Prima maşină de spălat românească, inventată de un hunedorean

„O capodoperă a tehnicii populare”, aşa numesc muzeografii maşina de spălat din lemn care seamănă cu un ciubăr cu mecanisme metalice. Obiectul meşterit de un ţăran din Ormindea, în secolul 19, este acum una dintre piesele de referinţă ale unei expoziţii din Bucureşti, dar, de obicei, îşi aşteaptă cuminte vizitatorii la Secţia de Istorie Locală şi Etnografie Brad, din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva.

Muzeograful Monica Duşan spune că maşina este una din preferatele publicului: „Pentru că nu mai există un obiect asemănător, lumea este curioasă şi multora nu le vine să creadă că un ţăran, despre care cei mai mulţi nu au auzit, a inventat prima maşină de spălat din ţară şi multe ale minunăţii.

Ion Stoica mai are un model de elicopter despre care ştim că ar fi ajuns într-o colecţie la Viena şi posibil să fie primul ţăran din lume care a reuşit să zboare, chiar dacă numai în curtea casei sale, pe câteva zeci de metri”, povesteşte muzeograful Monica Duşan.

Povestea primei maşini de spălat din ţară te poartă înapoi în timp, cale de mai bine de un veac, şi duce către satul Ormindea, al doilea ca mărime din comuna Băiţa.

Realizarea ei este legată de numele lui Ion Stoica, un ţăran inventator despre care Revista Orăştiei scria în 1896: „Meşter priceput în pictură, confecţioner de viori, ţambale, todolit, scheption şi o maşină de sburat”.

Muzeografii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva spun că mașina de spălat are diametrul de 65 cm, este confecționată din doage de lemn, fixate și întărite cu cercuri metalice. La bază, sunt fixate cele trei picioare din lemn, iar deasupra, mașina se închide cu un capac realizat tot din doage de lemn. Pe capac, este montat un ax metalic acționat de un mecanism format din două roți dințate, din metal. Roţile se mişcă cu ajutorul unei tije. „Acționată manual, printr-o mișcare semicirculară stânga-dreapta, această tijă pune în mișcare mecanismul format din cele două roți dințate, care la rândul lor, rotesc axul central. Acest ax prinde în interiorul mașinii, exact la mijloc, cele două lațuri din lemn așezate în cruce, în plan paralel cu capacul mașinii. La fiecare extremitate a lațurilor respective este prinsă în plan vertical, câte o bucată de lemn de formă cilindrică de aproximativ 30 cm. Cele patru brațe verticale de lemn aveau menirea de a roti stânga-dreapta, hainele puse spre spălare în interiorul mașinii. În interior, pereții mașinii au caneluri pentru ca, prin frecare, suprafața lor neregulată să asigure curățarea hainelor. Atunci când mașina era utilizată, se turna apă înfierbântată peste haine în prealabil”, explică muzeograful.

Ion Stoica, cel care a meşterit prima maşină de spălat românească, este considerat un „Leonardo da Vinci ormindean”, un om despre care conf. univ. dr. Florin Dobrei scrie: „Personalitate plurivalentă, un adevărat om universal de tip renascentist: pictor, sculptor, fotograf, creator de diapozitive, inventator, pionier al aviaţiei româneşti”.

Descrierea este făcută în deschiderea volumului „Ormindea – repere monografice”, o carte care îi face un pic de dreptate inventatorului uitat de neamul său.

Născut în 1861, Ion Stoica scrie, la doar 21 de ani, un „Manual de fotografie” păstrat astăzi la MCDR Deva. A călătorit mult prin România, Austro-Ungaria şi Germania, timp în care a trăit din fotografie şi pictură.

Întors în sat, înainte de 1884, uimeşte oamenii cu talentul său la desen, dar şi cu nenumăratele unelte şi jucării inedite care îi umpleau curtea.

Transformă curtea preotului în „Academia de la Ormindea” unde vin oamenii cu carte din întreg Zarandul.

Devine preocupat de zbor şi, după numeroase studii şi cercetări, realizează o maşină de zburat prezentată la Sibiu, în 1884, de ASTRA, asociaţie care îi şi acordase, cu doi ani înainte un ajutor financiar.

În acelaşi an, realizează un aeromodel de 12 cm, care reuşeşte să zboare şi este numit „drăcia lui Stoica”.

De-a lungul anilor, construieşte mai multe păsări zburătoare”, – chiar şi un model care seamănă cu un elicopter, dar nu reuşeşte să strângă bani pentru piesele unui aparat, aşa că toate invenţiile rămân la stadiul de proiect.

În 1901, încearcă un nou aparat de zbor în curtea casei, reuşeşte să înalţe aparatul şi să se deplaseze cu el câteva zeci de metri.

Aurel Vlaicu aude de păsările lui Stoica şi vine să îl viziteze. Stoica născoceşte chiar şi ustensile de cercetat cerul, motiv pentru care este numit şi „astrolog”.

Autorii volumul monografic al satului Ormindea, Mirela Legrand-Stoia şi Nicolae Stoia, îl numesc pe Ion Stoica : „enciclopedist, un adevărat spirit renascentinst”. Biserica „Buna vestire” din satul natal păstrează încă pictura realizată de el în 1910. Nu multe s-au salvat din realizările, modele şi invenţiile lui Ion Stoica.

Din casa căzută în uitare în satul Ormindea, maşina de spălat  a fost recuperată de muzeografi, a ajuns în colecţia Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi este expusă la Secţia de Istorie Locală şi Etnografie Brad. Recent a fost restaurată la Muzeul ASTRA din Sibiu, apoi a luat drumul Capitalei.

Piesa face parte acum parte din Expoziția „Muzeul pentru tine!” şi poate fi văzută până la finele anului 2022, la Muzeul Național al Țăranului Român.

Organizatorii au dorit să propună publicului „o expoziție inedită despre valoarea patrimoniului cultural și al colecțiilor muzeale pentru societate”, care „este configurată în jurul unui concept curatorial care relaționează, prin analogie cu miracolul vieții și al naturii, poveștile a zeci de piese de tezaur sau de patrimoniu provenite din colecțiile a mai multor muzee din toată țara, într-un spectacol vizual care nu poate fi ratat.”

Expoziţia este rezultatul unui efort colaborativ impresionant care implică participarea a 26 de muzee din toată ţara şi a devenit primul demers curatorial de tip „blockbuster” din România.

 

MCDR Deva a ales să trimită în expoziţie această piesă prea puţin cunoscută chiar şi de către hunedoreni.

Şeful Secţiei de Istorie şi Artă a MCDR Deva, dr. Georgeta Deju, explică de ce a ales tocmai acest  obiect pentru acest eveniment: „Mașina de spălat propusă pentru expunere a fost confecționată de Ion Stoica, un țăran din satul Ormindea, județul Hunedoara, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

(…) Mașina de spălat confecționată la Ormindea, cu mai bine de o sută de ani în urmă, utilizându-se ca materie primă lemnul aflat la îndemână, în pădurea din coasta dealului,  face legătura cu atât de utilizata mașină de spălat din zilele noastre, prezentă în fiecare casă.

De asemenea, ea este un obiect care unește generațiile care au fost, cele prezente și cele viitoare.

„ Ion Stoica era un mare inventator , dar a murit în 1921,  „ca simplu plugar”, scrie Georgeta Deju: „cu marele regret în suflet că, așa cum spunea el: „O să ne întreacă străinii (…)„referindu-se la construirea aparatelor de zbor.”

 

Un pic de istorie…

În secolul 19, doi americani au primit brevete pentru dispozitive similare pe care istoricii le indică drept primele mașini de spălat rufe.

În anul 1851, a fost inventată prima formă de maşină de spălat asemănătoare celei moderne, din punct de vedere al principiului de spălare.

Inventatorul prototipului a fost americanul James King. Prima maşină de spălat modernă avea la bază un tambur rotativ ce era acţionat manual.

Prima maşină de spălat rotativă brevetată a fost inventată de Hamilton Smith, în anul 1858.

Acesta a proiectat prima maşină de spălat cu tamburul rotativ pe verticală, principiu ce îl folosesc şi maşinile de spălat moderne.

Astfel, Hamilton Smith este recunoscut ca inventatorul maşinii de spălat haine.

Modelul Thor, inventat în 1908 şi brevetat de Alva Fisher, este considerat prima mașină de spălat rufe acționată electric.

 

Laura OANA