”Hitler ar fi iubit rețelele sociale”
„Hitler ar fi iubit rețelele sociale, cel mai puternic instrument de marketing pe care şi l-ar putea dori un extremist”. Declarația directorului executiv al Walt Disney, Bob Iger, descumpănește. Chiar atât de puternică e puterea de spălare pe creier pe care postările de pe Facebook sau Google le pot avea asupra ființelor umane?!
Procesul acesta de dresaj pe care rețelele sociale le au asupra oamenilor îmi slăbește mult încrederea în calitățile umane cu care ne-am obișnuit să ne etalăm superioritatea față de animale: conștiință, rațiune, discernământ.
Fenomenul îmi aduce aminte de bietul cățel al unei rude mai aspre, un blajin și bonom ciobănesc luat să păzească casa. Lanțul și un tratament dur au transformat prietenosul animal într-o fiară în mai puțin de șase luni. Dar cum e posibil ca mesajele de pe ecranul unui calculator (pentru că sunt înțelese de oameni!) să țină loc de lanțul și biciul care fac din căței killeri? De ce, de exemplu, un tânăr din Craiova, după ce a devenit consumator de mesaje ISIS pe NET, a simțit nevoia acută de a deveni martir aruncându-se în aer în mijlocul semenilor?
Răspunsul se poate condensa într-un cuvânt: propagandă. Iar această putere a propagandei de a fecunda creiere în masă cred că stă la baza tuturor nenorocirilor lumii. Pentru că, se dovedește, ea dă rezultate și atunci când cauza promovată e netrebnică și criminală. Iar avansul tehnologiei au promovat Facebook și Google ca instrumente globale de modelat plastilina asta pe care îngrijorător de mulți semeni o poartă în cap pe post de creier.
După Brexit, Trump, ISIS, sinucideri în direct, atacuri teroriste postate de pe țeava puștii de asalt și dantelăriile de ”fake news”, responsabilitatea celor care gestionează rețelele sociale depășește cu mult un interes privat. Șefii de la Facebook, Twitter, Google, au devenit proprietari ale unor potențiale arme de distrugere în masă.
Și pentru că nu există metodă de a proteja mințile slabe de influența unei propagande parșive, autoritățile din tot mai multe țări caută soluții pentru a preveni incitarea la ură, dezinformarea, sau propagarea ideilor nocive amorsate în spațiul virtual de tot felul de extremiști, rasiști, fanatici, teroriști sau pur și simplu de cetățeni ai lumii cu mintea dusă cu pluta. Chestiunea e delicată pentru că exact demersul acesta de a îngrădi libertatea de exprimare poate fi folosit ca pretext de sistemele oligarhice sau dictatoriale pentru a limita accesul oamenilor la informația reală și obiectivă care se propagă tot pe rețelele de socializare.
Cu tot acest risc, lumea liberă consideră că așa cum merg lucrurile acuma nu se mai poate continua. Prin urmare, lupta împotriva conținutului care promovează ura şi dezinformarea pe internet a luat amploare. Companiile Facebook şi Google, care dețin cele mai mari platforme cu conținut generat de utilizatori, sunt forțate să se adapteze unei noi realități, după ce, timp de ani, nu au fost trase la răspundere pentru conținutul pe care îl găzduiau.
Concret, în Noua Zeelandă, după transmiterea în direct a atacului terorist de la moschei, de acum trei săptămâni, autoritățile au introdus o nouă lege care prevede că directorii rețelelor de socializare ar putea fi pedepsiți cu închisoarea dacă nu iau măsuri în timp util de a elimina conținutul violent. De asemenea, în Marea Britanie au apărut de asemenea ideea de a pedepsi astfel de cazuri. Mai concret, toate companiile care găzduiesc materiale generate de utilizatori ar urma să fie responsabile, inclusiv penal, pentru tot conținutul de pe paginile lor web.
Chiar săptămâna viitoare este anunțat un vot în care țări din UE vor aproba reforma reglementărilor referitoare la copyright. Acestea vor obliga Google să plătească drepturi de autor publisherilor pentru fragmentele de ştiri sau muzică preluate, iar Facebook să filtreze conținutul protejat.
Iată că încet-încet, rețelele de socializare se transformă dintr-un spațiu virtual al libertății totale de exprimare în zone supuse la rândul lor cenzurii. Succesul lor pe viitor depinde însă vital de capacitatea tehnologiei și de voința celor care le gestionează de a separa eficient ”grâul de neghină” în materie de informație propagată.
Pentru că, trebuie să fim conștienți că dacă la un moment dat lumea liberă va cădea pe mâna unor politicieni și partide extremiste, naționaliste, sau autoritariste (cum s-a mai întâmplat în istorie), nu va mai fi nici o diferență între a citi pe Facebook și a consulta Pravda, Völkischer Beobachter sau Scânteia Tineretului Comunist.
Adrian SĂLĂGEAN
