Cu pensula, în Retezat: un grup de adolescenţi au refăcut traseele turistice din zona lacurilor

“Grupul ăsta de copii a crescut de la an la an; de la tabără, la tabără. Au bătut cărările muntelui, au cucerit toate vârfurile şi acum au lăsat ceva bun în urma lor”, este concluzia unei fascinante tabere de vară. S-au strâns sub numele de “Commando RetezatKorps 2019” şi, timp de patru zile, s-au aventurat în Masivul Retezat.

13 copii şi trei adulţi au muncit sub soarele dogoritor de august, pe pietrele fierbinţi, pe urcuşuri şi bolovănişuri: “facem Căldarea Bucurei de se văd marcajele şi pe Google Earth!”

Se lucrează în echipă şi pe echipe – sunt identificate locurile în aşa fel încât să fie cât mai vizibile pentru turişti, apoi se dă cu culoare: “Vopsesc semnele de pe traseu! Nu că aşa mi-a venit, dar vrem să ajutăm oamenii să se orienteze!”, spune fata şi priveşte zâmbind semnul recent trasat: “Vă descurcaţi minunat! Mulţumim!”, răspune Călin Păcurar, unul dintre liderii de grup.

El împreună cu Mihaela Jecherean şi Cătălin Josan conduc echipele pe munte. E un soi de zi a recunoştinţei: “Aceşti copii vin cu noi pe munte de ani de zile, i-am învăţat o mulţime de lucruri, i-am dus peste tot, am trăit împreună clipe minunate. Unii au ajuns la final de etapă şi pot deveni ei însuşi lideri de grup. Ne-am gândit să oferim şi noi ceva muntelui, să lăsăm ceva după noi, în afară de obişnuitele ecologizări”, spune Mihaela Jecherean.

Aventura a început într-o duminică, la miezul lunii august, la Pensiunea Dora din Râuşor, acolo unde proprietarul nu e doar un simplu om pasionat de munte. Călin Păcurar e un părinte care ştie cât de frumos te formează muntele. Şi-a oferit experienţa ca îndrumător pentru generaţii întregi de copii care au venit în tabere. Acum provocarea a fost diferită: “Pentru că dispunem în perioada asta de mai multe resurse umane decât ei si pentru că prietenii se ajută în momente potrivite, cu ajutorul Salvamont Hunedoara şi a lui Ovidiu Bodean, în principal pe latura logistică (vopsele, facilitare acces în Poiana Pelegii, rugăciuni pentru vreme bună etc.), am decis să refacem marcajele.”

Membrii “Commando RetezatKorps 2019” au bifat lista cu echipament, au întins corturile pentru verificare, au îndesat rucsacii: “Nu e uşor să stai pe munte, să duci cu tine lucrurile de care ai nevoie tu, dar şi copiii pe care îi ai în grijă. Îţi trebuie să ştii exact ce haine să iei şi câte, plus oale, căni, mâncare, ceai. Eu, de exemplu, am renunţat la tubul cu cafea. Pur şi simplu, nu mai intra. Şi am dus în spate doi rucsaci grei, de simţeam la un moment că nu mai am aer”, spune Mihaela, care e şi profesoară de gimnastică la Liceul Sportiv Deva. Trupa a urcat pe jos, din Poiana Pelegii, iar Cătălin Josan a făcut două drumuri până în locul de campare pentru a aduce sacii cu vopsea în munte.

Prima zi a fost dedicată instalării taberei, în Căldarea Bucurei, iar, în cea de-a doua zi, copiii s-au împărţit : “… după cum urmează : o echipă Bucura-Tăul Porţii – Vf. Bucura -bandă galbenă; o echipă Bucura – Curmătura Bucurei – Vf. Bucura – bandă roşie; o echipă Bucura – Curmătura Bucurei – Vf. Peleaga – bandă roşie; o echipă Bucura – Vf. Peleaga – cruce galbenă. O remarcare consistentă a Circuitului Lacurilor din Căldarea Bucurei – punct roşu, la coborâre, până s-a terminat vopseaua! Dacă nu s-ar fi terminat la timp, monştrii ne-ar fi vopsit pe toţi!!!”, glumeşte Călin.

Commando-ul şi-a luat însă treaba în serios – copiii merg pe munte de câţiva ani şi au învăţat cât de mult te ajută un traseu bun: “La munte, traseele nu se marchează în kilometri, ci în timp. Faptul că mergi la sigur, că nu te rătăceşti sau cauţi după semne, ajută mult. Noi am văzut că unele erau şterse complet, altele nu erau vizibile din cărare. Noi am făcut totul ca la carte”, se bucură Mihaela. “Mulţumim prietenilor noştri pentru suport şi copiilor pentru devotament: au vopsit câte trei-patru ore de traseu în condiţii de căldură şi apă porţionată greu accesibile adulţilor, dar într-o stare de euforie greu de descris şi cu emoţii de 628 bps heart rate!”, descrie ziua Călin Păcurar.

Copiii şi-au petrecut astfel vacanţa cu folos: au făcut trasee – la propriu – în Masivul Retezat. După ce au refăcut marcajele, în ziua a treia, a venit şi timpul să se bucure de minunăţiile ţinutului cu ochi albaştri. Paşii i-au purtat către Zănoaga, un traseu lung care le-a luat opt ore dus întors. În ultima seară, vremea s-a schimbat brusc şi hainele au trebuit schimbate cu îmbrăcăminte de iarnă: “În momente ca ăsta, cât de mult contează să ai un ceai bun şi o supă caldă! E dumnezeiesc să te poţi răsfăţa cu aşa aceva. Sus, resursele sunt limitate şi te bucuri de orice pare normal jos, în oraşe. Apa caldă de duş? Nici nu se pune problema. Trebuie să te speli, pentru că nu poţi rămâne cu mirosul şi hainele acelea pe tine. Este o zonă unde apa coboară din lac, unde ne facem duşul. Nu ştiu câte grade are apa, dar cert e că, dacă vii încins de pe traseu, nu poţi intra la temperatura aia. Şi totuşi, e fenomenal când îţi iei haine curate pe tine şi îţi dai seama că, de fapt, apa de munte a luat cu ea toată oboseala”, explică Mihaela Jecherean.

Vremea rea a reconfigurat traseul de coborâre. Liderii de grup au ales o cale mai lungă, pe la Lacul Pietrele şi Stânişoara, pentru că au vrut să-i ferească pe copii de o eventuală furtună pe creastă şi grohotiş. La întoarcere, copiii au mărturisit că le-a plăcut fiecare moment, mai puţin frigul de pe munte. Vor ţine minte că, în câteva zile din vara lui 2019, au făcut plimbări lungi, s-au căţărat şi au savurat natura în toată spendoarea ei, cu cortul în spinare. Dacă îi întrebi însă, tot ziua truditoare le-a rămas la suflet: “Această tabăra a fost specială pentru că am marcat trasee în Munţii Retezat. Ne-a plăcut!”

În tabără au participat copii din Deva, Hunedoara, dar şi judeţele din jur: “Statul ăla cu cortul… E bestial! Apoi marcatul traseelor mi-a plăcut, nu m-am gândit că o să facem aşa ceva. M-a surprins! Greu? Nu!” Fiecare şi-a îmbogăţit cu câte ceva palmaresul: “Marcatul traseelor mi-a plăcut foarte mult şi faptul că am ajuns pe Vârful Bucura!” Cei din zonele de câmpie şi din Bucureşti duc dorul Retezatului: “Eu am fost în atât de multe tabere aici că nici nu mai ţin socoteala… Acum a fost o experienţă! A fost un pic frig la Bucura, dar, în rest, totul a fost foarte fain!”. Chiar şi faptul că nu şi-au folosit telefoanele, ci “metoda tradiţională a comunicatului pe gură” le-a plăcut: “Patru zile fără telefoane! Pare un lucru destul de banal, dar e o senzaţie, dacă te-ai obişnuit cu telefonul, e ca şi cum eşti rupt de civilizaţie!”

Gestul “Commando RetezatKorps 2019” a primit felicitări de la salvatorii montani: „E un parteneriat făcut cu taberele din zona Râuşor, cu asociaţii de voluntari. Aici e vorba de o tabără de copii, unde iniţiatorii au venit către noi foarte deschişi şi entuziaşti să facă lucruri bune în Retezat şi anume să revopsească o parte din traseele importante, pe care marcajul s-a degradat. Copiii conştientizează aici rolul important pe care îl are muntele, păstrarea lui, copiii văd şi înţeleg ce înseamnă un parc naţional, protejarea naturii, a faunei şi a florei ca să te poţi bucura de toate acestea”, spune Ovidiu Bodean, şeful Serviciului Judeţean Salvamont Hunedoara.

Tabăra de vară Retezat 2019 poate raporta: misiune îndeplinită! “Ăsta e rostul nostru: să le insuflăm dragostea pentru munte, să-i învăţăm modul în care te porţi, bucuria pentru care o faci. Trebuie să-i creşti din aproape, în aproape”, spune Mihaela Jecherean, iar Călin Păcurar adaugă: “Inutil de precizat că traseele sunt marcate în acest moment într-un mod în care Ray Charles le-ar parcurge fără câine! Buni copii, la minte şi la trup, suntem aproape fericiţi că au înţeles, de la noi şi mai ales din impresiile munţomanilor cu care s-au intersectat, că voluntariatul este apreciat în orice condiţii.”

 

Laura OANA