În ţara faraonilor, printre beduini (GALERIE FOTO)

„Egiptul nu e doar ţara piramidelor şi a resorturilor de lux. Doar dacă călătoreşti pe cont propriu, vezi adevărata ţară a faraonilor, întâlneşti localnicii şi poţi urmări traiul beduinilor”. Marcel Marian  este un devean care a reuşit să-şi învingă teama şi să treacă de liniştea resorturilor. Fascinat de ţara descoperită dincolo de escortele europenilor, şi-a luat prietena şi au pornit pe cont propriu. Cu 500 de euro au savurat o săptămână de vacanţă plină de aventuri frumoase în timp ce turiştii care merg prin agenţii plătesc lejer peste două mii de euro.

Marcel Marian a trecut de mult de spaimele turistului de agenţie. În urmă cu câţiva ani, a decis să iasă din resort şi a gustat liber Egipul. De atunci, se întoarce în fiecare an şi pândeşte atent ofertele de transport. Aşa că, cum a dat frigul în ţară, şi-a luat prietena şi au zburat în Israel de unde o maşină i-a dus din aeroport, direct în Egipt. S-au cazat, nu într-un resort scump, ci într-o staţiune folosită de localnici, undeva lângă celebra Sharm El Sheikh. Au stat o săptămână în Egipt, s-au plimbat în fiecare zi şi au descoperit astfel, nu vestitele locaţii cu temple şi piramide, ci traiul de zi cu zi al egiptenilor. Pentru că s-au ferit de luxoasele resorturi scumpe vândute europenilor drept singurele destinaţii singure, Ramona şi Marcel Marian şi-au plătit o vacanţă minunată cu mai puţin de un sfert din preţul plătit de un turist care ajunge acolo prin agenţie. „Excursia a costat 500 de euro pentru două persoane, în condiţiile în care doar drumul cu avionul a fost un sfert din preţ, iar, pentru cazarea din Bucureşti, am plătit cât pentru toate cele şapte nopţi din staţiunea din Egipt. Am plătit pentru camera cu pat dublu 55 de lei pe noapte într-o staţiune la malul mării”, explică Marcel.

Viaţa în oaze

S-au cazat în Dahab, o staţiune din Peninsula Sinai folosită mai mult de către localnici, un fost sat de beduini. Beduini al căror stil străvechi de viaţă poate fi văzut şi acum în deşert: „Viața într-o oază se desfășoară complet diferit față de ceea ce știm noi. Oaza unde am ajuns noi este inclusă într-un traseu care merge la niște canioane extraordinare, în deșertul Sinai, undeva la 100 de kilometri de stațiunea Dahab. E singura oază pe o rază de sute de kilometri și singurul loc unde se găsește apă. Din cele mai vechi timpuri, cele mai multe caravane treceau pe aici tocmai pentru că e singurul loc cu apă. Acolo locuiesc câțiva beduini: au câteva capre, au cămile și se descurcă pentru că toate tururile organizate de agențiile locale poposesc acolo. Beduinii pregătesc turiștilor un ceai și o masă. Nouă ne-au dat un fel de tocăniță de cartofi și multe legume”, povesteşte Marcel. Cu surprindere, turiştii au descoperit în oază şi un bazin cu apă: „Nu am putut face baie pentru că apa era, culmea, foarte rece. Dar în multe oaze găseşti asemenea bazine şi în câteva au chiar apă termală”, adaugă Ramona Stoicovits.   

La resetare de … păcate 

Cei doi tineri deveni zâmbesc când povestesc cum şi-au dedicat o zi  … „resetării păcatelor”, adică au urcat pe Muntele Sinai, cunoscut ca locul unde Moise a primit de la Dumnezeu cele 10 porunci. „Este o locaţie unde mi-am dorit să ajung şi, într-un final, am ajuns! Urcarea a fost, pfff… Mi-a fost greu. Practic, am ajuns ca pelerinii aceia care merg pe genunchi şi pe coate, diferenţa este că eu nu m-am descurcat altcumva. Mi-a fost destul de greu. A meritat pentru că, din vârf, priveliştea este extraordinară. În plus, am descoperit o plantă aromatică, iar localnicii ne-au spus că ea creşte doar acolo, pe Muntele Sinai. Are un miros puternic de tămâie. Chiar am luat câteva fire şi am adus în ţară deşi am avut ceva emoţii la vamă cu ele în bagaj”, spune Ramona şi ridică un mic săculeţ care răspândeşte o aromă puternică. „Se spune că celor care ajung până sus li se resetează păcatele!”, adaugă tânăra şi mă face curioasă. O pufneşte râsul: „Nuuu! Nu mă simt mai uşoară decât la kilograme, pentru că pentru mine a fost un efort mare, dar priveliştea merită tot chinul.”

„Nice to meet me!”

Cei doi deveni care au plecat să descopere încă o parte din Egipt şi să fugă de temperaturile scăzute de acasă s-au întors tonifiaţi şi bronzaţi pentru toată iarna. ”La noi, la munte ningea, erau coduri de îngheţ şi noi ne prăjeam la soare la 28 -30 de grade. A fost exact cum trebuie, nici prea cald ca să folosim aerul condiţionat, lucru care nu ne place chiar deloc.

Marcel a dat iama prin restaurantele localnicilor pentru că este un mare fan al reţetelor egiptene, iar un prânz de două persoane, cu masa plină, costă câţiva lei. Unde mai pui că este plin de sucuri naturale de fructe”, spune deveanca. Cei doi au găsit aceeaşi ţară fascinantă, cu obiceiuri şi un ritm de viaţă cu mult diferite faţă de cel european.

Ramona şi Marcel s-au strecurat şi prin spectaculoase canioane egiptene, locuri atât de înguste încât este de mirare cum s-au putut forma.

Şi-au filmat aventura printre pereţii de stâncă ca să arate imaginile celor care nu cred că Egiptul are şi altceva de arătat decât temple şi sărăcie. Colored Canyon, White Canyon şi Closed Canion au toate o frumuseţe aparte.

Ca bonus de bună dispoziţie, cei doi, care sunt şi piloţi de curse acasă, au avut parte de o experienţă automobilistică de neuitat: „Am mers cu un jeep, un 4X4, iar şoferul este un profesionist în ceea ce priveşte … distracţia clienţilor. Spre uimirea noastră, a lăsat volanul şi s-a aşezat în partea dreaptă, pe locul pasagerului. După câteva minute, a venit în spate şi a stat cu noi de poveşti. Maşina mergea pur şi simplu singură prin deşert. La un moment, a deschis portiera şi a ieşit afară din maşina în mers. Eram totuşi în siguranţă pentru că nu prea are ce să se întâmple când conduci prin deşert. În plus, maşina mergea pe urmele lăsate de alte jeep-uri. Am râs cu el până nu am mai putut. Ne tot spunea: „Nice to meet me!”, povesteşte Marcel Marian. Tot el te poate lămuri de ce egiptenii care se sufocă de cald în maşini, au blănuri în maşini: „Este atât de cald, încât plasticul bordului se fisurează rapid, aşa că toţi îşi aşează blănuri pe bord ca să le protejeze.”

Pe sub apă

Şi, cum au stat pe ţărmul Mării Roşii, nu puteau să rateze un sport pentru care zona este vestită în lume – snorkelling: „Marea Roşie e cea mai renumită mare pentru scufundări şi snorkelling.  Renumele e pe drept câştigat, chiar ai ce să vezi! Intri într-un imens acvariu şi vezi milioane de peşti în toate culorile, corali extraordinari cu forme ciudate şi coloraţi. Odată ce ai băgat nasul în apă descoperi o lume incredibilă. Trebuie însă să mergi cu ghid dacă nu ai permis de scufundător, un permis care se obţine în patru zile de instrucţie cu 250 de euro”, explică Marcel. Cu doar o sută de lei, el şi Ramona au făcut scufundări toată ziua, au descoperit coralii şi au înotat alături de sute de peştişori coloraţi. Au trăit însă experienţa diferit. „Mi-a fost un pic frică : am ţinut strâns, de mână şi de gât, ghidul care ne-a condus printre corali. Curenţii erau puternici şi mi-a fost teamă că o să mă lovească de corali. Cu toată frica, nu ai cum să nu admiri paradisul dintre ape: peştişorii se jucau cu şi printre degetele noastre”, zâmbeşte Ramona. Staţiunea Dahab este renumită în lume nu doar pentru priveliştea oferită în timpul şedinţelor de scufundări, dar atrege și mulţi turişti care fac windsurfing.

Cu decenţă, printre musulmani

„Am cumpărat mirodenii, nu prea multe pentru că nu ştiam cum este cu vama. Ei au tot felul de piese mici manufacturate specifice – bijuterii cu scarabei, de pildă, esenţe de parfumuri, uleiuri aromate, dar noi preferăm condimentele şi ceaiurile”, spune Marcel Marian. El, care merge pe cont propriu în fiecare an în Egipt, nu vede rostul avertizărilor pentru turişti: „E foarte sigur, noi nu am simţit nici măcar o secundă că nu am fi în siguranţă. Cred că mult mai nesigură este acum Europa. Viaţa în Egipt se desfăşoară perfect normal, exact cum ştiam eu de dăţile trecute – nu am simţit tensiune, nu am auzit focuri de armă, nu am văzut nici un conflict. Am călătorit cu localnicii, am mâncat printre ei, ne-am distrat alături de ei, am apelat la serviciile oferite de ei.” Este un loc sigur, garantează cei doi deveni, totul este să respecţi regulile şi să nu îi revolţi pe localnici, crede Marcel: „Fiind şi femei în grupul nostru, a trebuit în primă fază să le fac un mic instructaj unde le-am vorbit despre comportament şi îmbrăcăminte pentru că, în locurile unde ne-am dus noi, nu e ok să mergi oricum. Ţinuta trebuie aleasă în aşa fel încât să respecte locul şi credinţele localnicilor. O ţinută adecvată printre musulmani înseamnă să porţi haine ca să îţi acopere trupul, să nu laşi piele dezgolită în afară de faţă. La plajă însă se schimbă situaţia: acolo e permis aproape orice chiar dacă egiptencele merg la prajă şi fac baie îmbrăcate complet”, spune el, iar Ramona, care se dă în vânt după orele lâncezite pe plajele egiptene, îi încurajează şi pe alţii să le urmeze exemplul:  „Nu am simţit niodată că aş fi în primejdie, s-au purtat frumos cu noi. Şi nu am fost singura femeie de acolo. Chiar am întâlnit europence, mergeau câte două, s-au înscris în excursii, se plimbau… E o ţară minunată!” Cei doi sunt îndrăgostiţi de Egipt şi se reîntorc cu drag pe meleagurile unde de fiecare dată descoperă ceva nou, savuros şi relaxant.

Laura OANA