Raiul cu lavandă de la Cristur

Tufişuri viorii şi aromate, perfect rotunde, transformă peisajul şi îl modelează într-un soi de mini relief  liliachiu magic. Aici, de pe un povârniş violet, treci cu palma peste o coamă purpurie şi salţi alături de arcul înflorat alb. Nişte uimitori arici verzi cu mii de ţepii viu înfloraţi stau aliniaţi în rânduri dibace. Sunt gata să mărşăluiască şi să-ţi cotropească sufletul. În faţa lanului de levănţică, te predai necondiţionat: simţurile îţi spun că este locul potrivit unde poţi să faci pace cu tine însuţi.

Mirosul puternic de lavandă se simte de la sute de metri. Greierii şi mierlele cântă aici mai tare decât în alte nuanţe de locuri. Lanul te farmecă înainte de a-l vedea. Când ajungi la el, deja eşti într-un soi de transă. Îţi vine doar să te întinzi acolo, printre rânduri, şi ce minunat ar fi – nişte aripi violet care te-ar urca într-un miez de rai. Glasurile vesele de copii binecuvântează pământul. Lacătele sufletului se desprind şi emoţiile se prind în horă de-a lungul şi de-a latul câmpului cu flori.

Zeci de oameni întind zâmbete unii altora, de parcă smocurile violet ar fi o plantaţie a prieteniei. Copiii sunt ai tuturor, se desfac şi se strâng îmbrăţişări, se vorbeşte în tonuri de cântec. “Am venit să mă bucur şi să-mi adun lavandă. Este o plantă minunată care oferă o mulţime de beneficii – floarea se poate folosi pentru orice fel de ornament în casă, levănţica este odihnitoare şi plăcută, o adevărată terapie prin miros şi culoare”, zâmbeşte antrenoarea de gimnastică Mihaela Jecherean. Dintre rândurile mov, o tânără exclamă: “Este extraordinar de frumos! Am cules lavandă, am mâncat pâine cu lavandă, am băut limonadă de lavandă. Adunatul florilor mi-a adus aminte de copilărie. România merită mai multă lavandă!”

O doamnă în etate măsoară cu ochiul şi taie firele: “Îmi doresc bucheţele mai micuţe, de frumuseţe şi miros. Se pun într-un tifon şi se strecoară sub perină, la culcare, sau între haine. Îmi amintesc de anii de demult când se punea lavandă, nu pentru molii, ci pentru prospeţime în dulapuri, apoi a urmat perioada cu săpunuri şi, acum, ne-am întors la lavandă.”

Un zgomot aspru al cerului alungă copiii din lan – “Să fugiiim!”, dar ploaia nu scoate şi bondarii dintre flori, nici pe unii culegători.

Aerul cald care se ridică din pământul reavăn se adaugă celui puternic de lavandă.

Dintr-o dată, norii trec, iar amurgul aprinde globi purpurii în fiecare strop agăţat pe firele de lavandă.

Şi, brusc, privirea descoperă străluciri preţioase de ametist.

Pentru soţii Călugăru, plantaţia este mai mult decât o afacere, una în tonuri violet – “Am înfiinţat-o acum patru ani ca să nu fie cartofi sau grâu, ovăz. Ne-am gândit să fim printre primii care fac aşa ceva şi că ar fi una de viitor. Merge bine atât timp cât nu aştepţi să te îmbogăţeşti din asta. Eu zic că o plantă ajunsă la maturitate îţi poate da o mie de tije şi noi avem lavandă pe 30 de arii. Am ales să rămânem la suprafaţa asta şi să ne axăm pe decoraţiuni, pe produse cât mai natural şi cadouri inedite”, explică Florin Călugăru care a ales împreună cu soţia sa, Liliana să îşi investească banii economisiţi la muncă în Italia în ceva care să le asigure traiul, dar şi un ritm frumos de viaţă. I-au spus „LavanDaria”, după numele fetiţei lor.

Au o afacere relaxantă cu iz proaspăt de lavandă, plantă supranumită „aurul violet”. Au învăţat singuri cum să transforme florile în tot felul de produse şi, pentru a le arăta tuturor, au deschis porţile pentru toţi iubitorii lavandei care şi-au putut culege singuri aromatele fire. „Dăruieşte-ţi lavandă!” a fost provocarea unei sâmbete de început de iunie.

De la vară la vară, afacerea soţilor Călugăru înfloreşte. La propriu şi la figurat. Au pornit la drum cu speranţă, dar şi cu mari temeri.

Au investit până acum 15 mii de euro. Românii nu ştiu prea multe despre lavandă şi tinerii cultivatori habar nu aveau dacă vor reuşi să-şi menţină afacerea pe picioare.

Acum sunt cei mai mari specialişti din zonă, iar Liliana a descoperit şi un mod savuos în care se poate consuma lavanda – o transformi în limonadă!

E coadă la butoiul cu băutură şi o tânără degustătoare se extaziază: „E super bună!

Un gust florar puternic alăturat de aroma lămâiei. Genial!” reţeta e foarte simplă: „Se face un sirop din zahăr amestecat cu apă, se fierbe şi apoi se pun plantele la infuzat. Las cam 20 de minute acolo panta de lavandă proaspătă.

Apoi totul se amestecă cu sucul de lămâie şi apă. Se pune la frigider şi se serveşte rece cu cuburi de gheaţă”, dezvăluie Liliana Călugăru. Gustoasa şi răcoritoarea apă dulce de lavandă îşi găseşte adepţi de la prima înghiţitură.

Întreaga savoare a lunii iunie pare prinsă în licoarea inedită. Cea mai încântată este chiar Daria, fetiţa familiei: „E bună! Mama e o adevărată bucătăreasă!” Mezinul familiei, David, e şi el un împătimit al lavandei – de fiecare dată când ajunge în an, pruncul de un an ronţăie fericit florile!

Un câmp de lavandă e decorul perfect pentru fotografii reuşite. „Lavanda este o încântare pentru ochi cu cromatica ei deosebită, e „aurul mov”, e culoarea pe care o poartă de ani şi ani regalitatea lumii.

Pe lângă beneficiile pe care le are planta în terapeutică, levănţica încântă simţurile”, spune fotograful Alexandru Demeter. Pentru cei care vin să fotografieze florile are câteva sfaturi : „E indicat să folosiţi un obiectiv macro care redă nişte detalii deosebite pe care nu le prinzi cu ochiul liber şi care îţi permit să intri în lumea minunată a acestor miniaturi fotografice.”

Cum tufele şi-au desfăcut către cer braţele înflorate, câmpul pare desprins din fotografiile spectaculoase din zona Mediteranei şi dau Cristurului un aer de Provence. Zeci de deveni au venit să vadă cu ochii lor minunea violet şi au plecat încântaţi, cu coşurile pline de flori. Şi-au dăruit lavandă!

Despre violet

Site-ul armonianaturii.ro scrie: „Violetul este o culoare a măsurii, constituită din roşu şi albastru în proporţii identice, din luciditate şi acţiune cugetată, echilibru între pământ şi cer, simţuri şi spirit, patimă şi înţelepciune.

Pe orizontul cercului vital, violetul se situează la opusul verdelui. De aceea, violetul semnifică nu trecerea, primăvara, de la moarte la viaţă, adică evoluţia, ci trecerea autumnală de la viaţă la moarte, involuţia. Astfel, violetul ar fi, într-un fel, cealaltă faţă a verdelui şi legat ca şi acesta de simbolismul gurii. Violetul semnifică gura care închide şi stinge lumina, în timp ce verdele este gura care varsă şi reaprinde lumina. In consecinţă, violetul este culoarea tainei, a misterului. In spatele violetului se va săvârşi nevăzutul mister al reîncarnării sau cel puţin, al transformării. (…) Culoarea violet este înzestrată cu cea mai intensă putere electro-chimică şi este acidifiantă. Ea este extrem de stimulatoare pentru sistemul nervos. Culoarea violet ne hrăneşte şi ne energizează în mod inefabil partea cea mai înaltă a creierului, ajutându-ne să ne extindem orizontul înţelegerii.”

 

Laura OANĂ