ipsos, lut, sticlă. Mă pregătesc pentru Târgul de Mărţişor de vreo jumătate de an. Vânzările în acest an nu prea au mers. A fost şi frig, acum ninge, lumea nu prea iese din case.”

De la tabu, la kitsch

Pe vremuri, mărţişorul era un şnur împletit din cânepă şi lână cu fir răsucit alb şi roşu. Etnologii spun că este o tradiţie autohtonă care a reuşit să supravieţuiască peste vremuri. Este o amuletă menită să alunge spiritele rele care ies odată cu primăvara. „Mărţişorul este o tradiţie străveche răspândită pe tot întinsul ţării. Este de fapt, o amuletă care fereşte purtătorul de spiritele rele, distructive, urâte care încep să apară primăvara ca să alunge spiritele „soarelui rece”, adică cele ale iernii. În această perioadă, actanţii folclorici sunt femeile. Scopul este păzirea şi ocrotirea fertilităţii. Bunăstarea satului este legată de nişte semne care apar acum, de Mărţişor şi în Zilele Babelor, când ţăranii invocă astfel bogăţia recoltelor, a gospodăriilor”, precizează Marcel Lapteş. Odată primit, tradiţia populară spune că mărţişorul nu trebuie atins de nimeni în afară de proprietar, altfel îşi pierde proprietăţile magice. După vreo două săptămâni, se agăţă în tufe înflorite sau într-un pom din livada casei, tot pentru protecţie. „Mărţişoarele sunt cadouri de inimă care s-au păstrat peste vremuri şi au ajuns să fie nişte simboluri de puritate, de dragoste. Eu apreciez foarte mult faptul că este un obicei care încă nu s-a pierdut.”, explică Marcel Lapteş. Mărţişorul a rămas peste veacuri cunoscut drept „funia anului“, lanţul care adună laolaltă săptămânile şi lunile din anotimpurile străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna, simbolizate de şnurul bicolor.

Laura OANĂ