Lumina Învierii și biruința asupra fricii
Credincioși sau necredincioși, educați sau mai puțin educați, toți suntem de-o plămadă și stăpâniți de frică. În fapt, frica este cea care umanizează fundamental, frica este cea care uniformizează radical așezarea omului în fața vieții. Mică sau copleșitoare, publică sau ascunsă, chinuitor, în tainițele ființei, frica este, pentru om, motorul complicat al supraviețuirii și legătura noastră definitivă cu taina morții. Iar cel mai bun leac dovedit pentru frică a rămas credința.
Mai multă frică înseamnă mai mulți bani
Pentru cel fără credință, în lupta cu frica, suportul moral și psihologic se află în tainițele științei, o știință capricioasă și care rezolvă astfel de lucruri mai degrabă amorțind ființa umană, înșelându-i simțurile: o rezolvare care, în fapt, înlocuiește o frică cu alta. Psihologi onești dar și escroci cu diplome, farmaciști cu mare știință de carte dar și șmecherași vânzând iluzii felcerite, viermuiesc într-o densă și biruitoare ceață a luptei cu frica. Iar lumea modernă, crudă, cinică în agresiunea asupra individului, a înmulțit frica în soiuri noi, inventate pe colțul mesei de societatea de consum ahtiată după câștig.
Frica nu are loc în mântuire
Pentru creștin, frica este pusă în balanță cu mântuirea și, astfel, toate argumentele fricii și puterile ei sunt descompuse. Creștinismul nu numai că a oferit lumii un schelet moral care să întărească și să optimizeze sistemele sociale, relațiile în comunități, ci și arme spirituale eficiente în lupta cu frica.
Creștinul împăcat cu Dumnezeu nu poate fi doborât de frică, chiar dacă frica este în constituția omului, în fibrele sale esențiale. Creștinul împăcat cu Dumnezeu are toiag de sprijin, acoperiș de vreme rea și scop în viață din taina mântuirii. Iar credința în mântuire, dacă este profund acceptată, elimină definitiv rațiunile fricii și astfel, fundamental, frica de moarte.
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă expresia integrală a tainei mântuirii. În Înviere, lumina, în expresia sa atotcuprinzătoare, biruiește definitiv întunericul, viața veșnică alungă definitiv moartea, omul își regăsește esența dumnezeiască și, astfel, înțelesul propriei vieți. Într-o asemenea conjunctură spirituală, frica nu-și mai găsește locul și își evidențiază inutilitatea.
Sărbători tihnite, cu sufletul luminat!
Să ne bucurăm, așadar! Hristos a Înviat! Iar Învierea este darul mântuirii pe care îl primește omul ca măsură a dumnezeirii. Este, cum spuneam, toiagul de sprijin, acoperișul de vreme rea și scop al vieții.
Mai ales în aceste vremuri grele, să ne bucurăm de lumina Învierii și să alungăm frica, cea care ne împiedică să trăim, să iubim, să murim împăcați.
Dumnezeu să vă binecuvânteze casele, familiile și sufletul din taina mântuirii, cu lumina Învierii!
Împreună cu colegii mei de la Replica și INFO HD TV, vă dorim sărbători tihnite, cu belșug pe mese și lumină în suflet, alături de cei dragi!
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.”
Sursă foto: BBC
