Aventură 4×4 în Munţii Poiana Ruscă (GALERIE FOTO SPECTACULOASĂ!)

Motoare turate, praf, mocirlă, maşini şifonate: pasionaţii de off road s-au întors în pădurenime timp de mai multe zile. A treia ediţie a Cupei Prieteniei 4×4 a adus în munţi mii de cai putere care au spart liniştea satelor din comuna Lunca Cernii de Jos. Au fost 21 de maşini la start, şapte maşini la casa extrem şi de două ori mai multe la hobby. După prima zi de concurs, duminică, trialul s-a desfăşurat pe un teren accidentat undeva lângă graniţa judeţului cu Caraş Severinul.

Duminică, la trial, cei de la hobby au amenajat un traseu în stânga locului de start pe un versant acoperit cu ferigi uriaşe. Din cauza traseului dificil din prima zi, doar nouă maşini au rămas în competiţie, la această clasă. Virajele strânse, pe terenul înclinat, dau bătăi de cap unora, alţii se opintesc chiar şi să urce panta. Cauciucurile aruncă coloane de pământ roşiatic, iar imaginile spectaculoase stârnesc aplauzele şi comentarile pădurenilor: „Meri, mă! Te îngropi cu pământ de unu’ singur!” Alţii, cu limbaj mai „motorizat”, zic: „Degeaba turezi!”, iar voci de copii strigă: „Heeiii! Pică!” Fleici de pământ sar generos pe metri întregi.

Jeep-urile micuţe se descurcă rezonabil pe virajele strânse „ac de păr”, în timp ce maşinile masive întorc din câteva mişcări, cu atenţie, să nu rupă banda şi să primească penalizări. Cu acceleraţia în podea, monştrii 4×4 năvălesc pe traseu, răsfiră praf şi împrăştie fum. Cum e probă contra cronometru, concurenţii vin turbaţi la finiş, risipind praf peste organizatorii care clipesc şi se îneacă temeinic cu pulberea care li se asortează cu tricourile portocalii. Din goana mare, o maşină de-abia se opreşte la câţiva paşi de spectatori, iar un sătean strigă ca la coarnele plugului: „Ho, hooo! Ho, cu tata, ho!”

O prietenească neprietenoasă

Cei de la clasa extrem intră pe traseu în forţă cu fiarele lor 4×4. Chiar înainte de a da startul, organizatorul Alin Opârlescu: „Anul acesta este o prietenească neprietenoasă, cum ne zic participanţii. Lucrurile au evoluat la competiţia noastră. Am făcut traseul în aşa fel încât să aibă multe surprize pentru ambele clase. S-a lăsat cu abandonuri şi la o clasă şi la alta. Vremea nu ne-a prea lăsat să amenajăm porţiuni cu noroi în prima zi, dar azi, la trial, ne-am îngrijit să respectăm regula celor buni: băieţii trebuie să plece cu premii şi cu mult noroi!”

Ei bine, din cei cinci „extremişti” care au luat startul, o parte au rămas pe traseu. Bine înţeleniţi. O maşină pare o insectă uriaşă realizată după modelul roboţilor din „Transformers”: pufăie, scârţâie şi trepidează.

Se caţără şi coboară icnit povârnişul. În aplauze, se aruncă glorios peste o ravenă, doar pentru a se nărui, câteva clipe mai târziu, în şanţul din care acum erupe un fum negru şi gros peste oamenii aplecaţi peste panglica alb-roşie. Maşinăria dă din roţi, iese din specială şi se avântă către finiş.

Un echipaj din Hunedoara intră pe traseu şi, cu o roată, la deal, alta la vale, înaintează turat pe ravena din care cauciucurile împrăştie mocirlă peste zecile de oameni care filmează spectacolul cailor putere. O porţiune de nici 20 de metri pare proba de foc a zilei. Maşinile cad de-a latul, îşi ridică ameninţător roţile, scuipă nămol în cercuri largi în timp ce echipajele se zbat să găsească cea mai bună ieşire. Pentru majoritatea cea mai bună – şi, practic, singura – soluţie este întinderea troliilor. Copiloţii leagă cablurile ba de trunchiurile de copaci, ori de maşina organizatorilor.

„Dă drumul la troliu!”

Un cunoscut al curselor extreme, Ovidiu Man, trage cu jeepul, strigă sfaturi şi urlă la copiloţii transpiraţi care nu mai ştiu cum să-şi ajute colegul rămas la volanul maşinii căzute pe dungă.

„Daţi-vă la o parte! Evacuăm zona dacă nu păstraţi distanţa”, răcneşte Alin către oamenii care stau prea aproape de oţelul întins care vibrează periculos. Dacă se rupe cablul, e măcel şi offroaderii ştiu asta foarte bine şi îşi asumă riscul. Cu spectatorii însă, e altă poveste, una care e coşmarul oricărui organizator.

Echipajul hunedorean Claudiu Klein/ Adrian Schokander a participat la toate cele trei ediţii: „Un concurs frumos cu trasee frumoase, de la an la an tot mai tehnice. E destul de greu de ieşit dintr-o probă ca asta. Dacă nu ai material de concurs cum trebuie, nu ai nici o şansă. Trebuie blocanţi faţă-spate, nişte roţi mai mari să ajute maşina, un troliu performant, plus mult noroc şi pricepere”, spune Adrian Schokander. Cu botul maşinilor pe jumătate îngropat, jeepurile împing valuri de mocirlă. Înfuriat de chinul unora, Ovidiu Man se leagă de „pacient”, ambalează şi scoate din vale maşina înămolită. E foarte frumos anul ăsta! Mie îmi place tot ce-i cu adrenalină. Nu trebuie să te grăbeşti, trebuie să mergi frumos şi sigur”, spune un pilot.

Adrenalină şi artă

Ultimul participant are cea mai frumoasă maşină şi cel mai mare ghinion. La mijlocul şanţului, puntea din spate cedează şi e nevoie de efort dublu pentru a trage gigantul afară.

Dă un cablu de ajutor şi un participant din Maramureş, pe care îl recunoşti uşor după vorbă: „E un traseu frumos! Noi am venit de la Baia Mare. Ei ne-or invitat de anul trecut, dar nu am crezut că e aşa de frumos. Ne bucurăm că suntem aicea şi o să venim şi la anul”, spune Călin Rus, de la volanul maşinii cu care trage de ghinionist. „Adrenalină la maxim” spun spectatorii, în timp ce fotografii trag cadru după cadru.

Orice competiţie de sport extrem atrage pasionaţii de frumos, de această dată, cei de la Asociaţia Artiştilor Fotografi Hunedoreni (AAFH) „E multă acţiune, multă murdărie, noroi, e pasiune. Le place oamenilor, văd că tot mai multă lume vine la asemenea concursuri, atmosfera e foarte frumoasă. Ca fotograf, trebuie să fii atent să îţi alegi bine locul ca să îţi iasă o imagine bună. Trebuie să te ţii după maşini, să te fereşti, să sari, să fugi, e mişcare şi pentru noi”, spune Marius Peptan.

O asemenea aventură nu e doar o simplă joacă. De fapt, organizatorii off roadului vor să promoveze Ţinutul Pădurenilor printre amatorii de turism de aventură. Ţinta lor sunt pasionaţii de off road din străinătate pe care vor să-i determine să-şi petreacă vacanţele în satele din Munţii Poiana Ruscăi.

Laura OANĂ