Iohannis cere Parlamentului reexaminarea modificărilor la Legea privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor
Preşedintele Klaus Iohannis cere Parlamentului reexaminarea modificărilor la Legea privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, considerând că acestea au ”o serie de necorelări, deficienţe sau insuficienţe de redactare ce afectează claritatea, previzibilitatea” şi că o astfel de reglementareimplică ”un autentic dialog cu toţi actorii implicaţi, atât din sfera publică, cât şi din mediul neguvernamental”.
”Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis vineri, 6 noiembrie a.c., Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor”, anunţă Administraţia Prezidenţială.
Legea pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor instituie noi reglementări referitoare la protecţia şi conservarea spaţiilor verzi, la tipurile de suprafeţe cu vegetaţie incluse în categoria de spaţii verzi, precum şi la administrarea acestora.
”Faţă de conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, considerăm însă că unele dintre soluţiile legislative ale acesteia trebuie reanalizate de către Parlament, astfel încât să fie înlăturate o serie de necorelări, deficienţe sau insuficienţe de redactare ce afectează claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea normei juridice. Totodată, faţă de interesul public reprezentat de menţinerea şi extinderea spaţiilor verzi – de o importanţă deosebită în asigurarea calităţii mediului de viaţă uman – considerăm că reanalizarea acestei legi în Parlament ar trebui să se realizeze în cadrul unui amplu, extins şi autentic dialog cu toţi actorii implicaţi, atât din sfera publică, cât şi din mediul neguvernamental”, afirmă preşedintele.
Care sunt argumentele şefului statului:
– 1. Potrivit art. I pct. 9 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 24/2007: „(2) Pentru protecţia şi conservarea spaţiilor verzi, autorităţile publice, proprietarii sau administratorii acestora au următoarele obligaţii: (…) f) să asigure, în limita disponibilităţilor din buget, elaborarea auditului, respectiv documentaţiei tehnice, suprafeţei, calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi, a strategiei şi a planului de acţiune privind conservarea şi dezvoltarea reţelei de spatii verzi, a registrului local al spaţiilor verzi, a planului anual de gestionare a vegetaţiei, precum şi a fişelor de intervenţie asupra vegetaţiei în caz de urgenţă”.
În opinia noastră, pentru ca obligaţiile impuse în sarcina proprietarilor şi administratorilor spaţiilor verzi să îşi poată atinge finalitatea urmărită, respectiv protecţia şi conservarea spaţiilor verzi, considerăm că norma trebuie să fie predictibilă şi, prin urmare, redactată astfel încât executarea obligaţiei prevăzute de lege să se realizeze în condiţiile unei disponibilităţi financiare certe. Or, prin utilizarea sintagmei „în limita disponibilităţilor din buget” în cuprinsul art. 9 alin. (2) lit. f), apreciem că nu poate fi asigurată executarea obligaţiilor legale. De subliniat este şi faptul că aceste obligaţii sunt reluate şi în conţinutul art. 10 alin. (1).
Menţionăm că neîndeplinirea acestor obligaţii atrage, potrivit art. 10 alin. (2) din legea transmisă la promulgare, respingerea eliberării acordului de mediu. Astfel, la art. I pct. 10 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 10 alin. (1) şi (2), se prevede că: „(1) Unităţile administrativ-teritoriale au obligaţia să efectueze, până la data de 1 ianuarie 2022, auditul suprafeţei, calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi şi să elaboreze, pe baza acestor date, strategia şi planul de acţiune privind conservarea şi dezvoltarea reţelei de spatii verzi, precum şi registrul local al spaţiilor verzi. (2) Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) atrage după sine respingerea eliberării, începând cu data de 1 ianuarie 2022, de către agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, a acordului de mediu privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului pentru acele proiecte care afectează în orice fel spaţiile verzi, cu excepţia proiectelor finanţate din fonduri europene”.
– 2. Art. I pct. 10 din legea supusă reexaminării – cu referire la art. 10 alin. (10) din Legea nr. 24/2007, prevede: „(10) Transformarea zonelor cu altă destinaţie, din intravilanul existent sau prin extinderea intravilanului, în zone funcţionale rezidenţiale, comerciale, industriale sau mixte, în scopul executării de lucrări de construcţii se poate realiza doar în baza unei documentaţii de urbanism cu obligaţia asigurării unei suprafeţe amenajate cu spaţii verzi, cu acces public, de minim 10% din suprafaţa terenului a cărui destinaţie s-a modificat astfel”.
În contextul dezvoltării urbanistice, apreciem că noua soluţie legislativă nu răspunde în realitate necesităţii extinderii intravilanului pe baze sustenabile, procentul de doar 10% din suprafaţa terenului a cărui destinaţie s-a modificat nefiind suficient. Din această perspectivă, considerăm că reglementarea ar trebui reanalizată de Parlament, astfel încât să confere, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, o suprafaţă rezonabilă de spaţii amenajate cu spaţii verzi, cu acces public, mai ales în localităţile care se confruntă cu problema poluării.
– 3. Potrivit art. I pct. 11 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 11 alin. (1) şi alin. (7) din Legea nr. 24/2007: „(1) Lucrările de restaurare sau de amenajare a spaţiilor verzi aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt de utilitate publică şi se execută pe baza autorizaţiei de construire emise conform prevederilor legislaţiei privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) si c). (…) (7) Se pot amplasa pe spaţiile verzi, cu condiţia obţinerii de autorizaţii de construire sau, după caz, de autorizaţii de funcţionare, următoarele: alei pietonale, mobilier urban, amenajări pentru sport, joc şi odihnă, construcţii pentru expoziţii şi activităţi culturale, construcţii uşoare cu caracter provizoriu pentru activităţi de comerţ şi alimentaţie publică, grupuri sanitare, spaţii pentru gestionarea spaţiilor verzi, dar numai în baza unei documentaţii de urbanism pentru întreaga suprafaţă a spaţiului verde, cu respectarea indicatorilor prevăzuţi în anexa nr. 6. (…)”.
Considerăm că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din legea supusă reexaminării trebuie corelate cu cele ale art. 6 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, ce prevăd, în mod limitativ, care sunt lucrările considerate de utilitate publică în cazul spaţiilor verzi, printre acestea aflându-se doar cele privind: „ (…) salvarea, protejarea şi punerea în valoare (…) a parcurilor naturale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii (…)”. De asemenea, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, este necesar să se asigure şi corelarea cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, ce stabilesc cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării: „(…) lucrărilor de conservare sau de amenajare a spaţiilor verzi, lucrărilor de regenerare urbană (…)”.
Totodată, art. 11 alin. (7) din legea supusă reexaminării permite amplasarea pe spaţiile verzi a unor alei pietonale, mobilier urban, amenajări pentru sport, joc şi odihnă, construcţii pentru expoziţii şi activităţi culturale, construcţii uşoare cu caracter provizoriu pentru activităţi de comerţ şi alimentaţie publică, grupuri sanitare, spaţii pentru gestionarea spaţiilor verzi, dar numai în baza unei documentaţii de urbanism pentru întreaga suprafaţă a spaţiului verde, cu respectarea indicatorilor prevăzuţi în Anexa nr. 6.
Or, Anexa nr. 6 din legea trimisă la promulgare cuprinde „Definirea unor termeni de specialitate”, iar nu indicatorii la care face trimitere art. 11 alin. (7) din lege. Din această perspectivă, considerăm că se impune corelarea normelor, pentru a nu se crea disfuncţionalităţi în aplicare. În acest context, semnalăm că din analiza pct. 19 al secţiunii Amendamente respinse din cuprinsul Raportului comisiei sesizate în fond la Camera decizională rezultă că, deşi Anexa nr. 6 – intitulată „Indicatori specifici pentru categoriile de spaţii verzi” – a fost respinsă, norma de trimitere din legea trimisă la promulgare nu a fost corelată cu soluţia rezultată din comisie cu privire la acest amendament.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că sintagma „cu respectarea indicatorilor prevăzuţi în anexa nr. 6” din cuprinsul alin. (7) al art. 11 este neclară, făcând trimitere la o serie de indicatori, care în realitate nu există în conţinutul legii.
– 4. Art. I pct. 14 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 14 alin. (12) din Legea nr. 24/2007, prevede: „(12) Terenurile încadrate în categoria spaţiilor verzi care nu îndeplinesc criteriile de clasificare prevăzute la art. 4 şi care au trecut în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice anterior intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice locale le pot schimba încadrarea urbanistică în baza documentaţiilor de urbanism aprobate conform legislaţiei în vigoare, cu obligaţia de a crea în unitatea administrativ-teritorială studiată, o suprafaţă de spaţiu verde cu 10% mai mare decât cea a cărei încadrare se schimbă”.
Considerăm că dispoziţiile art. 14 alin. (12) din legea supusă reexaminării, ce permit autorităţilor publice locale să schimbe încadrarea urbanistică, cu obligaţia de a crea în unitatea administrativ-teritorială o suprafaţă de spaţiu verde cu 10% mai mare decât cea a cărei încadrare se schimbă, nu cuprind criterii obiective în baza cărora se poate exercita această competenţă.
Lipsa acestor criterii obiective poate conduce la arbitrariu în activitatea de aplicare a legii, dar şi la relocarea, pe diverse considerente, a unor spaţii verzi din centrul localităţilor la periferia acestora, cu consecinţa reducerii ponderii vegetaţiei cu rol de filtrare şi purificare a aerului. Or, calitatea scăzută a aerului din aglomerările urbane prezintă o importanţă deosebită, întrucât influenţează în mod negativ sănătatea umană, din cauza riscului crescut al mortalităţii determinate de afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare. La nivel naţional şi european, calitatea aerului reprezintă o preocupare majoră, mai ales în aglomerările urbane, confruntate cu creşterea numărului mijloacelor de transport auto, a particulelor în suspensie generate de şantierele de construcţii şi cu restrângerea constantă a spaţiilor verzi din perimetrele municipale.
Având în vedere că respectarea principiilor de dezvoltare durabilă şi urbanism presupun atât accesul uşor al locuitorilor la parcuri, cât şi dispersia spaţiilor verzi pe întreaga suprafaţă a unităţii administrativ-teritoriale în scopul asigurării calităţii aerului, considerăm că o soluţie legislativă care să permită autorităţilor publice locale schimbarea încadrării urbanistice nu poate face abstracţie de aceste raţiuni de politică de mediu.
În plus, semnalăm că norma menţionată este şi lipsită de predictibilitate, contrară normelor de tehnică legislativă, întrucât nu stabileşte cu claritate cui incumbă obligaţia instituită, respectiv „obligaţia de a crea în unitatea administrativ-teritorială studiată, o suprafaţă de spaţiu verde cu 10% mai mare decât cea a cărei încadrare se schimbă”.
”Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor”, conchide preşedintele.
