GEORGE POMUȚ (1818-1882), primul General român din United States Army, un „Garibaldi” al Națiunii Americane, „erou în viață” al Războiului de Secesiune și omul care a cumpărat Alaska!

La 4 Iulie, Statele Unite ale Americii sărbătoresc Ziua Națională sau „Independence Day”, celebrând 244 ani de la adoptarea „Declarației de Independență”, în 4 iulie 1776. Mai puțin cunoscut este, însă, faptul că, pe firmamentul galeriei „Părinților Națiunii” americane, un loc distinct îi este rezervat  generalului și diplomatului de origine română GEORGE POMUȚ (1818-1882)! Cine a fost „eroul încă în viață” al Războiului de Secesiune, primul general român din U.S. Army și cel care a „pricopsit” S.U.A. cu Peninsula Alaska? Vom afla, în cele ce urmează.

„Drumul” de la rangul de cadet, la demnitatea de magistrat al Imperiului și până pe baricadele Revoluției de la 1848-1849

George Pomuț a văzut lumina zilei, la 31 mai 1818, în orașul Gyula din Partium (vestul Transilvaniei, astăzi pe teritoriul Ungariei), într-o familie mijlocașă de români ortodocși, tatăl său, Ioan Pomuț, fiind fierar domenial. Stirpea acestuia cobora din neamul transilvan „Pumnuț”, originară de la Săcele, din Țara Bârsei. În contextul urmărilor Răscoalei lui Horea, bunicul acestuia, Dinică Pumnuț sau Pomutz emigrase spre pusta panonică, în căutarea unui trai mai bun.

Tânărul George Pomuț a urmat școlile elementară și medie, în orașul natal, Gyula. Grație rezultatelor notabile la învățătură, dar și la sfatul dascălilor, părinții acestuia l-au susținut material, pentru a avea acces la școli mai înalte. Astfel, îl regăsim cadet și student în capitala Imperiului Austriac, la Academia Militară „Thereziană” din Viena, precum și la Saint-Étienne, în Franța, unde a intrat în contact cu noile idei liberale ce urmau să modeleze faciesul politic al Europei. La Viena, s-a îndrăgostit de o fată din înalta societate nobiliară, dar părinții ei s-au opus mariajului. După absolvire, tânărul jurist Pomuț, împreună cu soția, au revenit în Ungaria, unde a fost numit în magistratură, ca procuror cezaro-crăiesc, iar ulterior, și-a deschis propriul birou de avocatură.

La vârsta de doar 30 ani, sub influența curentului înnoitor de substanță liberal-naționalistă, îl aflăm pe baricadele Revoluției ungare de la 1848-1849, în partida combatantă a lui Kossuth Lajos, dobândind gradul de căpitan. Un frate al său, medicul Constantin Pomuț, a îmbrățișat cauza Națiunii Române, solicitând pe cale petiționară, unirea tuturor românilor din Imperiul Austriac.

În anul 1849, imperialii austrieci, susținuți militar de Imperiul Țarist, au înnăbușit mișcarea revoluționară kossuthistă, iar corifeii acesteia, deferiți justiției și condamnați.

Refugiul peste Ocean: Speranțele „pionierului” Pomuț într-un viitor prosper, pe meridianele din „Lumea Nouă”

În atari împrejurări vitrege, pentru a scăpa de prigoană și de condamnarea Curții Marțiale, pașoptistul George Pomuț, împreună cu cei mai apropiați camarazi, s-au refugiat în Italia și Germania, cu intenția de a emigra în „Lumea Nouă” – Statele Unite ale Americii. De la Hamburg, s-au îmbarcat pe un vapor transatlantic, iar la 24 februarie 1850, reușeau să pună piciorul pe izbăvitorul pământ american, la New York.

Micul grup de emigranți, „proscriși” de Imperiul Habsburgic, a întemeiat, pe un loc sălbatic și nedesțelenit al Americii, colonia „New Buda”, lângă Keokuk, în statul Iowa. Privită din perspectiva „utopică” a ideilor lui Emil Lengyel, intenția inițială a „pionierilor” conduși de George Pomuț fusese aceea de a edifica, acolo, un așa-zis „Nou Ierusalim”, respectiv o societate ideală a libertății, de care nu avuseseră sorți de izbândă în țara natală. Dar, acest vis romantic nu și-a atins întru totul împlinirea. Fostul căpitan Pomuț, la fel ca și companionii săi, au preferat o viață îndestulată, imitând în New Buda „Lifestyle”-ul foștilor adversari – nobilimea ungară.

La 15 martie 1855, „avocatul” George Pomuț a depus jurământul pe Constituție, obținând cetățenia Statelor Unite ale Americii. Cu sprijinul financiar al magnatului Tall, a cumpărat mari suprafețe de teren și, pe la 1859, a ajuns să fie cunoscut ca unul dintre oamenii bogați ai statului Iowa. La Keokuk, trăia în lux, realiza venituri consistente din agricultură, creșterea animalelor și din concesionarea unor exploatări miniere, construise chiar și o șosea în „Vestul sălbatic”. Cu toate acestea, la un recensământ din anul 1860, își declara drept venituri: o avere imobiliară de 1000 dolari și o avere personală de 200 dolari…

De dincolo de Ocean, în 1861, vocea lui George Pomuț a pledat politic pentru emanciparea națiunilor oprimate din Imperiul Habsburgic, recomandând, în plus, și nevoia de colaborare cu Principatele Române Unite – România.

Bravul General George Pomuț, „eroul în viață” al Războiului de Secesiune

Dar, ideile sale de libertate socială și politică s-au materializat combativ, în timpul Războiului Civil American (American Civil War), denumit și Războiul de Secesiune (War of Secession).

Pe parcursul acestor evenimente militare, ofițeri de origine română precum Nicolae Dunca, George Pomuț, Emanoil Boteanu, Eugen Alcaz, Ilarie Mitre, Ion Cerghedi, Eugen Ghica, au devenit cunoscuți în toată America.

Însă, puțini sunt ofițerii din armata Statelor de Nord care au avut o carieră atât de strălucită și despre ale căror fapte de arme s-a scris în termeni atât de elogioși, ca ofițerul George Pomuț.

Pe toată durata beligeranței americane, între anii 1861-1865, el a luptat, ca voluntar, în Armata Nordului. Până în 1863, parcursese ierarhia gradelor militare de la locotenent la maior, sub stindardul Regimentului nr. 15 Infanterie din Iowa. Apreciat de către superiori, datorită calmului și curajului său, Pomuț a devenit un „erou încă în viață”, prin faptele de vitejie din luptele de la: Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah, locuri de glorie ale oștirii președintelui Abraham Lincoln. În luna mai 1864, generalul Frank P. Blair l-a adus la Cartierul General al Armatei Nordiste și l-a promovat în rangul de „Provost Marshall”, adică șef al Poliției Militare a Regimentului nr. 17 „The Buffalos”. Pentru ca, în august 1864, să i se ofere comanda Regimentului nr. 15 Infanterie din Iowa, cu gradul de locotenent-colonel. Referindu-se la calitățile excepționale ilustrate de George Pomuț în Armata Uniunii, generalul Walter O. Gresham scria: „L-am întâlnit pe Pomutz, un brav și curajos ofițer, care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat”.

La încheierea războiului dintre Nord și Sud, în anul 1865, ca semn al recunoașterii meritelor sale militare, Senatul american, cu aprobarea președintelui Andrew Johnson, l-a înaintat pe George Pomuț în gradul de General de brigadă. În plan asociaționist, a fost onorat ca membru al Organizației Foștilor Voluntari, al Legiunii Credincioase și al Ordinului „Săgeata Albastră” („Blue Arrow Order”).

Omul care a cumpărat Alaska, de la ruși pentru americani, mort în împrejurări „enigmatice”

Reîntors în Iowa, la reședința din Keokuk, pe 16 februarie 1866, Generalul Pomuț a primit numirea sa în demnitatea de Consul al S.U.A. în Imperiul Rus, la Sankt Petersburg, pe lângă țarul Alexandru al II-lea. Misiunea diplomatică a acestuia s-a desfășurat pe parcursul a 12 ani, remarcându-se, în mod deosebit, în cadrul negocierilor pentru cumpărarea Peninsulei Alaska (1867), de către Statele Unite ale Americii de la ruși, la un preț de „chilipir”, cu suma de doar 7,2 milioane dolari, adică 4,74 cenți pentru fiecare hectar. O legendă explica suma mică pentru care a fost tranzacționată, prin faptul că țarul Alexandru al II-lea ar fi pierdut Alaska la un joc de cărți…

În anul 1874, președintele american Rutherford B. Hayes i-a conferit Generalului George Pomuț rangul de Consul General. Deși fusese rechemat în America, după încheierea mandatului său diplomatic, în 1878, el a rămas în Rusia, din motive neelucidate.

Până și moartea „omului care a cumpărat pentru americani Alaska” s-a întâmplat în condiții „enigmatice”. În S.U.A., a ajuns doar vestea că a murit într-o mare sărăcie, la 12 octombrie 1882, în capitala Rusiei, orașul Sankt Petersburg. Tot atunci, se spunea că motivul pentru care refuzase să plece din Rusia ar fi fost dragostea pentru o frumoasă ducesă, care l-a ruinat și părăsit, după ce i-a cheltuit averea. „Mitul” pierderii averii nu este plauzibil, dat fiind faptul că George Pomuț și-ar fi testimoniat moștenirea Francmasoneriei americane. De altfel, numele lui Pomuț apare în lista cu membrii Lojei Francmasone „Pithagoras” de Rit Scoțian Antic și Acceptat din New York.

Trupul neînsuflețit al lui Pomuț a fost înmormântat, în „colțul săracilor” din Cimitirul „Smolensk” al orașului Sankt Petersburg. La intervenția generalului Belknap, fost prieten și camarad, osemintele lui Pomuț au fost exhumate și înmormântate, în colțul protestant al aceluiași cimitir, locul de veci fiind însemnat cu un frumos monument funerar.

Omagii postume pentru un „Părinte al Națiunii Americane”

La 31 de ani de la deces, în 1913, Congresul S.U.A. l-a recunoscut pe Generalul George Pomuț în galeria „Părinților Națiunii Americane” și a decretat ca rămășițele pământești ale acestuia să fie aduse și înmormântate în Cimitirul Național din Arlington. Din nefericire, însă, datorită izbucnirii Primului Război Mondial și declanșării Revoluției bolșevice, inițiativa nu a avut succes. Mai mult, în timpul Revoluției ruse din 1917, bolșevicii i-au distrus mormântul.

Din suita omagierilor postume, amintim că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1944, un grup de cetățeni americani de origine română au construit, prin colectă publică, un cuirasat, pe care l-au donat Armatei Americane, guvernul Statelor Unite dându-i numele simbolic „The Liberty S.S. George Pomutz”. Nava a supraviețuit tuturor bătăliilor navale și s-a aflat în exploatare, până în anul 1970.

De asemenea, în ziua de 9 iulie 1997, cu prilejul vizitei președintelui american Bill Clinton în România, distinsul oaspete a ținut să evoce, în discursul său, personalitatea Generalului american de origine română George Pomuț, ca pe „unul dintre cei care au făurit America de astăzi”!

La data de 14 august 2004, diaspora românească de peste Ocean a dezvelit o statuie a Generalului Pomuț, în fața Catedralei Ortodoxe Române „Sfânta Maria” din orașul Cleveland (Ohio, SUA).

În orașul său natal, Gyula, există o stradă și o piață cu numele Generalului Pomuț, iar românii din Ungaria i-au dezvelit o placă memorială și i-au ridicat un bust, acolo.

La noi în țară, o stradă îi este consacrată, în municipiul Timișoara. Totodată, în plan bibliografic, istoricii Liviu Patachi și Gelu Neamțu i-au dedicat o carte, intitulată „Generalul George Pomuț (1818-1882)”, apărută sub egida Fundației Culturale Române și a Centrului de Studii Transilvane, în anul 2001.

Deși a rămas mai puțin cunoscut românilor din România, Generalul unionist George Pomuț este apreciat, la loc de cinste, drept unul dintre corifeii care au contribuit la făurirea Națiunii Americane moderne.

 

Dorin PETRESC