La un pas de majorat. Istoria trăită cu Terra Dacica Aeterna
Sunt oamenii care păstrează viu portul dacic sau veşmintele romane, dincolo de uniforma secolului XXI. Între ei, pare că monumentala Columnă a lui Traian şi-a scuturat frescele şi a lăsat la vatră cete întregi de strămoşi. De 17 ani, de fiecare dată când ajungi la un eveniment la care participă membrii Asociaţiei Terra Dacica Aeterna, ştii că mintea şi inima îţi sunt pe mâini bune: mereu ai ceva bun de învăţat, folositor de făcut, prea multe de savurat şi o ambianţă unde sufletul vine acasă, într-un timp aparte, bine rostuit între Antichitate şi secolul 21. Din acest timp, s-a iscat şi Dac Fest, o scânteie crescută cu pasiune şi uneori patimă în focul viu al istoriei, un festival care a ajuns o stare de spirit.
Primul preşedinte al Asociației Terra Dacica Aeterna, Paul Cheptea, este şi omul care cunoaşte bine istoricul înființării grupului de reenactment: „Ideea a pornit în anul 2007 de la doi oameni, într-o discuție la baza arheologică din Ulpia Traiana Sarmizegetusa: arheologul Cristian Aurel Roman şi artistul vizual Paul Cheptea. La Cluj, celor doi li s-a alăturat arheologul Marius Vasile Ardeleanu. Proiectul a fost prezentat ulterior altor cinci entuziaști care s-au implicat în demersurile oficiale: arheologii Dorin Alicu, Viorica Rusu Bolindeț, Ioniță Augustin Petiș, Mihaela Sorana Mișca şi artistul vizual Gil Turculeț. Aceștia opt sunt membrii fondatori, iar cel care a propus numele grupului este Ioniță Augustin Petiș.”
La Deva, totul a început cu o expoziţie în luna mai a anului 2007, când vernisajul aducea publicului o surpriză: pentru că lucrările erau create în urma taberei de artă din fosta capitală romană, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, organizatorii au venit îmbrăcaţi în … daci şi romani. Dacul era Vladimir Brilinsky, alături de pictorul şi profesorul universitar clujean Paul Cheptea primul român care reuşea să reconstituie cap-coadă un costum roman de luptă, cu toate elementele sale.
Pentru prima sa experienţă de arheologie aplicată a ales un costum de legionar roman, lucrat din aceleaşi materiale ca cele folosite de meşterii romani în urmă cu 2.000 de ani: oţel, alamă, piele şi pânză de in: „Sunt pasionat de arheologie de ani buni. Am tot văzut că alţii, e adevărat din afara ţării, au tot felul de încercări şi au reuşit să dea viaţă istoriei. Apoi, am văzut anul trecut o trupă de soldaţi romani, care – culmea! – erau unguri pasionaţi de această perioadă şi mi-am dat seama că la noi în ţară nimeni nu se ocupă de refacerea costumelor şi armelor strămoşilor. Aşa mi-a venit ideea”, mărturisea Paul Cheptea, pe care procesul de reconstituire l-a costat cam 1.500 de euro. Pentru a realiza costumul, artistul a studiat fotografii ale monumentelor care înfăţişau soldaţi romani, inclusiv cele de pe Columna lui Traian.
Paul Cheptea avea de atunci planuri mari: „Vreau să fac 20 de costume romane de luptă şi, apoi, am de gând să refac şi vreo 15 luptători daci”. Clujeanul îşi propunea să realizeze costume pentru două trupe de luptători romani şi daci în numai un an de zile, un proiect care încânta de atunci specialiştii în istorie.
Peste doar un an, în Cetatea Costeşti, participanţii la un simpozion urmăreau uimiţi prima înfruntare oficială între daci şi romani, readusă la viaţă de cei de la Terra Dacica Aeterna. Membrilor fondatori ai TDA li s-au alăturat alţi pasionaţi de istorie, precum Angelica Bălos, de la Direcţia Judeţeană de Cultură: „Profesorul Dorin Alicu mi-a cerut să le fac participanţilor la conferinţă un ghidaj în limba engleză şi aici am văzut prima dată reconstituirea unei lupte între daci şi romani. Cu Cristian Roman, am fost colegă în facultate, îl ştiam: am povestit cu el şi l-am invitat să vină la „Ziua porţilor deschise pe şantierul de la Măgura Uroiului” cu membrii TDA. A ieşit grozav de frumos!” îşi aminteşte femeia care, în anii următori, a contribuit decisiv la înfiinţarea Filialei Deva a TDA. S-a vrut atragerea de fonduri pentru finanţarea unor proiecte în judeţul Hunedoara şi s-a reuşit: în afară de Dac Fest, sunt evenimente de reconstituire istorică la Micia-Mintia, Geoagiu, Călan şi, din acest an, Ardeu.
„Tot cu cei de la Terra Dacica Aeterna am realizat şi proiectul atelierului de la Costeşti şi ne-am gândit cât de bine ar merge un eveniment care să pună cu adevărat în valoare cetăţile dacice şi nu ca manifestarea tradiţională, care doar cultură şi istorie nu mai era. Ni s-au alăturat şi şefii Direcţiei de Tineret şi Sport – Cristian Grigoraş, apoi Szell Lorincz -, care ne-au ajutat cu finanţarea, am găsit un nume bun şi aşa s-a născut Dac Fest!”, povesteşte Angelica Bălos, cea care a încântat mii de oameni cu bucatele ei pregătite după reţetele lui Marcus Gavius Apicius, considerat autorul celei mai vechi cărţi de bucate din lume.
În toamna lui 2010, Terra Dacica Aeterna reuşea să organizeze prima ediţie a evenimentului “Dac Fest – Sub semnul lupului”, care debuta, la Orăştie, cu o paradă a costumelor militare antice şi cu simularea unui conflict militar între daci şi romani, pentru ca apoi TDA să îşi instaleze tabăra pe Valea Grădiştei, la Costeşti. A fost un prim festival, mic, dar plin de farmec, unde publicul descoperea un altfel de a învăţa istoria: se încercau armele, se probau armuri şi se gustau bucate după reţete antice. Pentru prima dată, peste aceste locuri a răsunat îndemnul: „Daciaaa liberă!”
Momentele de atunci sunt amintiri de neuitat: într-un colţ, aşezate pe butuci groşi, căpeteniile dacilor s-au strâns la sfat lângă preotul care privea îngrijorat undeva peste munte, cu gândul la râul cel mare, unde şi-a întins imperiul roman îndrăzneala. Căpetenia dacilor din tabără, Rubobostes, povestea: „Suntem undeva la sfârşitul secolului întâi, armatele romane nu au atacat încă Dacia, dar toţi ştim că încleştarea asta urmează şi am decis să ne pregătim, vedeţi că toată lumea lucrează, se fac arme, armuri, scuturi, arcuri şi coifuri, avem nevoie de cât mai mult fier.”
Arheologul Marius Barbu lucra la o armă care urma să fie oferită câştigătorului concursului “Sica de aur”. Mugur Pop, dacul impresionant cu plete care ataca romanii din şaua calului, a impresionat vizitatorii cu prezenţa impunătoare şi la fel face la fiecare ediţie a Dac Fest. Şi tot din tabăra dacilor, Vladimir Brilinky declara: “Vrem să atragem atenţia asupra situaţiei cetăţilor dacice, de asta există Dac Fest aici, în Munţii Orăştiei, încercăm să demanelizăm serbările din judeţ, să eliminăm prostul gust şi proastele obiceiuri.”
Dac Fest 2012
Doar că planurile iniţiale ale membrilor Terra Dacica Aeterna nu s-au potrivit şi cu cele ale autorităţilor vremii: decizia, din anul 2013, de a uni Dac Fest cu “populara” de la Costeşti s-a dovedit total neinspirată. Dacii şi romanii s-au trezit asaltaţi de manele şi kitsch în Munţii Orăştiei. Pentru a menţine calitatea festivalului, organizatorii au fost nevoiţi să schimbe locaţia. De atunci, Dac Fest se organizează pe platoul de la Măgura Uroiului unde până şi peisajul permite reîntoarcerea în Antichitate. An de an, festivalul a crescut şi a strâns la fiecare ediţie sute de reenactori şi mii de vizitatori. Unii membrii s-au retras, alţii şi-au înfiinţat propriile trupe de reconstituire istorică, alţii vin alături de copii deprinşi de prunci cu festivalul.
Terra Dacica Aeterna a crescut împreună cu festivalul şi cu o nouă generaţie de iubitori de istorie. „Suntem mama şi tata reenacmentului antic în ţară”, glumeşte Lucian Panov, actualul preşedinte al TDA: „Dacă în urmă cu 17 ani îmbrăcam primii oameni în daci şi romani, acum organizăm un festival, în Pecs, în Ungaria – Sopianae reviviscit – şi participăm la o mulţime de festivaluri în Franţa, Anglia, Austria, lucrăm cu Institutul Cultural Român. Am depăşit 200 de membri, avem o mulţime de ateliere, trupe de daci, romani, gladiatori şi sarmaţi. Suntem cea mai numeroasă şi dinamică asociaţie de reenacment, cu filiale în mai multe oraşe din ţară.”
Pentru Dac Fest 2024 se fac planuri mari: în primul rând s-a modificat data evenimentului care va avea loc în septembrie, dar nu este singura schimbare adusă de ediţia din acest an, spune Lucian Panov: „Avem surprize, da. De exemplu, ne dorim mai mult „living history”, adică să trăim două zile efectiv pe Măgura Uroiului, fără cazări la unităţile hoteliere sau internate. Sunt deja o mulţime de trupe care îşi anunţă participarea. Dac Fest este un festival viu şi credem noi că ediţia următoare este întotdeauna cea mai frumoasă!”
Felix Dies Natalis, TDA!
Laura OANA
GALERIE FOTO
