HRISTOS A ÎNVIAT! TAINA CARE NE DEFINEȘTE LIBERTATEA
HRISTOS A ÎNVIAT!
Acest mesaj al împlinirii prin speranță, al ieșirii din timp și al comuniunii în mântuire este definiția creștină, prin taină, pentru libertate. Pentru acea libertate pe care ar trebui să ne-o dorim toți.
În tăcerea impusă de limitele omului căzut în timp și trăind un zgomot confuz, Iisus Hristos a venit ca voce întrupată care eliberează. Este răspunsul la rugăciunile omului obosit să nu înțeleagă scopul vieții lui. Iisus Hristos este Cuvântul care deslușește mai ales că faptele omului nu sunt împlinite (doar) aici, în realitatea imediată. Faptele omului au consistența devenirii doar în măsura în care depășesc mimetismul și suficiența societății alcătuite de om și devin pietre pe drumul către casă. Faptele pot reconstrui lumea din care omul vine, mai presus de lumea încropită de căderea în timp și vecinătățile iluzorii ale zilei.
Legate de fapte, zilele omului căzut în timp sunt marcate obsesiv de muncă. Prea des, această muncă e plânsul și disperarea zilelor noastre. E disperare, pentru că e legată de supraviețuire și supraviețuirea, înțeleasă doar ca o luptă individuală a omului cu omenirea – și chiar cu Dumnezeu, când nu pricepem rost -, nu ne lasă un timp pentru suflet, un timp pentru a respira propria ființă, pentru a simți și pricepe.
Salvator, pentru ca munca, lucrul nostru de fiecare zi, să fie însușită cu dragoste, să nu fie o povară, ea trebuie să se așeze pe o temelie mai înaltă decât satisfacerea nevoilor imediate ale ființei în timp, trebuie să aibă un scop întregitor.
De aceea, „orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni”, cum spune Sfântul Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni (3, 23).
Doar când munca noastră împlinește mai ales această dragoste de peste timp, când Dumnezeu devine angajatorul nostru iar răsplata este în lumină și adevăr, viața noastră se schimbă, e mai luminoasă, fiecare zi e o repetare profundă a Învierii și mântuirea are sens.
Dacă suntem împliniți în lucrul zilelor noastre, semințele roditoare ale libertății sunt bine semănate și rodul nu va întârzia să apară. Iar libertatea aceasta aduce liniște, împăcare, îndepărtarea de rău.
Și să ținem bine minte, în această permanentă încercare de a da lumină vieții noastre, de a ne împăca și cu noi înșine, dar mai ales cu Dumnezeu, că opusul păcatului nu este virtutea, ci libertatea (Soren Kierkegaard). O libertate care este constituită tocmai din virtuțile pe care Dumnezeu le-a dat omului. Acea libertate pe care ar trebui să ne-o dorim toți.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Dumnezeu să vă dea sănătate și lumină, adică libertate!
