La pas, prin rai. Locul care a devenit „cel mai frumos cadou de nuntă de pe Valea Mureşului”

Ai nevoie de doar câteva momente ca să te rupi de larma lumii şi să păşeşti, ca printr-un portal fermecat, pe tărâmul unde culorile şi miresmele sunt în plin recital de primăvară. Până şi conacul impunător de odinioară adaugă locului un farmec aparte cu chipul lui alb brăzdat de ridurile vremurilor.

Aici, la Parcul Dendrologic Simeria, totul este poveste: „Parcul şi Castelul Bela Fay au aparţinut unui lung şir de familii nobiliare maghiare şi, în decursul anilor, acestea au adus la Simeria numeroase plante exotice. Ca şi curiozitate, la fiecare generaţie, parcul este transmis, ca şi cadou de nuntă şi îşi schimbă denumirea, proprietarii având doar fete.

De aici apar mai mulţi proprietari – Gyulay, Kuún, Fáy, ultimul proprietar fiind familia Ocskay. Una dintre membrele familiei, Susana, chiar a lucrat în Institutul de Cercetări Silvice şi a participat activ la inventarierea colecţiei din Arboretum şi la dezvoltarea ei”, spune Daniel Pitar, şeful secţiei Arboretum Simeria.

Vechiul conac adăposteşte acum birourile, dar şi o colecţie valoroasă de cercetări, seminţe, în timp ce terasa din spate ocroteşte câteva exemplare superbe de palmieri. De aici, printre coloanele toscane, ca de pe o inedită scenă, se deschide priveliştea către spectacolul naturii: bambuşii care mereu ticluiesc o invazie de teritoriu, arţari japonezi purpurii, delicate şi sfioase magnolii, garduri vii cu coamele verzi îmblânzite sau specii de arbori monumentali, ce par să susţină însuşi cerul.

Mai aproape, o pisică dă târcoale unui mic cedru cu frunze verzi strălucitoare stropite cu galben auriu. La rădăcina conacului, un val de bergenii îşi înalţă capetele viu înflorate. Din colţul casei, tamarixul izbucneşte în spectaculoase cascade roz.

Pe lângă locurile clasice de plimbare, fiecare anotimp aduce parcului vedete pline de culoare. De pildă, primăvara este cunoscută pentru arbuştii care înfloresc bogat şi felurit precum teişorul sau kerria japonica cu florile sale galbene precum păpădiile, sau ploaia de aur, liliacul, cununiţa dalbă, lămâiţe, iasomii aromate, mahonia cu frunze spinoase, laurul englezesc cu lumânările sale colilii, călinul cu ai săi „bulgări de zăpadă” sau pentru izbucnirile de culoare ale gutuiul japonez.

Surpriza anului a venit de la … bujori: „Chiar dacă este încă aprilie, bujorii au început să înflorească unii, de la mijlocul lunii!

Se pare că anul acesta florile din arboretum nu respectă regulile tradiţionale: avem acum magnolii, liliacul, bujori, lalele şi parcul este o splendoare de culori şi parfum”, exclamă Daniel Pitar.

Pare o primăvară ca niciodată! Alternanţa nefirească a temperaturilor a dat peste cap şi natura. Specialiştii de la Parcul Dendrologic din Simeria spun că până acum nu ştiu să fi avut un asemenea val de înfloriri la diferite specii.

Pe aleile croite în nuanţe deosebite de verde, potecile curate de pământ te duc încet către locurile unde magnoliile ţin pe braţele lungi mii de balerine cu rochiţe albe sau roz, mov sau galbene. Dansurile lor iscate de adierea vântului ori de corul entuziast al mierlelor şi altor voci meșteșugite te face să poposeşti minute în şir în faţa spectacolului de primăvară. Muguri sfioşi, cupe fragile sau izbucniri zurlii de mireasă fac din petalele mari prezentări unice de podoabe silvice.

Este un an excelent pentru magnolii care s-au încărcat de flori. Suita de primăvară te conduce încet către micul lac străjuit de doi fraţi platani straşnici. Aici, în tihna anilor, o magnolie a crescut în voie. Nu are ţinută de majordom şi nici falnică nu este, dar braţele ei amintesc cumva de dansul alambicat al şerpilor uriaşi din pădurile tropicale: „Este  un exemplar deosebit de Magnolia solangiana lenei, cu flori roz pe spate şi albe pe faţă.

Are nişte flori care, la deschidere maximă au aproape 30 de centimetri”, explică silvicultorul, în timp ce priveşte încântat magnolia sa preferată: „Noi nu vrem magnolii care să crească drept, repede sau să înflorească repede, vrem arbori care să se dezvolte frumos, în ritmul lor, să aibă o înfăţişare inedită. Ăsta este spectacolul naturii!”

Plimbarea prin acest loc te poartă pe alei unde primăvara izbucneşte colorat în mii de capete mândre de lalele, printre care şi-au făcut loc câteva margarete. În alt loc, lianele de glicină cu ciorchini mari, mov şi parfumaţi au cucerit arborii şi au urcat pe zidurile lor aspre din scoarţă la metri întregi deasupra pământului.

Primăvara în Arboretum Simeria nu trebuie ratată: un alt motiv, este sărbătoarea izbucnită la început de lună în altă magnolie: „Este o Magnolia solangiana, iar anul acesta  avem cea mai puternică înflorire din ultimii zece ani: fiecare crăcuţă, fiecare lujer poartă măcar câteva flori.

 

Magnoliile au părut nişte arbori ninşi în această  primăvară”, spune Daniel Pitar. La lacul de lângă izvor, peştii au înotat în voie printre petalele căzute pe luciul apei. Mici bărcuţe albe au străbătut zile în şir iazul în căutarea ramurii mamă…

La fiecare plimbare, te bucuri de liniştea locului respectată de vizitatori. Sunt mulţi care vin aici săptămânal ca să se bucure de ore întregi departe de clocotul vieţii, alţii care se miră pentru prima dată de întâlnirea cu acest colţ de rai.

Pentru toţi, angajaţii parcului au meşterit mici locuri de relaxare: măsuţe, bănci sau leagăne, toate cioplite din lemnele căzute peste iarnă în aria protejată.

Totul s-a reciclat şi s-a transformat în obiecte utile. Noi plăcuţe informative te îndeamnă să afli mai multe despre specii renumite sau cele rare din parc. Sunt plăcuţe bilingve, în română şi engleză, dar codurile QR le asigură informaţii şi vorbitorilor de maghiară şi germană.

Angajaţii Parcului Dendrologic nu se îngrijesc doar de sănătatea şi frumusetea florilor şi a arborilor aclimatizaţi aici din toată lumea, de curăţenie ori de  confort şi buna informare a vizitatorilor. Pentru că simfonia de primăvară începe într-un loc cunoscut mai puţin: serele.

Aici aerul umed şi cald este perfect pentru maternitatea de seminţe sau colecţia fastuoasă de cactuşi, explică Daniel Pitar: „În serele de la parc începe povestea tuturor arborilor şi arbuştilor. În urma schimbului internaţional de seminţe, primim şi transmitem cu titlu gratuit către alte grădini botanice, seminţe. Acestea sunt catalogate şi plantate în ghivece, apoi mutate în aer liber şi, când vor avea o mărime potrivită, li se va găsi un loc în Arboretum Simeria.” Găseşti aici urzicuţe ornamentale sau oxalis, drăgălaşul trifoi roşu, muşcate cu frunze aromate sau câteva plante de vanilie.

Pe lângă colecţia dendrologică vestită întinsă pe 70 de hectare, arbuştii înfloriţi, lacurile cu nuferi şi peşti, izvoarele limpezi şi câteva cupluri de raţe sălbatice, aici îşi etalează frumuseţea şi socul aromat, cireşii şi un fastuos Hisakura, un cireş ornamental  cu pumnii plini de flori roz.

Parcul din Simeria este asociat cu magnoliile datorită multitudinii de exemplare şi specii aclimatizate aici, care înfloresc pe rând, din martie, până la sfârşitul lunii mai, când preia ştafeta arborele de lalea. Primăvara face aici însă cu un spectacol mult mai variat, cu milioanele de petale, voci de înaripate, un căţel dornic de joacă şi chiar un papagal viu colorat care stârneşte pofta de vânătoare a pisicilor.

Actuala rezervaţie dendrologică a fost parcul unui impresionant conac, unde proprietarii au înfăptuit un loc splendid, după ce au adus şi aclimatizat aici specii de pe toate continentele. „Avem o atestare documentară  din anul 1763 când documentul deja pomeneşte de existenţa unor alei amenajate cu castani, apoi în 1860 apare că s-a introdus aici primul exemplar de salcâm. Multe evenimente au trecut de atunci peste parcul de la Simeria.

Unul dintre  nobilii care a deţinut castelul,  Béla Fáy, a fost membru al Academiei Maghiare de Științe şi pasionat de botanică şi dendrologie. Într-o istorie de 300 de ani, în Arboretumul Simeria au fost aclimatizate circa 2.300 de specii diferite de arbori şi arbuşti”, povesteşte  actualul şef al Arboretum Simeria,  secţie  din subordinea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură din Bucureşti. Angajaţii de aici pregătesc o expoziţie de cactuşi care va face deliciul publicului în anul 2025.

„Cel mai vechi parc dendrologic de pe faţa pământului românesc este cel de la Simeria, înfiinţat la mijlocul secolului al XVIII-lea, într-o pădure naturală din Lunca Mureşului, unde, treptat, au fost plantaţi tot felul de arbori europeni şi extraeuropeni. (…)

 

Cuprinde descendenţi din cel mai vechi salcâm din ţară, aduşi din Franţa şi plantaţi aici, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aşa cum ne arată un manuscris din 1860. Se pot vedea aici şi exemplare remarcabile de ulm, atingând dimensiuni record: 120 de centimetri în diametru şi 32 de metri în înălţime. Dintre arborii americani, sunt de semnalat chiparosul californian, arţarul de Canada, catalpa mare, ienupărul de Virginia, viţa de Canada. Tot în acest parc se află şi o magnolie cu frunze uriaşe şi cu flori la fel, „cât o tipsie”, scria istoricul Constantin C. Giurescu, în „Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”.

Incursiunea prin istoria locului îţi aduce numele proprietarilor, dar şi a specialiştilor care s-au îngrijit ca acest loc să nu dispără sub planurile măreţe ale comuniştilor. Radu Stelian şi Corina Coandă au cuprins o mulţime de informaţii în volumul „Arboretum Simeria. Monografie”.

Amenajarea ar aparţine unor peisagişti cunoscuţi ai timpului, dar documentele au fost distruse şi numele s-au pierdut. În prima jumătate a secolului al XIX-lea este construită, în stil neoclasic cu coloane toscane, reşedinţa domeniului, declarată acum monument istoric. În septembrie 1923, parcul este vizitat de Regele Ferdinand împreună cu suita sa, iar cronicarii consemnează cum regele, pasionat botanist, s-a declarat încântat de speciile din parc.

Susana Ocskay menţionează: „Parcul a fost creat la începutul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zăvoaielor naturale existente în lunca Mureşului, ca pădure de agrement. A fost menţinută pădurea, practicându-se, probabil, numai extrageri de arbori şi s-au păstrat poienile, folosite ca fâneţe naturale. Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului XVIII”.

În acea perioadă, de la izvoare şi până către centrul parcului, castani uriaşi umbreau o alee, iar salcâmii înfloreau pe terasă şi pe malurile canalului Strei. Parcul Dendrologic Simeria poate fi cel mai romantic loc de pe pământ, cu alei de-a lungul cărora te poţi lăsa răsfăţat de cea mai frumoasă linişte, mereu potrivit colorată şi aromată, mereu cântată de greieri şi triluri de păsări.

 

 

Laura OANA – text și fotografii