Lumea fascinantă a miniaturilor de la Hunedoara | GALERIE FOTO
Vă amintiţi povestea lui Harry Potter cu gara şi peronul de plecare către Şcoala de Magie Hogwarts? Ei bine ceva straniu şi minunat s-a întâmplat la Hunedoara!
Într-o zonă centrală, un cap de vagon este portalul către o lume magică – de la primul pas veţi realiza că aţi păşit într-un loc unic în ţară unde o mie de omuleţi deapănă poveşti de-a lungul unei căi ferate în miniatură. Dar cea mai impresionantă este chiar povestea omului în jurul căruia s-a născut ceea ce avea să devină “Muzeul Trenuleţelor Valentin Banciu”.
La intrare, frumos rânduite, stau zeci de piese dintr-o colecţie râvnită de toţi colecţionarii: replici de locomotive şi garnituri strânse de către pilotul Valentin Banciu din toată lumea. Călătoria devine tot mai fascinantă de îndată ce veţi intra în sala cu diorame. Mai bine de 20 de metri de cale ferată se întind vreme de patru anotimpuri.
Trenuri ies opintit din inima muntelui, străbat viaducte ameţitoate, se strecoară pe coastele înflorite şi prin păduri de brad, prin locuri atât de minuţios aranjate că te-ai aştepta să prindă viaţă. Turme de văcuţe mari cât o alună pasc pe păşuni verzi. Lângă casa fermierilor, cu etaj de lemn, o pensiune delectează turiştii cu farmecul rural al locurilor.
Zeci de omuleţi înalţi cel mult de-un centimetru se bucură de soarele zilei de primăvară. La vale, trenul, care pufăie, opreşte în gara unde călătorii aşteaptă ordonat de băncuţe. Doi feroviari se chinuie cu un căruţ încărcat cu pachete. Un puşti îşi târîe bunica în grabă către vagoane. Alţii citesc alene ziarul. Pe un peron mai retras, observi o scenă înduioşătoare – doi bătrânei îşi trăiesc şi acum povestea de dragoste.
Traseul de mocăniţă te poartă şi el printr-un peisaj peste culmile munţilor. De sus, parapantiştii s-au lansat la zbor.Trenul pleacă către vara plină de trudă – păstorii şed la oi, omuleţii taie lemne sau cosesc, strâng iarba, vând verdeţuri. Două fetiţe îşi ajută mama să întindă rufele spălate; mai sus, două vecine s-au oprit la poveşti între hotare. Privesc din când în când la cei aflaţi în vacanţă care au ieşit la grătare. Lavanda a înflorit şi umple câmpurile de şiruri viu colorate. Copiii se joacă cu animalele din jurul casei. La ferma de cai, câteva exemplare sunt scoase din boxe pentru amatorii de călărie.
Sunt atât de multe detalii, că este o adevărată provocare să le surprinzi pe fiecare. Unele de emoţionează, altele te surprind, dar sunt şi cele care te fac să zâmbeşti – în pădure, zăreşti un omuleţ cu pantalonii în vine şi, la o aruncătură de băţ, în curtea unei case, proprietarul a uitat să închidă uşa toaletei din curte. Citeşte netulburat ziarul.
Nici Castelul Corvinilor nu a fost uitat. Covoarele de iarbă, cu fiecare floare şi orşice brad au fost lipite bucată cu bucată alături de pietre naturale alese cu atenţie de decorator. Piesele din materiale speciale au fost comandate de la firmele specializate şi s-a trudit neînchipuit la cele patru diorame.
A fost muncă de echipă – iniţiativa a avut-o Delia Banciu, care a îndrăznit nu doar să viseze la un muzeu unic în ţară, dar şi să îşi aleagă pe cineva din domeniul industriei de frumuseţe pentru a da viaţă planurilor ei: „Ştiam de Dana, cât e de pricepută de la coafor, apoi am rugat-o să aranjeze vitrina unui magazin. S-a descurcat minunat. Iniţial, mă gândisem să amenajez o dioramă micuţă într-o cafenea, apoi mi-am dat seama că sunt prea multe piese pentru un spaţiu atât de mic. Am început să caut un loc potrivit şi, în ianuarie 2019, am intrat în spaţiu. De atunci, tot muncim. Practic, am lăsat-o pe Dana Ille să se desfăşoare. Parcă nici acum nu îmi vine să cred ce lucruri minunate a putut să facă”, spune Delia Banciu.
Dana a muncit enorm la creearea dioramelor – a învăţat totul din mers, a găsit soluţii şi a adaptat la munca de decorator pensulele de machiaj şi pistoale de lipit: „Este o muncă uriaşă aici nu doar pentru că dioramele sunt mari, dar am vrut şi să face lucrurile cu atenţie, cu multă grijă pentru detalii. Gândiţi-vă doar că sunt vreo trei mii de copăcei lipiţi. Ceea ce pe alţii i-ar scoate din sărite, pe mine mă motivează şi mă linişteşte”, explică decoratoarea de la „Muzeul trenuleţelor”.
Delia este entuziasmată de ce a ieşit: „Uite, câte detalii, avem căsuţe cărora li se vede danteluţa la fereastră. Fiecare loc are un specific anume – într-o parte sunt animale domestice, dincolo sunt animale sărbatice care atrag vânători, cascada este şi ea spectaculoasă şi chiar dă impresia că apa curge la vale. La bălţi vin pescari, au bărcuţe, sunt lebede şi doamne întinse la plajă”, arată Delia Banciu. Peste toate astea, o adevărată industrie feroviară duduie de parcă Hunedoara ar fi un important nod de cale ferată.
Cum în sălile de expoziţie sunt sute de replici de maşini şi motociclete, din echipa muzeului nu putea să lipsească Marius Achim – Achimoto. A ales o soluţie inedită ca suport pentru chiuveta din baie: „M-am gândit la o motocicletă Carpaţi, din cele făcute la Braşov prin anii 80. A ieşit bestial. De fapt, nu e loc unde să învârţi privirea în acest muzeu şi să nu descoperi ceva fain.”
Din toamna cu vraiştea ei de culori, trenul ajunge în plin peisaj hibernal şi aduce turiştii direct la cea mai nouă staţiune montană din judeţ. De acum, municipiul Hunedoara are propria pârtie de ski, cu telegondolă, instalaţie de nocturnă şi un patinoar funcţional. Indiferent de anotimp, aici, Moş Crăciun este la o dorinţă distanţă.
În altă dioramă, un întreg cartier cochet este străbătut de o linie de tramvai. Are heliport, terenuri de tenis şi extraordinare spaţii de joacă. În parc, o bătrânică înfuriată pocneşte cu o umbrelă doi tineri cam derbedei. La biserică, în curte, preotul şi nuntaşii felicită cuplul proaspăt căsătorit. De departe, se aud sirenele! O casă a luat foc şi pompierii intervin rapid. În cealaltă parte a cartierului, a sosit circul. Copiii cască gurile la ţarcurile cu zebre şi cămile, dar şi la acrobaţi.
Toată această călătorie fascinantă, unde descoperi frânturi uimitoare de viaţă, se datorează unui colecţionar împătimit: Valentin Banciu. Copilul de odinioară avea doar 6 ani când a primit un trenuleţ de la un unchi, inginer feroviar. Jucăria copilăriei s-a transformat într-o pasiune de-o viaţă. De atunci, camera copilului, apoi a tânărului s-au umplut cu replici de trenuri. Cu fiecare piesă adăugată, colecţia s-a îmbogăţit şi a decorat mai fiecare colţişor din casa adultului devenit unul dintre cei mai cunoscuţi piloţi români de raliu.
După ce Valentin Banciu s-a stins, la numai 53 de ani, sutele de piese au rămas în grija soţiei. Delia Banciu spune că a primit o mulţime de oferte substanţiale, dar nu a vrut să renunţe la minunăţiile adunate cu atâta drag de pilotul hunedorean: „Când a demarat spre un loc mult mai bun, mulţi au râvnit la colecţia lui. Am decis să nu vând unui colecţionar, chiar dacă aceşti oameni ştiau să o aprecieze. M-am gândit în schimb să o ofer tuturor şi să le expun într-un spaţiu special amenajat. Mă gândesc că, dacă un copil de 6 de ani îşi va găsi aici pasiunea asemenea lui Vali, dacă, indiferent de vârstă un pasionat va fi încântat de ce va găsi la noi, eu sunt împăcată. O parte din el va trăi prin dragostea mea şi prin pasiunea lui!”
În sălile de expoziţie, colecţionarii descoperă zeci dintre cele mai frumoase piese din colecţia de locomotive şi garnituri strânse timp de aproape 50 de ani de către Valentin Banciu. „Este poate 1% din ceea ce a adunat el. Unele sunt piese remarcabile, ajung să coste şi câteva sute de euro, replici realizate întocmai după modelul original special pentru colecţionarii de miniaturi feroviare. Când au văzut ce e aici, reprezentanţii unui muzeu au spus: „Aoleu!”, îşi aminteşte Delia. Într-o altă încăpere, sunt zeci de maşinute sport sau replici ale unor celebre autovehicule de epocă. Totul este completat cu trofeele câştigate în timp de pilotul hunedorean. Pasionat de raliuri, Valentin Banciu a reuşit să strângă cupe, diplome, inclusiv titlul de Campion National.
Visul Deliei Banciu de a deschide un loc dedicat pasiunii soţului ei este pe cale de a se împlini. „Muzeul trenuleţelor” se va deschide la 1 iunie.
Laura OANA
