HUNEDOARA NATURISTĂ. Biscuiții care te mențin sănătos. Fabricați în Deva

Sunteți amatori de dulce? Mâncați patiserie aurie, pufoasă, rumenă care, înainte de gust, vă seduce retina? Vă atrag biscuiții multinaționali de la supermarket ambalați în așa fel încât să vă lase gura apă?

E în regulă, în condițiile în care nu aveți (încă) nici o grijă privitoare la chestiuni prozaice gen tensiune arterială, obezitate, glicemiei sau digestie căznită. Frustrările alimentare acumulate în anii ’80, au făcut ca mai bine de un deceniu după 1989, românii să fie nepăsători față de propria sănătate atunci când se punea problema meniului. De la gogoși dubioase înecate în ulei răscopt, pâini umflate cu aditivi, la MDM și sucuri ”de kiwi” la TEK  am produs și consumat de toate, fără măsură, fără alt discernământ decât instinctul de mamifer în căutarea prăzii, oricât de grasă, de dulce, or de nesănătoasă ar fi fost aceasta.

O ambiție costisitoare: materie primă de la producători hunedoreni

A fost perioada în care și-a început mica afacere Mirela Cristea. Produse de patiserie. Bază de făină albă. Buchet în cerul gurii cuplat cu un sabotaj pe termen lung la sănătate. ”În acei ani, alimentele bio erau ceva foarte exotic, nu exista o piață relevantă pentru ele. Produceam și vindeam patiserie clasică de circa 1000 de lei în fiecare zi. Vindeam tot!”, își amintește întreprinzătoarea. Dintr-un fel de patriotism local, Mirela Cristea a ales calea mai grea a aprovizionării cu materie primă de la producătorii locali. ”Nu existau norme de siguranță alimentară, eram cu ani înainte de a fi implementat sistemul și în România. Cumpăram brânza, laptele, fructele tot ce era necesar producției direct din piață, de la țărani. Atestam produsele la punctul de control sanitar-veterinar local. Era foarte dificil, pentru că trebuia să negociez cu foarte mulți producători pentru a asigura necesarul de materie primă. Dar am ținut neaparat să am un produs cât mai natural cu putință, cu ingrediente de la sursă, chiar dacă la acea vreme nu mă gândeam la diete și efectul alimentației asupra sănătății”, explică întreprinzătoarea.

Epoca genocidului gastronomic: brânză din praf amestecat cu apă

Mirela Cristea își amintește că la un moment dat a primit o ofertă care a îngrozit-o. ”În afaceri întâlnești fel de fel de situații și de oameni. La un moment dat, într-o discuție, m-am plâns cât e de dificil să găsesc producători locali care să-mi asigure zilnic necesarul de materie primă pentru brânzoaice. O doamnă mi-a râs în nas, țin minte, și mi-a recomandat să umplu plăcintele cu un produs des folosit în epocă. Era vorba de o firmă care livra un praf alb care amestecat cu apă dădea ca rezultat un fel de pastă brânzoasă cu care, spunea doamna respectivă, se pot umple brânzoaicele, sau pateurile. Nici măcar să gust așa ceva, o dată, de curiozitate, nu mi s-a părut sigur. Trebuie să fi fost prea multă chimie în surogatul acela de brânză”, spune întreprinzătoarea.

 Virajul spre patiseria naturistă

Răspândirea culturii gastronomice în rândul consumatorului autohton, întâlnirea cu unul din producătorii hunedoreni consacrați în fabricarea de alimente naturiste, dar, mai ales, o gravă afecțiune au făcut-o pe Mirela Cristea în anul 2014 să își modifice profilul producției. A virat decisiv spre patiseria ”prietenoasă” cu organismul uman. ”M-am decis să ofer și o alternativă naturistă, sănătoasă clientelei mele. Am început să renunț treptat la făina albă. Are indice glucidic comparabil cu al zahărului.  Producția a fost reorientată treptat spre preparate din făină integrală. Toate ingredientele și condimentele sunt naturale, absolut toate. Mierea o asigur din producția proprie, iar în compoziție nu intră decât zahărul brun”, explică întreprinzătoarea. Mini firma Mirelei Cristea a început să producă în paralel cu patiseria clasică, turtă dulce naturistă, fiind solicitată să fabrice și biscuiți ecologici pe care îi comercializează direct, dar și în supermarketuri sub marca unui brand național cunoscut.

Naturist nu înseamnă bani întotdeauna

Să nu ne închipuim însă că trecerea pe patiserie integrală, mai sănătoasă pentru organism, a generat instantaneu un boom al vânzărilor pentru firma deveană. Cel puțin la început schimbarea profilului producție a generat chiar proteste pentru o anumită clientelă. ”Livram zilnic patiseria pentru cantina unei companii din județ. La un moment dat am încercat să ofer preponderent patiserie naturistă, sănătoasă. Salariații au protestat și nu am avut de ales decât să livrez din nou marfa tradițională preparată cu făină albă hiper glucidică și hiper calorică”, spune întreprinzătoarea. Nu a contat nimic: nici că produsele noi sunt mai sănătoase, nici că termenul de garanție de trei ori mai mic decât la patiseria clasică demonstrează că sunt alimente naturale, nici că sunt mai gustoase în sensul texturii și al aromelor. Și atunci de ce au fost refuzate? Lipsă de cultură gastronomică, ignoranță și mai e ceva: ”E vorba cred și de aspect. Patiseria integrală, biscuiții nu sunt atât de aspectuoși ca și cornurile, pateurile și brânzoaicele clasice”, explică Mirela Cristea.

Începem să mâncăm nesănătos din școală

Întreprinzătoarea este de părere că la nivelul marilor companii care oferă hrană salariaților și școlilor nu există nici cea mai mică preocupare pentru sănătatea oamenilor. ”Atât în școli, cât și în firme, selecția meniului este lăsată pe mâna unor persoane care nu au nici cea mai mică cultură gastronomică. Începem să ne îmbolnăvim de copii, de tineri, prin complicitatea instituțiilor unde învățăm sau muncim. Deși există legi care ar trebui să ne protejeze, ele cad sub realitatea ignoranței, a interesului obscur sau a bugetelor prea mici”, este de părere Mirela Cristea.

Și totuși mintea românilor de pe urmă?

Se fac însă progrese.  Grija pentru dietă din motive medicale la vârstnici, de păstrare a performanței la sportivi, sau pur și simplu, de a arăta bine face ca  piața hunedoreană a produselor naturiste, integrale, sănătoase pentru organism să fie în creștere. La trei ani și jumătate de când a început să le producă, ele sunt astăzi principala sursă de venit pentru micul laborator de patiserie al Mirelei Cristea. Circa 700 de kilograme de biscuiți integrali sunt livrați lunar unei rețele locale de magazine naturiste din Deva, Hunedoara, Orăștie și chiar Alba-Iulia. Un kilogram se vinde cu 20 de lei.  Veniturile încasate din biscuiții integrali se ridică la 10 – 15 mii de lei pe lună. ”Din punct de vedere al standardului de viață mă plasez  la nivelul unui salariat plătit rezonabil, dar care își câștigă independența plătind tribut bătăilor de cap enorme ale unui om de afaceri”, spune Mirela Cristea.

Mic contra mare în afaceri

Întreprinzătoarea militează pentru o reuniune a forței economice a micilor afaceri pentru a putea supraviețui ofertei supermarketurilor. ”Există în județul Hunedoara o idee de a integra într-o formulă reciproc avantajoasă producția micilor producători de alimente integrale sănătoase. O ofertă comună, ingrediente luate preponderent de pe piața locală, o rețea comună de desfacere a mărfii construită în paralel cu marile lanțuri de retail, sunt de natură să ofere soluții de tip win-win atât pentru producătorii locali, cât și pentru clientelă”, este de părere Mirela Cristea. Chiar dacă ideea e foarte bună, pentru implementare sunt de trecut pași dificili, unul din aceștia fiind chiar interesul specific fiecărui producător în parte.

Care sunt avantajele biscuiților dietetici?

În general, biscuiții dietetici sunt făcuți cu făină integrală, tărâță de grâu sau de ovăz, germeni de grâu, deci au mai multe fibre decât biscuiții clasici. Ei vor avea un efect mai bun asupra tranzitului intestinal și asupra reglării glicemiei (mai ales dacă au ovăz). Indicele glicemic al biscuiților dietetici este mai mic. Adesea, biscuiții dietetici sunt bio, fiind făcuți din produse nerafinate. Biscuiții dietetici te pot ajuta sa slăbești, căci întârzie apariția foamei. La gustare, se pot mânca doi trei biscuiți alături de un iaurt degresat și o cană de ceai. Funcție de gustul fiecăruia ei pot fi găsiți în foarte multe variante: cu merișor și roșcove, cu stafide și curmale, cu chimen.

 

Adrian SĂLĂGEAN