La Deva trăieşte singurul vultur pleșuv din România

Singurul vultur pleşuv este captiv, la sol. A fost găsit în Dobrogea în stare gravă: era aproape mort de foame aşa că a fost salvat şi apoi trimis unui biolog de la Deva, specialist în îngrijirea păsărilor răpitoare. Acum, Zeus, cum l-a botezat Doru Cărăbeţ, se însănătoşeşte şi prinde puteri în adăpostul Asociaţiei Peregrinus.

Masiva răpitoare este un impunător vultur pleşuv sur. Adoră să stea cocoţat pe lemnul scorburos, care îi serveşte ca loc de odihnă şi masă. Îşi priveşte cu teamă vizitatorii. „Uşor, încet… Ăsta este secretul atunci când te apropii de o răpitoare.” Zeus are 11 kilograme şi face parte dintr-o specie care impresionează nu doar prin penaj, ci şi prin prezenţă. Însă Zeus nu arăta deloc maiestuos când a fost găsit, undeva în Dobrogea. „A ajuns la un coleg de-al nostru din Bucureşti, un medic veterinar care face parte din asociaţie şi care l-a salvat. Când l-a găsit era într-o stare foarte critică. L-a îngrijit apoi l-a adus la Deva, la recuperare. Acum e destul de bine, s-a refăcut aproape complet. Mai are nevoie doar de acte pentru a ajunge de unde a plecat, din Bulgaria”, explică biologul Dorin Cărăbeţ. Nu este primul vultur pe care îl îngrijeşte, dar este 99% sigur că este singurul vultur care trăieşte acum în România, dacă pune la socoteală exemplarele din grădinile zoo. Răpitoarea ajunsă în adăpostul de la Deva, are o anvergură a aripilor de doi metri şi jumătate şi un cioc mai mare decât pumnul unui bărbat, un cioc de care e bine să îți fereşti pielea.

Pentru Zeus, Dorin Cărăbeţ a amenajat o volieră mare unde vulturul să nu se simtă stingherit. Este o specie care mănâncă hoiturile animalelor mari, aşa că legislaţia sanitar veterinară din ţară îi face imposibilă existenţa. Acum, după câteva săptămâni, vulturul s-a obişnuit cu salvatorul său. Dacă se apropie cu grijă, Dorin ajunge până la câţiva paşi de vulturul momit cu cărniţă. Zeus întinde ciocul şi apucă zdravăn bucăţile de pui întinse de bărbat. Totul cu mare grijă pentru că lovitura sa de cioc poate sfâşia extrem de uşor pielea şi carnea ghinionistului. „Toată ziua stă pe aici, mănâncă, ar vrea să zboare, dar nu poate, pentru că nu are suficient spaţiu, cu toate că voliera sa e mare. Aripile lui de doi metri şi jumătate nu-l prea ajută în spaţiul acesta, dar va zbura la anul, cu siguranţă. Zeus nu are nici o şansă în Romania, se pare că aici e greu să te descurci în libertate, ca vultur”, zâmbeşte trist, Dorin Cărăbeţ.

Zeus nu are acum nici o şansă să trăiască liber – ca păsărea cerului – la noi în ţară pentru că nu îşi găseşte hrană din moment ce legislaţia are prevederi clare în privinţa cadavrelor, în special al celor de animale mari, taman preferinţele vulturilor. Pe lângă asta, nu are nici un seamăn, nici măcar în munţii României, acolo unde vulturii erau regii văzduhurilor în urmă cu câteva decenii. „Pentru a găsi stârvurile cu care se hrănesc, vulturii cooperează, se înţeleg între ei. Un vultur care coboară în spirală le arată celorlalţi că în zonă a găsit cadavrul unui animal la sol. Acest lucru este foarte greu de realizat, practic, e imposibil până când populaţia de vulturi va fi suficient de mare. E vorba de suprafeţe care se pot îndinte de sute de kilometri”, explică biologul. România a rămas fără vulturi atunci când autorităţile au încercat să scape de lupi: „Campania, care a avut loc între anii 1950-1960, a avut un efect nedorit: atunci vânătorii au pus otravă în carne prin păduri ca să combată lupii. Au folosit stricnină, o otravă extrem de puternică. Cum vulturii ajungeau primii la cadavre şi se ospătau, au murit foarte mulţi atunci.”

Vulturul îngrijit de Dorin Cărăbeţ are gâtul golaș şi un cioc puternic, cu vârful ascuțit și curbat  peste mandibula inferioară. Are pene lungi, de zeci de centimetri, o coadă lungă, iar ghearele sunt ascuțite și încovoiate, penele de culoare brună-roșcată mai deschisă pe abdomen. „Este pleşuv, adică nu are pene pe cap, ci puf alb-crem, pentru a-şi uşura servirea mesei. În libertate, ei îşi introduc capul în adbomenul carcaselor de animale. Bineînţeles că se murdăresc de sânge, dar sunt nişte păsări curate pentru că se îmbăiază”, explică preşedintele Asociaţiei Peregrinus. Potrivit Wikipedia, „Gyps fulvus”, adică vulturul pleșuv sur este o pasăre răpitoare de zi de talie mare. Este răspândită zonelor împădurite montane din nord-vestul Africii și Peninsula Iberică, sud-estul Europei, în Balcani, Turcia, Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei până în Munții Pamir și Altai. Este o specie dispărută definitiv de pe teritoriul României și Republicii Moldova. Vulturul pleşuv zboară la altitudini mari: „Cred că de fapt nici nu ar putea să se ridice chiar dacă l-aş elibera din volieră şi l-aş lăsa să se plimbe prin grădină. Nu cred că ar avea loc să îşi întindă aripile şi să îşi ia zborul”, crede Cărăbeţ. Când planează, îşi ţine aripile într-un „V„ deschis. Este o specie socială, care cuibăreşte pe stânci, în colonii, iar indivizii pot trăi chiar şi 40 de ani. La primăvară, Zeus se va întoarce la vecinii bulgari care, se pare, au programe de resălbăticire mult mai bine puse la punct. Asociaţia Peregrinus a devenit cunoscută datorită strădaniei câtorva iubitori de natură care se încăpăţânează să salveze răpitoarele rănite şi apoi să le redea libertatea.

Laura OANĂ