Lacul Cinciş, „litoralul” Hunedoarei, un monument al impotenţei administrative

Are un potenţial turistic fabulos. Cu un trecut învăluit în mister şi legendă, aşezat într-un peisaj de poveste, lacul artificial de la Cinciş a ajuns o văgăună năpădită de bălării şi ruine. E ca şi cum micii dumnezei ai administraţiei publice ar fi aruncat paradisul la gunoi

Bălăriile şi explicaţii

Drumul judeţean care urcă, şerpeşte, spre lac, a fost rechiziţionat cu ani buni în urmă de bălării şi de gropi. Primarul comunei Teliucu Inferior ne spune că drumarii de la Drupo, firma care e plătită pentru întreţinerea drumului, ar fi comis unele lucrări de curăţare. În teren, lucrările nu se văd, dar poate or fi consemnate în facturi.

„Noi am făcut două adrese la Consiliul Judeţean în legătură cu gropile şi cu vegetaţia şi ni s-a răspuns că în limita fondurilor disponibile… Pe mine mă deranjează mai mult vegetaţia, pentru că vom începe proiectul de alimentare cu apă şi urmează să facem săpături, parţial, şi pe drum. N-aş vrea să zică lumea că iarăşi lucrăm pompieristic, în sensul că azi asfaltăm şi mâine spargem să introducem conducta de apă”, spune Daniel Pupeză, primarul comunei Teliucu Inferior.

 Începe alimentarea cu apă

Lacul de la Cinciş nu poate fi declarat ca zonă de agrement pentru că nu există facilităţile necesare: apă şi canal.  În 2011, administraţia locală a depus un proiect de alimentare cu apă şi canalizare ca prim pas de transformare a lacului în zonă de agrement.

„Venise Liviu Dragnea la Ministerul Dezvoltării şi le-a rupt în două: un proiect pentru apă şi altul pentru canalizare. Am refăcut proiectele şi abia acum am primit finanţare pentru alimentarea cu apă. Pentru canalizare mai avem de aşteptat. La alimentarea cu apă e vorba de un contract de 39 de miliarde de lei (vechi) şi suntem în faza de licitaţi. Avem pe masă 11 ofertanţi şi trebuie să analizăm ofertele”, spune primarul Daniel Pupeză.

Până în 2019 ar trebui să fie gata reţeaua de apă. Vilele de pe malul lacului vor fi branşate la staţia de la Cinciş şi vor fi alimentate cu apă de pe Râul Mare. Asta deşi lacul Cinciş figurează în înscrisuri ca sursă alternativă de alimentare cu apă pentru municipiul Hunedoara. Altă dandana care produce încurcături şi dispute.

 Fără ambarcaţiuni cu motor pe lac

Poliţiştii din Teliuc au umblat, mai zilele trecute, din vilă-n vilă pe malul lacului să atragă atenţia proprietarilor că nu au voie să folosească bărci cu motor pe lac. Interdicţia vine ca urmare a unei dispoziţii transmise de Serviciul de Gospodărire al Apelor (SGA) Hunedoara.

„Ambarcaţiunile cu motor pe ardere internă lasă pete de uleiuri şi carburanţi în apă, iar acestea nu se pot trata la staţia de alimentare cu apă de la Hunedoara. Noi dăm, din când în când, apă pentru municipiul Hunedoara. Nu în permanenţă, doar uneori iau în completare apă de la noi şi trebuie să fim pregătiţi. Am pus nişte panouri că nu e voie cu bărcile, dar vin străini care nu ştiu… Chiar vrem să facem anunţuri în presă să ştie lumea că nu e voie cu astfel de ambarcaţiuni pe lac”, spune Grigore Burjean, directorul SGA Hunedoara.

Apa Prod nu se încurcă-n bărci

Apa din lac poate ajunge la robinetele locuitorilor din municipiul Hunedoara şi din acest motiv se impun unele restricţii. Gândul că hunedorenii beau apă din lacul Cinciş produce fiori reci. La câte hoituri, dejecţii şi gunoaie se scurg zilnic în apele lacului… Totuşi, vestea nu e chiar într-atât de apocaliptică pe cât pare.

„Ăia de la Apele Române nu mai ştiu, săracii, ce s-a întâmplat în judeţul Hunedoara şi dau vina pe noi. De unde ştie el (Burjan, directorul SGA Hunedoara) ce se întâmplă la tratarea apei. El trebuie să-mi dea apă brută. Bărcile alea n-au nicio treabă cu Apa Prod-ul. De când funcţionează uzina de apă din Hunedoara dacă au fost două zile în care am luat apă de la ei şi nicidecum vara. Eu n-am nicio treabă cu bărcile şi cu poveşti din astea”, spune Victor Arion, directorul Apa Pod SA Deva.

 Din lac în puţ

Lacul Cinciş, „litoralul” judeţului Hunedoara, arată infinit mai dărăpănat după un sfert de veac de democraţie, comparativ cu felul în care era în regimul comunist, atunci când producea apă industrială pentru combinat, apă potabilă pentru oraş, dar era şi zonă de agrement pentru clasa muncitoare, cu locuri de scăldat, vaporaşe care navigau în lung şi-n lat, baze sportive şi spaţii de campare ceva mai curate ca cele de acum.

Marcel BOT