HUNEDOARA LIBERĂ: Pe culmile jegului

Carmen Hărău este, de cîțiva ani, ținta principală a atacurilor site-ului hunedoaralibera. De ce? Pentru că nu a vrut să le plătească taxă de protecție. Simplu. Mărturie stau mesajele telefonice adresate doamnei Hărău de către master-mind-ul acestei grupări de lichele de presă, Flavius Tudor, care o implora să găsească o cale de comunicare și de înțelegere. În limbajul mafioților, înțelesul mesajului e unul singur: cazi la învoială sau te executăm! De altfel, Flavius Tudor i-a și spus lui Carmen Hărău, textual,  în finalul unui dialog în care doamna n-a vrut să negocieze: ”Am să vă fac reputația franjuri!”.

Și a început să muncească la acest obiectiv, care, din simplă țintă a șantajului, a devenit, cu timpul, o obsesie patologică. ”Am s-o caut și-n chiloți pe Madam” – mi-a zis Flavius odinioară, cu hotărîrea unui șef de sectă care-și caută nirvana prin budigăi. Era la începutul drumului. Și de atunci caută, caută neîncetat.

Cu timpul, Secta și-a adăugat adepți, în general oameni pe care Madam i-a ajutat cu bani. Nu-i dușman mai rău decît unul căruia i-ai dat odată bani și a doua oară nu-i mai dai. Ziariști flămînzi sau îndatorați, poeți de boscheți, lăutari, pierde-vară travestiți în bloggeri, chinuitele de hormoni, operatele la ochi, oameni cu muierile în spital – toată această fojgăială de istorioare lacrimogene, de tablouri vivante ale sărăciei și nevoiei, a primit măcar o copeică de la Madam. Căci Madam, în ciuda aparențelor, este un om sensibil și impresionabil, care, se pare, găsește bucurie în a ajuta oamenii aflați în nevoie. M-am aflat printre ei. M-a ajutat necondiționat, fără întrebări sau angajamente. Mi-am achitat împrumutul dar n-am să mă pot achita niciodată de datoria morală pe care o am față de un om care m-a ajutat la greu. Mă rog, problema mea, nu cred că interesează pe cineva.

Să revenim la Secta hunedoaralibera. Au tocat-o și-n dungă. I-au pozat papucii – un mic photoshop și iată știrea: Deputata milionară cu pantofii rupți, la întîlnirea cu ambasadorul Chinei! Au lansat știrea că e la Urgențe, în Spitalul din Deva, victimă a unui atac de cord. „Știrea” asta, aflată de tatăl ei din vecini, era să-l omoare pe bătrîn, a fost la limită. Au căutat-o ani în șir la contractele firmelor, la avere, la punct și virgulă, la familie, la prieteni, la colegii de partid, au fotografiat-o în cele mai dezavantajoase unghiuri, au umplut-o de ocară și batojocură. Au scos o foaie volantă, pe care, în campanie, o împărțea în buza pieței din Hunedoara, pe un frig de-i înghețau deștele, chiar Flavius Tudor. Pe prima pagină, Madam, bogătoaica! Haha, averi, averi, nu se mai satură Hăroaica! Într-o mare de oameni necăjiți, bogătoaica adună ură în mod spontan. Pe calea asta au mers cu terfelirea imaginii publice, din săptămînă în săptămînă confecționează un pretext pentru un nou articol cu bogătoaica de Madam. Căreia nu i-au găsit, nici ei și nici altcineva, vreo umbră de suspiciune asupra modului cum și-a făcut averea. Dar să fii bogat e o vină suficient de mare.

Și ajungem la ziua de astăzi. Secta produce un altfel de jeg, special, căci atacă într-o zonă nouă și e dublat de lipsa de logică elementară.

Scrie doamna Carmen Hărău, pe site-ul REPLICA, o confesiune despre idolul adolescenței ei, Nicu Covaci de la Phoenix. S-a dus sîmbătă la Costești să-l vadă, să asculte concertul, să cînte acolo amintirilor ei. Într-o bluză de hippiot de Woodstock, am văzut pozele, mi-a fost tare drag de ea, e generația mea, flower-power, simți cîteodată nevoia s-o dai dracului de scoarță și să faci un chef ca în liceu, să ți se rupă de lume și să cînți, în iarbă. Și se destăinuie în scris. Cum l-a iubit ea pe Nicu Covaci, cum s-a fîstîcit cînd a luat-o în brațe, cum l-a urît cînd a plecat din țară. Minunat scris, ploaie de vară după uscăciunea rapoartelor politice. Și istorisește cum s-au regăsit, după mulți ani, la Hunedoara. Ea era în campanie electorală și Nicu Covaci a venit să cînte. „Pentru un pumn de mărunțiș” – scrie doamna. Adică pentru prea puțini bani față de valoarea lui Nicu Covaci și pentru o sumă infimă față de valoarea reîntîlnirii cu propriile amintiri.

Dar Secta nu doarme. Într-o absolută lipsă de logică, Secta hunedoaralibera trîntește un articol plin de ură în care interpretează expresia „pentru un pumn de mărunțiș” ca fiind atitudinea diprețuitoare a – ați ghicit! –  bogătoaicei lipsită de suflet față de marele artist! Într-un articol în care Carmen Hărău mărturisește că Nicu Covaci era Dumnezeu pentru adolescența ei. Incredibil! Huo, bogătoaico! Jos labele de pe Phoenix! Articolul, bineînțeles, e nesemnat. Secta semnează, in corpore. Nu există abțineri.

Noul nivel de jeg a fost atins: să-ți bați joc și de amintirile cele mai luminoase ale omului, de adolescența lui. De sertărașul ăla pe care nu-l deschizi prea ușor, să nu zboare fluturele ăla.

Flavius Tudor, ne cunoaștem. Ești un om inteligent. Oamenii cu care lucrezi acolo, la hunedoaralibera, sînt oameni inteligenți. Asta vă face nemernicia de zece ori mai mare.

Alin BENA