Filip Orzan, organizatorul “Hunedoara’s Art Challenge”: “La noi acasă munca e pe primul loc: în fiecare an, luăm burse de performanță.”

“Dăm startul la Artă! Pentru că avem oameni talentați, am creat, special pentru voi, «Hunedoara’s Art Challenge», cea mai mare întrecere a artiștilor hunedoreni.” Așa suna invitația la evenimentul care a avut loc, în acest week-end, la Ștrandul “Corvina”, din Hunedoara. Locul unde hunedorenii s-au putut distra la ateliere de caricatură, graffiti și împletit, au putut juca polo sau volei în apă sau să câștige premii alături de persoana iubită, în concursurile pentru cupluri. Seara s-a încheiat cu un concurs pentru DJ. Pentru a organiza acest eveniment, hunedoreanul Filip Orzan spune că, alături de prietenii săi, a avut de muncit vreme de două luni.

Rep. Ada Beraru: Filip, cum ai ajuns să organizezi un eveniment de o asemenea amploare?

Filip Orzan: Până se ne gândim la un eveniment amplu, am organizat un concert spontan în Centrul vechi: acolo am cunoscut câțiva tineri talentați. Ne-am ambiționat și am organizat un concurs de chitară, care anul acesta a evoluat în Hunedoara’s Art Challenge.

Rep.: Ești student la Cluj și implicat, acolo, într-o mulțime de proiecte. Introdu-ne în atmosferă: cum e Clujul și cu ce te ocupi acolo?

Filip Orzan: În prezent studiez fizica medical, la Cluj, am fost un an secretar la Asociația Studenților Fizicieni, unde am organizat diverse evenimente de popularizare a stiintei. Pe partea mai umanistă, să spunem, sunt membru în Cenaclul literar “Vox Napocensis”. Atmosfera Clujului este una în care fiecare se regăsește. Prin diversitatea evenimentelor și a activitatilor, fiecare își poate găsi locul.

Rep.: De ce ți-ai dorit să studiezi fizică medicală? Ce presupune această specializare?

Filip: Mi-am dorit să studiez fizica încă din clasa a șasea. De ce fizica medicală? Mi se pare o oportunitate data de contextul tehnologic de astăzi. Încă se descoperă informații esențiale despre organism, utilizând aparatura medicală modernă. Tu, ca fizician medical, trebuie să știi puțin din toate (am facut inclusiv un curs de Fiziologie și anatomie cu cei de la UMF). Ai ocazia ca, folosind un principiu al fizicii, sa concepi aparate noi, metode noi de investigare.

Rep: Studiezi și locuiești în Cluj. De ce ți-ai dorit să organizezi astfel de evenimente, cum e și “Hunedoara’s Art Challenge”, în orașul tău natal?

Filip: Pentru mine Hunedoara rămâne “Acasă”. Îmi place mult Clujul, tocmai pentru că, măcar geografic, seamănă cu Hunedoara. Aș vrea să aduc și aici atmosfera culturală de la Cluj.

Rep.: Cine sunt “Artiștii fără scenă”?

Filip: „Artiștii fără scenă” este o inițiativă (la început locală), asemănătoare cu “Premianții fără premii”, de la Deva. Încercăm să aducem în față oamenii talentați. Practic, “Artiștii fără scenă” sunt toți aceia care ridică pasiunea la nivel de artă și acceptă provocarea noastră de a face un pas înainte spre public și spre societate.

Rep.: Ce stă în spatele organizării unui asemenea eveniment?

Filip: Pe lângă inițiativa unui asemenea eveniment, în spate stau zile întregi de pregătiri, aprobări (unde la noi a mers chiar foarte bine), o echipă bine pregatită (noi am fost opt organizatori, mai mulți voluntari, echipa de sunet, de imagine) și… evident că nu poți organiza un asemenea eveniment fără sponsori. Cărora țin să le mulțumesc, pentru că sunt esențiali în susținerea artiștilor la început de drum.

Rep.: Provii dintr-o familie numeroasă: sunteți 12 copii. Glumeai spunând că nici nu mai știi câți frați ai, de când ai plecat de acasă. Cum e să crești într-o familie atât de numeroasă?

Filip: Sincer, nu apuci să te plictisesti. Eu sunt printre cei mari, deci trebuie să fiu mereu cu inițiativa. Cred că asta mă și ajută să mă mobilizez pentru evenimentele pe care le organizăm. Oarecum, mă simt legat de muzică, deoarece în familie mama, fratele meu mai mare și mai multe surori au o înclinație nativă spre acest domeniu: mama a cântat în ansamblul “Hațegana”, fratele este absolvent al Scolii de music[ din Hunedoara și mai am încă două surori care studiază acolo.

Rep.: Sunt familii care au un singur copil și se plâng de dificultăți financiare. Care este soluția pe care au găsit-o părinții tăi. Știu că nu sunt milionari… Cum se face la voi acasă?

Filip: Așa este: părinții nu sunt milionari, dar la noi acasă munca este pe primul loc. Părintii nu si-au luat concedii foarte dese, iar noi, în fiecare an, luăm burse de performanță pentru rezultatele la olimpiade sau pentru medii peste 9,50. Așa mai scapă și părintii de o grijă, iar noi învațăm ce ne place.

Rep.: Spuneai, la un moment dat, că în vacanța de vară ai fost în Rusia. Prin ce împreujurare ai ajuns acolo și cum e Rusia, când o privești, uitându-te în urmă?

Filip: Da. Am stat trei săptămâni în Rusia, la Dubna. Am fost într-o sesiune de practică internațională unde au participat studenți din foarte multe țări (Chile, Mexic, India,Polonia, Cuba etc.) Rusia este o țară extraordinară, Moscova m-a cucerit! Rusia este diferită față de ceea ce vedem la televizor: rușii investesc în tineri și în cercetare.

Rep.: Ce planuri mai ai pentru noi evenimente la Hunedoara?

Filip: Posibilități sunt multe: aș vrea să aduc artiștii cât mai aproape de hunedoreni. Aș vedea un eveniment organizat și pe Lipscani, mai ales că acele umbreluțe colorate se potrivesc foarte bine cu muzica. Sunt fascinat de dealul din spatele Castelului, de cimitirul evreiesc pe care încercăm să le promovam.

Rep.: Ce aștepți de la Filip Orzan, ajuns la vârsta de 35 de ani?

Filip: Mi-ar plăcea să experimentez cât mai multe lucruri și să ajung să le împărtășesc cu ceilalți, pentru mine modelele întâlnite au avut un rol decisiv (și mă refer aici la profesori, prieteni, artiști…)

Rep.: Încercarea vieții tale care a fost?

Filip: Nu știu dacă am avut o mare încercare. De obicei analizez atent situațiile și actionez doar dacă găsesc o soluție optimă sau acceptabilă. Totuși, cred că speologia la Clubul Sporturilor Montane Hunedoara a fost o provocare.

Rep.: Care sunt lucrurile care te bucură?

Filip: Hmm… Cred că bucuria lucrurilor simple rămâne aceea pe care o caut cel mai mult și mă alimentez cu starea de bine a celor de lângă mine.

Rep.: Care sunt cele care te întristează?

Filip: Faptul că „nu există o responsabilitate colectivă, dar există o iresponsabilitate colectivă”. Mi-ar placea ca oamenii să simtă că fac parte din lumea aceasta și să se susțină mai mult. Uneori o vorbă bună este suficientă.

Rep: Ai reușit, în timpul evenimentului “Hunedoara’s Art Challenge”, să-i bucuri pe hunedoreni: copii, tineri, dar și pe adulții care au venit să vă vadă. Unii chiar au spus că s-au delectat cu muzica pe care au ascultat-o. Soluția pentru o umanitate fericită care ar fi?

Filip: Să nu generăm și să nu întreținem un climat de invidie și competiție tensionată între noi. Ar trebui să ne bucurăm, întotdeauna, pentru realizarile celuilalt.

Ada BERARU