”La cratiță!”. Acești misogini care ne conduc
La cratiță. În bucătărie. Schimbând scutece. Dând cu aspiratorul. Spălând vase. Călcând rufe. Și multe alte treburi casnice. Acolo sunt trimise femeile, în imediat anul 2018. Primesc salarii mai mici, patronii se uită urât la ele dacă îndrăznesc să rămână însărcinate, motiv pentru care nu rareori sunt concediate ori sunt nevoite să lucreze fără forme legale, în lipsă de altceva.
Îndrăznești, ca femeie, să crezi că poți fi un bun politician? Întotdeauna se va trezi un ghiolban care, în plenul Parlamentului, te va trimite să faci de mâncare, considerând că asta e singura ta utilitate.
Îndrăznești, ca femeie, să crezi că poți fi un antreprenor de succes? Lupți într-o lume a lor, a bărbaților. Te masculinizezi fără să vrei. Ori cu voie. Doar ca să le demonstrezi că și tu poți, că ești în stare, că ești suficient de capabilă să negociezi dur și poate mult mai bine ca ei. Dar nu vei scăpa niciodată de priviri îngrețoșate și comentarii misogine.
Vrei să fii ziaristă? Una bună? Oho! Câte ai de tras! În câte relații te vei trezi ”antrenată” de alții care cred că doar dacă fluturi din gene și te muți dintr-un pat în altul poți obține informațiile în urma cărora îți scrii articolele.
Sau vrei – Doamne, ferește! – să fii polițistă? Întotdeauna se va găsi un prost din aceeași structură cu tine care te va înjura, te va trage de păr, cum s-a întâmplat zilele trecute la Poliția din Deva. De ce? Pentru că ești femeie! Pentru că el, ghiolbanul, e bărbat. Și crede că asta-i dă dreptul să se poarte așa cu tine. Ori te leagă de calorifer și-ți trage două, în vreme ce colegii tăi – bărbați, fix ăia care ar trebui să ne apere pe noi, oamenii de rând – închid ochii, întorc privirea și îndrăznesc să comenteze doar când le-a ajuns cuțitul și lor la os.
Nu sunt feministă de fel. N-o să mă vezi strigând în gura mare că femeile trebuie să aibă mai multe drepturi decât bărbații. Însă cred că femeile pot face orice, dacă-și doresc. Că pot fi antreprenori de succes, politicieni, ziariste bune, polițiste drepte și curajoase, soldați curajoși ori ce își doresc ele, pe lângă soții și mame. Și da, sunt puternice. Fiindcă pot trece peste toate vorbele, miștourile și bârfele misogine, tocmai pentru a-și urma un vis.
Dacă voi avea vreodată un copil, o fată, o voi învăța că poate face absolut orice, dacă-și dorește. Că împlinirea unui vis nu stă niciodată în vârsta din buletin, în gura lumii și nici măcar în părerea celor dragi de lângă ea. Că a face parte din ”lumea bună” nu înseamnă să fii vreun breloc al unui bărbat care a ajuns sus pe scara socială și nici să-ți ascunzi trăirile, doar pentru ”a da bine” în fața altora ori pe rețelele de socializare. Că nu e absolut nimic în neregulă să fii femeie. Chiar dacă trăiești într-o lume condusă de bărbați.
Anamaria NEDELCOFF
