Icoana pe sticlă semnată Arsenie Boca, adjudecată în cadrul unei licitații de Crăciun

Icoana, realizată la un atelier din Şcheii Braşovului, a doua jumătate a sec. XIX, oferită de părintele Arsenie Boca părintelui Ieronim Grovu de la Sâmbăta de Sus (poreclit ”Stareţul”), care are pe verso dedicaţia şi semnătura lui Arsenie Boca, datate 25 august 1945, a avut un preţ de pornire de 350 de euro.

Este realizată cu tempera şi foiţă de aur pe glajă, are ramă băiţuită şi este decorată cu pieptenele 50 x 44 cm.

Potrivit istoricului casei Artmark, în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940, Arsenie Boca, pe numele său de mirean Zian Boca, este tuns în monahism. Doi ani mai târziu, tânărul monah este ridicat la treapta preoţească şi numit duhovnic al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Din 1940, la mănăstirea făgărăşeană se declanşase ceea ce s-a numit „mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.

Părintele Arsenie devine un renumit tămăduitor de suflete, încât, mai târziu, părintele Cleopa Ilie de la Sihăstria va încerca să ia legătura cu el prin corespondenţă, care va fi interceptată şi confiscată de Securitatea comunistă. În iarna lui 1944, aflat la Sâmbăta de Sus, profesorul Nichifor Crainic cercetează traducerea în limba română a Filocaliei făcută de profesorul Dumitru Stăniloae, ajutat de duhovnicul Arsenie Boca. După ocuparea ţării de armata sovietică, ieromonahul Arsenie este arestat în mai multe rânduri şi eliberat de fiecare dată la intervenţia unor ierarhi din Biserică: pe 17 iulie 1945, pe când se afla la mănăstirea Bistriţa-Vâlcea, în mai 1948, la Sâmbăta de Sus, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomunişti din munţii Făgăraşului, la 16 ianuarie 1951 de la Prislop şi trimis pentru an la muncă forţată la Canal, apoi la 19 septembrie 1955, pentru câteva luni de anchetă. De fiecare dată era acuzat pentru zisă activitate legionară, în realitate fiind vorba de pelerinajele a numeroşi credincioşi în mănăstirile în care el slujea. La 14 mai 1959 a fost exclus din mănăstirea Prislop, în urma presiunilor exercitate de puterea comunistă la adresa conducătorilor Bisericii. A trăit în lume, ca un monah alb, fiind căutat permanent de credincioşi.

În aceeaşi licitaţie, o icoană pe glajă, „Sfântul Nicolae pe tron”, primul atelier de la Nicula, 1799, piesă rară, de colecţie, a fost vândută în final cu 10.000 de euro.

Licitaţia de Crăciun – Artă Sacră a reunit 188 de icoane pe sticlă sau lemn, ce reprezintă atât simboluri religioase, cât şi obiecte de colecţie, de însemnătate istorică şi artistică, distincte nu doar prin tematică creştină, dar şi prin grad de măestrie picturală.