Hunedorenii își îndulcesc viața cu diminutive
„Puişor” este unul din cele mai folosite cuvinte cu care devenii se alintă în familie. În judeţ există peste 25 de nume de localităţi cu diminutiv în timp ce anumiţi comercianţi îşi branduiesc magazinele cu alint.
Avem tentația să folosim diminutive pentru tot ce e mignon și îndrăgim. ”Azorel”, ”Azorică”, ”Țușcuța”, ”Covrigel”, ”Miaunel”, ”Norocel”, ”Pufulica” sau ”Joița”, ”Gicuțu” sunt deja STAS-uri în botezul animalelor de casă, comestibile sau nu. Auzim aproape zilnic pe stradă un nume ”pufoșit„ atunci când stăpânii își strunesc apropiații patrupezi.
Diminutivele sunt totodată inserate în multe din destinațiile hunedorenilor. Nu există devean care să nu ştie, de exemplu, unde se găsește locația botezată de comunitate ad-hoc “Ulpiţa”. La o ”berică” sau la o ”cafeluță” poate fi adresa oricărei terase din localitățile județului. În particular, pentru fiecare, ”acăsică” este mai aproape decât ”acasă”.
În judeţ, de la “Almăşel”, “Brădăţel” şi “Dumbrăvița”, la “Vălişoara”, se pot număra peste 25 de localităţi cu nume diminutivizate. Nu trebuie să cauţi prea mult pe străzile Devei ca să găsești tot felul de “puişori” pe firmele magazinelor din oraș. La Oficiul Registrului Comerțului Hunedoara sunt înregistrate mai multe companii cu denumiri “cocoloșite”.
“La birtuţul din pădure PAF”, “Trans Albiniţa SRL” sau “Impexcom Brădet SRL” sunt doar câteva exemple. Concluzia nu poate fi decât una: hunedorenii, în particular locuitorii Devei, au fost şi sunt “consumatori” serioși de diminutive.
De la “miuţă” la “guriță”
Toate persoanele intervievate pe această temă au declarat că folosesc în familie alintările “puişor” cu derivatul acestuia “puiuţ”. Soţii Angela şi Cornel C. din Deva se alintă reciproc exclusiv cu aceste diminutive. “Nu ne-am alintat decât cu puişor sau cu puiuţ. Cuvintele exprimă cel mai bine un sentiment puternic”, spune Angela C. Sunt însă şi alte formule. Deveanca Camelia C. îşi alintă soţul cu “Petrişor”, iar în familie copiii dânsei sunt “drăgălaşii”. Diana G. spune că are obiceiul să folosească cuvântul “băiţă” atunci când se referă la activităţile de igienă. Pentru Liviu B. cuvântul “mic” este aproape întotdeauna înlocuit cu “micuţ”, iar atunci când e vorba de o partidă de fotbal cu colegii “mia” devine întotdeauna “miuţă”. Tudoriţa I. spune că în tinereţe îşi apela prietenul cu termenul de “guriţă”.
Diminutivele sunt normale până la un punct
Potrivit psihologului Cornel Victor Igna, folosirea diminutivelor este un obicei social normal. Folosite în exces ele au de obicei rolul de a îmbunătății o relație care nu merge sau de a poza într-o ipostază de fragilitate. Sunt însă şi situații în care “inflația” de diminutive trădează o doză de infantilism.
Adrian SĂLĂGEAN
