HUNEDOARA TRISTĂ: Luminile de sărbătoare nu pot ascunde eșecul primarului și disperarea hunedorenilor

Criza recentă de la ArcelorMittal Hunedoara, dincolo de rațiunile greu de contestat ale managerilor firmei, readuce în prim-plan o problemă rareori luată cu adevărat în serios de guvernanți și șefi ai administrației publice locale: ce punem în locul industriei hunedorene, pentru a avea un viitor viabil?

Fosta zonă siderurgică Hunedoara zace în ruină. În aproape trei decenii, nu s-au făcut decât doi-trei pași de furnică în conversia de la zonă industrială la alt tip de economie, astfel încât să existe un viitor pentru familiile care locuiesc aici. Până și acești pași mărunți sunt datorați unor investitori locali cu suflet pentru oraș.

Din nefericire, o nouă situație îngrijorătoare, cea a sutelor de familii de angajați ai Arcelor Mittal Hunedoara, care trăiesc incertitudinea zilei de mâine chiar în prag de sărbători, ne reamintește că fostele zone industriale ale Hunedoarei au rămas uitate, iar alte soluții de dezvoltare nu au apărut încă.

Da, Hunedoara este transformată pe aproape jumătate din suprafața sa în cimitir al fostei industrii. Aici se lăfăie gunoaie cărate înclusiv de către mașinile Primăriei, în mandatul celui mai slab primar care a administrat Hunedoara după 1990, pesedistul Dan Bobouțanu. Astăzi orașul se scaldă în lumini de Crăciun, concentrate pe câțiva kilometri de stradă centrală, între care celebra pietonală, unica “realizare epocală” dintr-un mandat de primar de conjunctură, fără viziune și forță administrativă. Sigur că orașul trebuia împodobit cât mai frumos, sigur că sărbătorile iernii trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un prilej de optimism, de speranță de mai bine!

La Hunedoara, însă, veselia aparentă pentru trecerea în noul an este doar suprafața lucitoare a unei întreținute sărăcii, o sărăcie în care se înmulțesc drame individuale petrecute în tăcere și neputință.

La Hunedoara, sute de familii nu mai au liniște să se bucure de lumina de pe pietonală. Luna Crăciunului le-a adus vești proaste, concedii obligatorii și șomaj, le-a zdruncinat încrederea în ziua de mâine, iar faptul că primăria are alte priorități decât crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică a orașului le întunecă și mai mult sărbătorile.

Este adevărat că parlamentarii liberali hunedoreni s-au mișcat destul de repede, senatoarea Carmen Hărău a preluat și a expus problema prim-ministrului și ministrului economiei, iar noul guvern încearcă soluții rapide care să-i convingă, prin măsuri legislative, pe managerii de la ArcelorMittal și de la alte companii de producție aflați în situație similară, că vor înlătura presiunile anormale dictate de erori legislative pesediste. Este o mână întinsă, mai mult decât necesară, pentru a ține aceste întreprinderi în funcțiune iar Hunedoara, de exemplu, să nu fie calamitată social cu încă câteva sute de familii în criză, fără locuri de muncă și venituri stabile.

Dar nu e suficient!
Este nevoie și de o altă politică de dezvoltare care să fie prioritate zero pentru primărie și consiliul local: preocuparea pentru locuri de muncă! Conversia economiei locale dinspre industrial, către turism, servicii, industrie creativă, tehnologie informatică, direcții realiste, de viitor trebuie să fie sarcina fundamentală pentru administrația locală care se va constitui începând cu anul 2020! Căci Dan Bobouțanu, primarul pesedist al Hunedoarei, a avut la dispoziție un mandat și a ratat! Cu ZERO locuri de muncă, cu mulți antreprenori locali falimentați sau în restrângere de activitate, a dovedit că NU poate, sau NU vrea, deși a avut la dispoziție toate pârghiile puterii controlate de partidul său: Consiliul Local, Consiliul Județean și Guvern!

Iar locurile de muncă “create” la primărie, spital și alte structuri controlate de primar direct sau prin “activul de partid și de stat pesedist”, posturi ocupate prin metode de multă lume cunoscute, (despre care vom face vorbire cu altă ocazie și în alte împrejurări) nu dezvoltă Hunedoara ci, dimpotrivă, o țin prizonieră în mizerie și subdezvoltare!