Încondeierea ouălor, tradiție strămoșească păstrată în satele hunedorene
În tradiţia populară românească, ouăle de Paşte sunt considerate un simbol al regenerării şi al purificării.
Încondeierea ouălor de Paşte, este o tradiţie străveche, de origine precreştină, practicată în Europa centrală şi estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea primăverii şi renaşterea naturii.
În tradiţia populară românească, ouăle de Paşte sunt considerate un simbol al regenerării şi al purificării, ce protejaza animalele din gospodărie. Încondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paşte, de obicei în „joia verde” şi „vinerea seacă” în credinţa că acestea nu se strică. Motivele ornamentaţiei ouălelor încondeiate se diferenţiază în funcţie de localitate ce se prezintă în mai multe variante.
În prezent sunt folosite mai multe culori la încondeierea ouălor, fiecare din ele având un anume simbol.
Astfel, albul este simbol al purităţii, roşul semnifica viaţa sau culoarea sângelui, albastrul este culoarea cerului şi a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele şi aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în trecut, se vopseau în culori vegetale, însă astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice.
Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi, care au la bază o mare varietate de procedee şi tehnici, astfel: culoarea roşie se obţine din coajă de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, flori de sovârf, coajă de măcieş etc., albastrul se obţine din flori de viorele, galben se obţine din coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ, coajă de lemnul câinelui, verdele poate fi obţinut din frunze de nuc, floarea-soarelui, negru se obţine din coajă verde a nucilor etc.
Monika BACIU
