GÂNDURI LA TRECEREA DINTRE ANI: Avem un an nou: cum procedăm?!
Trecerea dintre ani ar trebui să fie mereu prilej de optimism, de reîncărcare cu speranță, chiar și pentru simplul fapt că, din obișnuința mileniilor, astfel de schimbări în registrul timpului sunt asociate cu bilanț și planuri de viitor. În fapt, trecerea dintre ani e singura zi sărbătorită cvasi-integral de umanitate, așadar e ziua noastră a tuturor, ziua în care ne punem dorințe și suflăm peste tortul noului an.
Vom pune aici doar câteva însemnări, ca un tablou de bord cu probleme, dileme și așteptări, câteva gânduri cu care încercăm să răspundem la întrebarea sintetică din titlu: avem un an nou: cum procedăm?!
2021, un an care ne-a ciufulit bine!
Pentru început, să spunem că am avut anul 2021, care a trecut peste noi ca un tăvălug: aproape nimic din ceea ce s-a întâmplat în România (dar și în lume) în acest an nu a fost previzibil: social, economic, politic sau în plan personal. Parcă toate au mers de-a-ndoaselea.
Pandemia COVID-19 nu s-a lăsat mânuită așa cum speram de puterea științei și deciziile politice locale și globale. Mai degrabă a scos la iveală tot ce era mai rău în societate, iar România – cu educație în abruptă scădere, cu mentalitate încă post-medievală, cu o clasă politică putredă sub corupție – și-a spălat cele mai murdare dintre rufe în fața lumii civilizate.
Peste nenorocirea pandemiei, 2021 ne-a oferit cel mai grotesc spectacol politic românesc din istorie, cu partide sinucigașe (PNL), cu partide aprinzând cinice extremele urii și diviziunii sociale (AUR), cu partide tehuie pe schema cetățeanului turmentat al lui Caragiale (USR) și cu partide fără puseuri de responsabilitate, profitând de orice ocazie, chiar sacrificând sănătatea cetățeanului, pentru a înhăța locuri la masa de cheflii a puterii (PSD).
Așa se face că finalul anului 2021 găsește România condusă de o guvernare împotriva firii PSD-PNL, o guvernare care a desființat dreapta politică și a făcut loc mărețului vis comunist al partidului unic. Așa că ultimele gânduri politice românești din 2021, în mințile cinstite, sunt dăruite grației divine: Dumnezeu cu mila!
An nou, metodă nouă
În așa situație, cum am putea încropi gânduri productive pentru 2022? Nu e simplu de acceptat, dar putem porni de la un punct de inflexiune psihologic vindecător: asta e situația, nu sunt semne că s-ar putea schimba ceva în termen scurt, astfel încât toate planurile pentru noul an, 2022, trebuie adaptate la starea de fapt.
Pentru unii, mai ales dintre cei care și-au pus speranțele într-o altfel de Românie decât pesedistă, ideea de a părăsi țara reînvie. Sunt convins – și chiar am confirmări întristător de multe – că România va pierde în 2022 o mulțime de oameni, mai ales dintre cei mai buni: dar nu le poți imputa faptul că își caută un viitor respectabil.
Pentru alții, implicarea în politică, chiar și doar ca susținători, a luat sfârșit. Politica românească și masa electorală vor pierde, în 2022 și anii ce vin, o mulțime de oameni, dintre cei mai buni, mai implicați, mai capabili să pună umărul când se ridică ceva.
Pentru cei mai mulți, România lui 2022 rămâne aceeași Românie a ultimilor 32 de ani, o Românie a supraviețuirii cu fruntea în pământ și gura închisă, o Românie a supraviețuirii prin încălcarea principiilor morale și susținerea, chiar involuntară, a mecanismelor corupției și, în consecință, ale fricii.
Privind optimist, în 2022 avem nevoie de toate resursele pentru a ne ține la suprafață într-o societate sub presiune, dar avem și un avantaj (față de alți ani) care ne-ar ușura cumva sarcina: având în vedere nivelul de minimum atins de clasa politică românească, ne putem desprinde de nevoia de a face, a discuta, a susține sau blama, a consuma timp cu politica. O doză uriașă de energie pe care românii o consumă mestecând politică (inutil, după cum s-a demonstrat în 2021) ar putea fi redirecționată spre o mai solidă reușită în viață, mă rog, în ce poate fi viață mai bună în România acestor ani.
Mai puțină politică, mai multă viață
Așadar, să n-o mai lungim: intrăm în noul an, 2022, cu puterea de a trăi departe de politică, chiar dacă politica va continua să ne umilească viețile pentru că zidul între cetățean și politicienii români a fost consolidat pe termen lung.
Intrăm în noul an știind bine că așteptările mari nu sunt de la statul român, ci de la noi și de la cei din jurul nostru. Poate că cel mai bun moment pentru reconsolidarea solidarității în societatea românească, a solidarității între oameni onești, între cei care își construiesc cinstit, prin muncă și educație viitorul.
Intrăm în 2022 având o rezervă de timp pentru a regândi faptul că lăsăm prea mult de la noi, lăsăm prea mult spațiu de manevră ticăloșilor: mai mai strângem puțin lațul în jurul lor.
Intrăm în 2022 și avem nevoie de încredere: doar că va trebui căutată acolo unde există speranță și ofertă cinstită.
