La moartea unui cavaler

Unul dintre cei mai cunoscuţi cavaleri s-a stins din viaţă. Ştiut sub numele de „Sima cel Alb”, Simion Dobca era şi cel mai vârstnic dintre membrii Ordinului Cavalerilor de Hunedoara. Cu o prezenţă impunătoare, Sima cel Alb era unul dintre reenactorii care întâmpinau oaspeţii de seamă veniţi în vizită la monumentul medieval. Va fi condus pe ultimul drum sâmbătă, iar colegii săi îi vor da onorul îmbrăcaţi în straie medievale.

Simion Dobca a încetat din viață la vârsta de 66 de ani. Era căsătorit şi avea doi copii. Vestea că au pierdut unul dintre membrii de seamă i-a întristat pe cei din Ordinul Cavalerilor de Hunedoara. „Un om cu care, de prea multe ori, viața a fost aspră, o prezență care s-a făcut tot timpul remarcată atât în cadrul organizaţiei, cât şi în deplasările din ţară unde a reprezentat cu onoare Ordinul Cavalerilor de Hunedoara, Castelul Corvinilor şi Municipiul Hunedoara”, scrie Marius-George Badiu, preşedintele Ordinul Cavalerilor de Hunedoara(OCH).

„Sima cel Alb” şi-a câștigat aprecierea și respectul colegilor datorită devotamentului și a loialităţii față de Ordinul Cavalerilor de Hunedoara. „Cu toţii ne naştem cavaleri, cavaleri desăvârşiţi, aşa ne e sufletul. Cu timpul, ne schimbăm”, obişnuia să spună Simion Dobca. Impozant, cu o figură sugestivă şi pletele albe care i se potriveau de minune, „Sima cel Alb” a jucat în mai multe filme istorice care s-au pus în scenă la Castelul din Hunedoara.

Regizorii l-au adorat şi i-au oferit roluri de luptător sau de conducător. Înfăţişarea şi atitudinea sa se potriveau şi pe câmpul de luptă şi în sala tronului. Era iscusit la mânuirea pumnalelor, priceput la meşterirea armelor, dar avea şi eleganţa necesară dansurilor medievale alături de prinţesele castelului. A lucrat ca lăcătuş şi şi-a realizat singur armura care depăşea zece kilograme. „Sima cel Alb” avea propria filozofie: „Nu trebuie să spui tu despre tine că eşti cavaler, trebuie să o rostească alţii. Până şi cuvântul acesta de „cavaler” însumează o mulţime de semnificaţii. „C” e de la „cavaler”, „a”-ul vine de la aventurier, „v”-ul poate însemna „viril” şi tot aşa… Toate calităţile bărbăteşti adunate laolaltă înseamnă cavaler.”

Cavalerul „Sima cel Alb” avea o poveste minunată: se născuse între cneji slavi şi a fost crescut între apa Cernei şi a Zlaştiului. Făcea parte din oastea lui Ioan de Hunedoara, ca oştean. Iscusinţa şi curajul în luptă l-au dus de la slujba de scutier la cea de cavaler, după ce a uimit lumea când a dărâmat poarta unui turn cu mâinile goale pentru a intra peste arcaşii baricadaţi acolo. Sima a primit rangul de cavaler, iar turnul şi zimbrul, simbolurile puterii şi tenacităţi, au fost cusute pe blazonul său.

Credea în ceea ce face: „În ziua de azi a foarte greu să fii cavaler. Lumea ar trebui să ştie că nu eşti cavaler dacă oferi locul tău din autobuz unei femei. Nu! Asta este doar bună creştere. Cavalerii au un ideal nobil şi luptă pentru el, până la capăt!”

Colegii săi spun că „Sima cel Alb” a fost un luptător şi în viaţa reală şi a luptat cu boala până la capăt. „A fost în viaţă fiu, soţ, tată, bunic, pentru mulţi cei din generaţia tânără poate chiar un părinte adoptiv pregătit întotdeauna să ofere alinare sau un sfat bun, să facă dintr-un moment trist, dificil, ceva care să nu fie resimţit ca o tragedie. Prin caracterul său echilibrat, vitalitate şi dorinţă permanentă de a scoate tot ce este mai bun din orice moment trăit, ne-a făcut pe toţi să înţelegem sau ne reamintea întotdeauna că, prin gândirea optimistă, niciun lucru nu este imposibil (…) Ne-a iubit şi l-am iubit!”, spune Marius-George Badiu. În semn de respect pentru colegul lor, cavalerii au cerut familiei să le permită să aşeze lângă sicriu spada şi steagul cu blazonul lui. Cavalerii şi domniţele din Ordinul Cavalerilor de Hunedoara îşi vor lua rămas bun sâmbătă, 16 martie, de la ora 12, la Cimitirul Valea Seacă din Hunedoara. Îmbrăcaţi în straiele medievale, foştii colegi îi vor prezenta onorul lui „Sima cel Alb”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Laura OANĂ

Foto: arhiva personală