INTERVIU. Cătălin Josan, “îmblânzitorul” de zimbri

E și nu e îmblânzitorul de zimbri. Ca ranger la Armeniș are în sarcină supravegherea animalelor și asistarea medicului veterinar la eventualele intervenții. Însă scopul adevărat al proiectului este, de fapt, tocmai sălbăticirea animalelor, care până acum au fost crescute și îngrijite doar în țarcuri și rezervații. Mai e și îmblânzitorul comorii. Pentru că deveanul nostru e în stare să ia o piatră prețioasă, pentru a o transforma, cu puțină magie și imaginație, într-o adevărată poveste fermecată ori într-un blazon pentru o regină modernă. Puntea care leagă cele două lumi, regnul mineral și animal, sunt plantele: împărăția vegetală. Ei îi caută, cu răbdare secretele, cu setea unui alchimist al vindecării, care știe, totuși, că niciodată nu va deține toate tainele acestui misterios și curat univers. Astăzi, Cătălin Josan ne duce cu el la Armeniș, printre plante și flori, până la animalele maiestuoase cărora, după ce, cu sute de ani înainte, le-am adus în pragul extincției, le-am luat urma de poveste, încercând să le readucem într-o realitate palpabilă, de o fabuloasă sălbăticie și frumusețe!

Cătălin, de câțiva ani te ocupi de zimbri pentru World Wide Fund România (WWF). Cum ai ajuns ranger pentru WWF și ce presupune munca ta de zi cu zi?

Munca la World Wildlife Fund a fost un dream job pentru mine de pe vremea când eram copil. Vedeam la TV “la italieni” (cum se spunea în anii ‘90) emisiuni cu și despre activitatea WWF și mă gândeam că ar fi ceva super interesant de făcut “când cresc mare”. Multă vreme mai târziu a apărut proiectul WWF cu zimbri la noi în județ, în care am încercat să mă implic și eu, dar fără succes o lungă perioadă de timp. Până la urmă, a apărut și oportunitatea pe care o așteptam, unul dintre rangerii de la Densuș renunțând la post, și asa am ajuns eu ranger la WWF. Munca de ranger este foarte variată și include supravegherea și monitorizarea animalelor, medierea potențialelor conflicte om-animal, montarea de garduri de prevenție, asistarea medicului veterinar în eventualele intervenții, activități cu caracter educativ, culegerea de date/ probe, ghid turistic și multe altele.

Cât de des e nevoie de tine printre zimbri?

Este o slujbă de cel puțin cinci zile pe săptămână. Suntem trei rangeri care lucrăm cu zimbrii și ne împărțim sarcinile astfel încât să acoperim cât mai bine toate necesitățile. Fiecare perioadă are specificul ei: iarna se întâmplă să coboare zimbrii lângă sate și trebuie supravegheați zilnic pentru evitarea conflictelor, vara e sezon turistic și, pe lângă activitatea de rangeri suntem și ghizi pentru grupurile de turiști, toamna și primavara ne axăm pe culegerea de date și monitorizarea turmelor.

Turiștii care vin în județul Hunedoara îi pot vedea? Unde și în ce condiții?

Din păcate zona de resălbăticire din județul Hunedoara s-a închis și zimbri au fost relocați în munții Făgăraș, așadar, cine vrea să vadă zimbri în județul nostru, are doar opțiunea de a-i vedea în captivitate. Astăzi, zimbri liberi aproape de noi, avem doar la Armeniș, în județul Caraș-Severin.

Ce ar trebui să știm despre zimbri?

Zimbrul este o specie cheie în menținerea și dezvoltarea biodiversității peisajului datorită modului său de hrănire. Este o specie ierbivoră de dimensiuni mari și are un impact semnificativ în mediul în care trăiește. Menține deschise poienile, împrăștie semințe, creează culoare de trecere, de pe urma acestor „activități” beneficiind foarte multe specii de plante, insecte și animale. Toate aceste efecte asupra peisajului încep să se vadă în zona în care trăiesc zimbrii, deși sunt aici doar de câțiva ani și într-un număr foarte mic (chiar dacă la Armeniș avem cea mai mare populație de zimbri liberi din România, în comparație cu celelalte zone de resălbăticire).

Care e viitorul zimbrilor în România, după derularea proiectelor de resălbăticire a acestor maiestuoase ierbivore?

Există mai multe proiecte de resălbăticire a zimbrului la nivel național, deja în desfășurare, și, cu siguranță, în viitor vor mai apărea zone de eliberare, astfel că, la un moment dat, sperăm să avem zimbri cam în tot lanțul Carpatic și, în timp, să ajungă o specie cinegetică, adică să existe suficiente animale încât să fie necesară vânătoarea unor exemplare. Aceasta ar însemna un succes al proiectelor de resălbăticire și un semn că specia nu mai este în pericol de dispariție, dar asta presupune o perioadă îndelungată până să se poată realiza, având în vedere că în prezent trăiesc liberi în toată țara sub 200 de zimbri.

Care sunt provocările pe care trebuie ca echipa de rangeri să le depășească în ceea ce privește bunăstarea turmelor de zimbri?

Modalitatea noastră de gestionare a animalelor presupune intervenție minimă tocmai pentru a realiza o resălbăticire totală a animalelor. Întrucât toate animalele eliberate provin din centre de reproducție, încă avem animale care nu se prea sperie de om și acestea reprezintă un potențial pericol, dacă se apropie prea mult de sate. Majoritatea animalelor s-au adaptat la viața sălbatică și încep să tolereze prezența noastră din ce în ce mai puțin, pe măsură ce apar tot mai mulți indivizi născuți în libertate, fără contact cu oamenii. Astfel, provocările cele mai mari sunt să găsești zimbrii care nu mai vor să fie găsiți și să îi sălbăticești pe cei care nu vor să se sălbăticească.

Dincolo de pasiunea ta pentru natură și animale, ești pasionat de creația de bijuterii? De unde vine această pasiune?

Pasiunea pentru bijuterii vine de la pietre, de fapt. Îmi plac foarte mult pietrele semiprețioase și modul acesta de a le monta cu sârmă mi se pare foarte atractiv. Cred că le scoate în evidență frumusețea și mai mult. E ceva inedit și se potrivește cu latura mea „fantasy”.

De unde te inspiri pentru crearea acelor modele superbe, de unde îți procuri materia primă necesară? Cu ce materiale lucrezi (pietre și metale prețioase, semi-prețioase)?

Inspirația vine de la piatră, de obicei. Unele vor să fie scene din natură, altele pur și simplu pandantive, altele vor să fie obiecte magice pentru regine J. Materia primă o procur, în principal, din magazine virtuale, dar sunt limitat în opțiuni pe siteurile de la noi din țară. Deși cu pietrele pot să spun că ma descurc, la sârmă și unelte mă văd nevoit să apelez și la siteuri din afara țării. Lucrez cu pietre semiprețioase și cu sârmă de cupru de diferite culori, de la argintiu, auriu până la negru. Nu am trecut la sârmă din aur și argint din cauza prețului mult mai mare al acestor materiale și, implicit, a produsului finit.

Ce este Calmire?

Calmire este pagina de Facebook unde îmi prezint creațiile. În același registru fantasy, Calmire înseamnă, în limba elfilor, comoară/ bijuterii strălucitoare.

Cea de-a treia pasiune a ta, Cătălin, sunt plantele de leac. Ce ai învățat de la plăntuțele, arborii și florile care ne înconjoară?

Am învățat că există alte lumi și alte realități, alte posibilități de a trăi și a te vindeca. Am învățat opțiuni de medicamente, de hrană, de relaxare. Plantele au, fiecare, un spirit al lor și de fiecare trebuie să te apropii și să le tratezi diferit. Am mai învățat așa zisul empowerment, adică un fel de „îți iei viața in propriile mâini”. Aici sunt mai multe dimensiuni ale fenomenului: Faza de cercetare, de studiu, de învățare a efectelor fiecărei plante, în căutarea celei potrivite, faza de căutare, de identificare, de cules, de pregătit, de administrare. Toate aceste procese te conectează altfel la „medicament”, nu mai este pastila mică, albă, luată de la farmacie, fără istorie și fără personalitate, ci devine remediul în care ai investit parte din tine, timp, pasiune, intenție, rugăciune.

Recomandă-ne, te rugăm, un remediu delicios din plante, care să ne facă bine la trecerea dintre Gerar și Făurar.

Remediile din plante, de obicei, au nevoie de timp, deci, dacă ar fi să recomand ceva de azi pentru mâine, aș recomanda un ceai… de roiniță. Pentru ca e calmant, relaxant și foarte puternic antiviral. Plus că îmi place foarte mult cum miroase roinița. Dacă întrebarea ar fi venit în toamnă, aș fi recomandat un tonic cu fructe și flori de soc, flori de gălbenele, măceșe, ghimbir, scorțișoară… delicios. Așa ar fi suficient timp, având în vedere că are nevoie de, cel puțin, 40 de zile de macerare. Cu puțină planificare putem să ne asigurăm din timp remediile pentru mijloc de iarnă, încă de pe vremea când natura e abundentă în culori, vitamine și substanțe hrănitoare. Oricum ar fi, ceai, tonic sau tinctură, secretul este consecvența. O cană de ceai e o cană de ceai, câte o cană de ceai de două-trei ori pe zi, timp de o lună, e un remediu.

Ai organizat de curând, alături de Alexandra Stancu, de la HerbArt, un eveniment intitulat „Imunitatea și plantele de leac”. Cum a apărut ideea acestui tip de eveniment?

Ideea evenimentului a fost sugerată de vremurile în care trăim și ne am străduit să îl „înghesuim” astă-toamnă, înainte de intrarea în vigoare a interdicțiilor obișnuite. La Brașov a avut parte de succes și, atât noi, organizatorii, cât și participanții am fost cu toții foarte mulțumiți de cum a ieșit. La Deva interesul a fost foarte scăzut și, prin urmare, nu s-a mai organizat. Poate anul acesta repetăm isprava în ambele orașe…

Dacă ar fi să ne vorbești, în 6-7 propoziții, despre imunitate și plantele de leac, ce ne-ai spune?

Nu mare lucru J. Domeniul e atât de vast încât nici cei care fac o carieră din asta nu îl înțeleg pe deplin. Imunitatea e mult mai mult decât vitamina C, zinc si echinaceea. Imunitatea e legată de foarte multe sisteme ale corpului: sistemul digestiv, limfatic, nervos, toate au un rol, iar o imunitate care funcționează în parametrii reprezintă o stare în care toate aceste elemente și multe altele lucrează împreună, corect și echilibrat. Exista și imunitate prea zeloasă care atacă propriul corp, există imunitate leneșă, care nu își îndeplinește scopul și toate situațiile intermediare. Cine vrea să lucreze cu adevărat la imunitatea proprie, trebuie să știe că tractul gastro-intestinal are un rol crucial în imunitate și, prin urmare, trebuie să fie cât mai sănătos și să funcționeze cât mai bine. Antibioticele, zahărul, alimentația fast-food afectează grav acest sistem și, prin urmare, și imunitatea. Stresul e un alt factor important, asupra căruia trebuie să ne concentrăm atenția.

Există plante pentru toate tipurile de afecțiuni ale oricărui sistem al corpului uman și, cu cât citim și studiem mai mult, cu atât suntem mai puternici și mai asumați. Alimente miraculoase există, dacă sunt consumate consecvent și conștient. Daca mănânci mujdei de usturoi în fiecare zi, pentru că e bun la friptura cu cartofi prăjiți e una, iar daca iei un cățel de usturoi pe stomacul gol, în fiecare dimineață, pentru că îți face bine la digestie, la imunitate, la sistemul circulator, mulțumind pentru toate acestea e cu totul altceva.

De unde și cum îți culegi plăntuțele fermecate? Pleci special la cules de plante sau le aduci din preumblările după zimbri, în calitate de ranger?

Plantele le culeg tot timpul din locuri cât mai curate, departe de localități și drumuri circulate. Da, culeg și când sunt la zimbrii, dacă se ivește ocazia, dar ies și special pentru plante. Prefer să folosesc pentru remediile mele plante culese de mine pentru că știu de unde provin și, poate la fel de important, cum și cu ce dispoziție au fost culese. Intenția, starea de spirit, mulțumirea sunt foarte importante. O plantă smulsă de pe marginea drumului județean de un om nervos nu e la fel cu aceeași specie, culeasă dintr-o zonă curată și liniștită, cu intenția de a fi folosită ca remediu, cu cererea permisiunii plantei de a fi culeasă, cu calm și mulțumire.

Ce porți, de obicei, cu tine în rucsac?

Haina de ploaie, tricou de schimb, mănuși, căciulă, lanternă frontală, cuțit, cuțit de ciuperci, foarfecă de plante, plasă de material pentru plante, o bucată de sfoară, un amnar modern și apă. Acestea sunt tot timpul în rucsac, chiar dacă e iarnă sau vară.

Care a fost momentul cel mai dificil din viața ta?

Momentele dificile sunt pe cât le facem noi de dificile. După o vreme, cel mai dificil moment din viață devine un moment din viață și îți dai seama că „cel mai dificil” e o caracterizare subiectivă, de moment, care putea foarte bine să fie percepută altfel atunci, ca și acum.

Care a fost cel mai fericit moment din viața ta?

De ce să fie unul singur cel mai fericit? Să limitam viața la experiența aceea unică și încercarea de a o repeta sau resemnarea că nu se va mai repeta niciodată? Dacă cel mai fericit moment a fost când s-a născut copilul, șii e singurul copil, ce faci? Când se naște al doilea copil care e cel mai fericit eveniment? Prefer să văd viața ca pe o serie de evenimente fericite.

Care sunt visurile tale pentru următorii 20 de ani?

Am participat de curând la un curs și am fost întrebat care sunt așteptările mele pentru curs. Am răspuns: „I don’t expect much”. E un fel de „nu am așteptări”, ușor malițios, dar a fost o glumă pe care mi-am permis-o și care a fost gustată de cei prezenți, dar ideea rămâne. În același context, ușor malițios, nu am așteptări, pentru că prefer să iau lucrurile așa cum vin și să fiu mulțumit de ce primesc, decât să mă plâng că nu se împlinesc niște așteptări nefondate.

Ce te mâhnește?

Tot felul de chestii majore care, privind în urmă, nu contează, deci încerc pe cât posibil să nu ajung în starea respectivă. Și aici încerc să schimb mentalitatea și unghiul din care privesc viața. Se zice că trebuie să ieșim din stările care nu ne plac și să revenim în mulțumire, pentru că așa trecem mai departe în evoluția noastră. Doar imaginați-vă ce se poate schimba, dacă în locul atitudinii obișnuite de nemulțumire și iritare din timpul unei banale răceli, ați fi recunoscători pentru orice simptom, pentru că aceste simptome sunt corpul care se vindecă.

Ce te bucură?

Familia, natura, familia în natură.

Cum ar fi lumea ideală, văzută prin ochii lui Cătălin Josan?

Lumea văzută prin ochii mei este ideală. Încerc să mă ghidez după conceptul acesta. E o întreagă filosofie aici, cu concepte de genul: fiecare acționează după nivelul de evoluție la care se află, ceea ce experimentează fiecare e exact acel lucru de care are nevoie și așa mai departe. E greu, câteodată, să accepți anumite evenimente și dorința de a le schimba poate să fie copleșitoare, dar trebuie să ai grijă ce îți dorești. Cred că pentru mine ar fi suficient ca fiecare să încerce să facă lumea din jurul lui mai bună.

           

Ada BERARU

 

GALERIE FOTO