Ioan Pălăcian, croitorul care purta 30 de costume într-o lună

Maestru croitor, Ioan Pălăceanu a înfiinţat prima casă de modă la Deva în anii ’80. Ca să-şi respecte renumele, domnia sa nu purta de două ori acelaşi costum într-o lună.  Pentru că stofele „premium” nu se găseau pe piaţă, executa costumele din mostrele de prezentare ale stofelor făcute pentru export

Cozile la ”jeanși”

Devenii trecuţi de 40 de ani îşi mai aduc poate aminte de cozile imense la  „jeanşi”, cozi  care se formau spontan în anii ’80  la casa de modă „a lui Pălăcian”, care funcționa undeva pe actualul Corso. Maestrul croitor era singurul din oraş care avea lobby-ul necesar să procure râvnita catifea reiată care făcea furori  în epocă  atunci când era turnată în tiparul pantalonilor la comandă .  „Devenii stăteau la cozi lungi de 50 de metri,  pe mai multe rânduri,  ca să-şi facă un jeans de catifea reiată”,  îşi aminteşte maestrul.

Un răsfățat al puterii locale

Ioan Pălăceanu nu a fost niciodată un simplu croitor.  Dotat nativ cu instinct de om de afaceri, ştiind să-şi joace rolul, a fost chiar şi actor de teatru o perioadă,  ambiţia sa,  ambalată într-o prezenţă de o eleganţă rasată, l-a propulsat pe hunedorean în elita locală a maeştrilor croitori. „Am fost într-un fel răsfăţatul puterii locale în acei ani. Prin faptul că eram foarte bun în ceea ce făceam, am atras atenţia suficient de mult ca să devin croitorul personal al personalităţilor politice din acea vreme”, se confesează Ioan Pălăcian.

Costume pentru primul-secretar din capete de baloți de stofă

Că erau primi-secretari, primari, şefi de miliţie sau de Securitate, toţi, împreună cu familiile, erau îmbrăcaţi la „Ionel”. „Fostul prim-secretar Bălan avea o regulă de la care nu se abătea niciodată. De câte ori avea vreo şedinţă la Bucureşti, trebuia să-i fac la comandă două costume noi cu care să se prezinte acolo. Câteodată,  când revenea de la şedinţă,  intra în atelierul meu şi-mi spunea, „Măi Ionele, am fost cel mai elegant acolo”, îşi aminteşte Pălăcian.  Ceea ce nu ştiau mai marii vremii este că  toate costumele lor erau confecţionate din mostre de stofă, din capete de baloţi. „Nu-i puteam spune unui şef de judeţ atunci că nu am stofă de calitate, sau să-l rog să-mi facă el rost. Trebuia să mă descurc . Aveam intrare în mai multe fabrici de stofe. Mă descurcam să obţin stofe unice, deosebite, care făceau parte doar din loturile pentru export. Ca regulă primeam mici capete de baloţi, practic mostre de prezentare, din  care făceam cu greu două costume.  Din fericire, nimeni din garnitura doi sau trei nu mi-a cerut vreodată un costum dintr-un material „ca al şefului” . Nu aveam din ce să-i mai fac”, îşi aminteşte Pălăcian.

Peste 33 de costume în şifonier

Ioan Pălăceanu a fost excepţia ce contrazice credinţa populară potrivit căreia  frizerul umblă netuns şi croitorul în zdrenţe.  În anii ’80, maestrul avea în şifonier nu mai puţin de 33 de costume. “Eleganţa este un cult pentru mine. În toată acea perioadă nu am purtat un costum de două ori într-o lună. În fiecare zi eram îmbrăcat diferit, pieptănat profesional şi cu cravată şi batistă asortată în buzunarul de la pieptul sacoului. Şi acum am acasă 360 de cravate din colecţia adunată într-o viaţă”, se destăinuie Ioan Pălăcian.

Cât câștiga un fashion designer pe vremea lui Ceaușescu?

Talentul de croitor și simțul său de afaceri sunt calități care aduc venituri în orice tip de societate. Prin urmare, nu este de mirare că Ioan Pălăcian a știut să facă bani ca un capitalist într-o societate comunistă. ”Între 1975 şi 1983, câştigam aproximativ 14.000 de lei, adică cât un prim-secretar la acea dată”, se confesează maestrul. Nici nu e de mirare, ținând cont de faptul că un costum ”marca Pălăcian” avea un anumit preț: ”Se plătea un salariu lunar întreg  pentru un costum. Adică între 1500 şi 2500 de lei”, își amintește Ioan Pălăcian.

Adrian SĂLĂGEAN