GREU DE CONVINS: Campania electorală, bulele paralele și scuipatul din furcă

Încălecați virtual de prea puțină înțelegere, plătind în real șpagă unor ticăloși care le sapă groapa permanent, politicienii români, într-o majoritate înspăimântătoare, încă demonstrează primitivism strategic în bătăliile electorale și colectivism ideologic. Iar campania pentru alegerile locale din aceste zile e o oglindă teribilă a acestei realități.

Capcana virtuală

Odată cu trecerea timpului și infuzia noilor tehnologii, politicienii români sunt din ce în ce mai depășiți de situație. Și-ar dori să fie isteți și incluși în jocul real-virtual precum copiii sau nepoții lor, dar nu realizează că surâsul înțelegător cu care sunt priviți de tineri este același cu cel cu care ei își priveau părinții și bunicii acum câteva decenii.

Dacă ai înțelege că nu poți pretinde să intri într-un ritm al prezentului pe care nu-l înțelegi cum trebuie, nu ai intra cu ideile tale cărămidă Motorola peste cele generate de cotidianul telefoanelor inteligente care învață în timp ce le folosești.

Să explicăm unde vrem să ajungem și ce legătură are conflictul între generații cu campania electorală.

Tare pe online, tare de online…

Cu un grad de generalitate copleșitor, politicienii zilei, angrenați acum în lupta electorală, consumă multă energie și bani pe lupta virtuală: ceva le spune lor că ar fi viitorul pe-acolo și că ar cântări mult această luptă. Din nefericire, peste 90 la sută dintre cei care decid cum este dusă această luptă sunt din sau în generația telefonului cu disc și surpriza cărămizilor Motorola din anii 90. Fiind de-acolo, decidenții iau ziua de astăzi și tehnologia pe repede-nainte, înțelegând vag despre ce e vorba.

Așa se face că mulțime de decidenți politici, plătind, cât mai ieftin sau pe cine nu trebuie, tineri „specialiști”, urmăresc zumzetul năucitor al rețelelor de socializare și au senzația că au dat lovitura online.

„Domnule, sunt vreo trei cârcotași, dar ceilalți o mie/ zece mii mă iubesc!” – așa sună veselia lor. În fapt, cu oglinda artificiilor de audiență virtuală folosite de „specialiștii” prost plătiți (sau prost selectați) și create din butoane, fiecare dintre prea-plinii de sine politicieni calculează și contorizează reușite dintr-o mică bulă virtuală, irelevantă.

De exemplu, cum ar putea fi relevante aprecierile sau criticile pe o temă electorală la care reacționează 5000 de persoane online (ce multe, frate!), 3000 fiind complet îndepărtate de zona de interes sau subiect, încă 1000 fiind furnizori de aprecieri la întâmplare, fără activitate online, din ce rămâne fiind cu greu selectabilă o audiență care ar merge la vot și ar fi interesată măcar de faptul că exiști și candidezi pentru ceva. Vă gândiți cam cât de relevante ar fi rezultatele la un cumul de 100 de aprecieri virtuale!?

Nu credeți? Verificați. Urmăriți, aleatoriu, pe un fir public de discuții online, de unde sunt o mulțime de postaci care atacă/ laudă un personaj politic sau altul, pe un discurs sau pe o reclamă politică: veți vedea că procent distructiv sunt de-aiurea, evident fără interes în subiectul electoral pus la bătaie de campania politică urmărită.

În rețelele de socializare plutesc bule electorale mici de amici și mici contribuabili fără mare interes, bule pe care, în procent deprimant de mare, politicienii le consideră și le promovează ca rezultate politice de forță. De unde și surprizele de mai târziu!

Desigur, altfel ar sta lucrurile când politicienii ar renunța să se mai considere atotștiutori, dar asta e dintr-un film pentru care nici scenariul nu a îndrăznit cineva să-l scrie.

Să fii batjocorit și să plătești pentru asta

Mai aproape de bula reală a informațiilor (deși presa s-a mărginit tot mai mult la zona online, acolo unde ținta de informare, mai ales pe plan local, e minoră), candidați și partide politice mai fac o eroare stupidă: duc mesajul politic în zona în care majoritatea îl disprețuiesc, ca misionari debili bine așezați pe proțapul unor canibali sănătoși. Considerând că evul mediu românesc va rezista și secolului XXI, și internetului, și relocării pe Marte, politicienii noștri au ajuns la concluzia că succesul se bazează pe „înmuierea temporară” a presei care îi face de latrină permanent, cea plătită de adversarii lor. Or, îndemnul înțeleptului „ține-ți dușmanul și mai aproape” are, totuși, cu totul alt înțeles!

Una peste alta, politicienii despre care vorbim consideră că cei care îi susțin, îi susțin oricum, astfel încât nu acolo e grija lor, concentrând eforturile pe cumpărare a bunăvoinței presei ostile.

Presa ostilă, bucuroasă de așa pomană, nu consideră un efort să pună, brusc, câteva procente din publicistica politică la dispoziția celor pe care i-au înjurat patru ani, cu atât mai mult cu cât patronii lor sunt fericiți că dușmanul politic le va plăti propria propagandă din următoarea jumătate de an.

Necazul e, însă, altul: efortul acesta nu folosește la nimic. Pentru că, la cum s-a radicalizat presa partizană, publicul țintă al mass-media din această bulă cumpărată temporar este narcotic legat de informațiile și manipulările cu care sunt bombardați permanent, de ani de zile, astfel încât sclipiciul de campanie al celor pe care au învățat să-i urască nu e decât un nou prilej de batjocură.

…Pentru că banul nu face din ticălos un om cinstit

Evident, așa cum s-a demonstrat repetat, marea problemă generată de aceste proaste calcule este surpriza de după scrutin, de după vot, atunci când, dacă ar analiza cinstit, mulți politicieni ar observa că au supărător de multe voturi pierdute chiar de la propriii susținători și victoria, dacă există, are alte rațiuni decât socotelile despre care am vorbit mai sus. De ce?

Pentru că un procent uriaș de oameni judecă după alt șablon decât cel al propagandei virtuale, pe care o consideră firesc înșelătoare, chiar dacă urmăresc jocul și participă la el.  Și își iau informațiile convingătoare din altă parte.

Pentru că propriii susținători au mai bine așezată inteligența și coloana vertebrală și înțeleg ușor faptul că cei care i-au înjurat și i-au demonizat și pe ei, prin afinitate, alături de politicienii preferați, timp de patru ani, sunt tot ticăloși, indiferent cât i-ai plăti acum. Atât.

Credit foto: http://grassrootsmichigan.com/