File din „Cronica Mănăstirii Franciscane” de la Deva: În toamna anului 1855, Țara Hațegului l-a avut oaspete pe ambasadorul Papei Pius al IX-lea, Nunțiul Apostolic Cardinal Michele Viale-Prelà

În vâltoarea cea nestatornică a timpului, de cele mai multe ori, „letopisețele” veacurilor trecute s-au scris și păstrat în sânul cel sfințit al așezămintelor monahale. Un astfel de „martor” al istoriei noastre hunedorene, puțin cunoscut, îl reprezintă și „Cronica Mănăstirii Franciscane din Deva”, păstrată odinioară în arhiva sfântului lăcaș, „Archivium Conventus Devensis”, pe filele căreia sunt consemnate fapte și întâmplări, începând cu Anul Domnului 1764. Istorici locali, din care îi amintim pe dr. Victor Șuiaga – afirmat ca jurist, politician și monograf, precum și Preotul Victor Ioan Oprișiu – profesor de Religie greco-catolică la Liceul „Decebal” din Deva, au apreciat valoarea documentară a „Cronicii Mănăstirii Franciscane din Deva”.

Din noianul evenimentelor vrednice de amintit, ce s-au înregistrat cronologic pe filele cronicii devene, vom zăbovi asupra celor petrecute pe meleagurile hunedorene, în zilele de 26-27 octombrie 1855, cu ocazia instalării celui dintâi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică – Alexandru Șterca-Șuluțiu și hirotonirii primului Episcop Greco-Catolic de Lugoj, Prea Sfinția Sa Alexandru Dobra.

Condeiul călugărului literat „Franciscus Syska” de la Deva notează cum, în acel sfârșit de octombrie al anului 1855, Țara Hațegului i-a avut oaspeți pe înalții clerici catolici: Cardinalul Michele Viale-Prelà – Nunțiu Apostolic la Viena, adică ambasadorul Papei Pius al IX-lea în Imperiul Austriac; Arhiereul Lajos Haynald – Episcop al Episcopiei Romano-Catolice de Alba-Iulia; Prea Sfinția Sa Alexandru Dobra – întâiul Episcop numit și confirmat al Diecezei Române Unite cu Roma Greco-Catolică Lugoj; Prea Sfinția Sa Vasile Erdelyi – Episcop Greco-Catolic de Oradea-Mare; Monseniorul Francisc Lönhardt – Secretar episcopal la Alba-Iulia și fost Paroh latin al Săcărâmbului; Canonicul Moise Keserü.

În ziua de 26 octombrie 1855, impozantul cortegiu clerical catolic din Ardeal a fost găzduit, la palatul din Fărcădinul de Jos (astăzi, localitatea General Berthelot), „în compania preailustrului domn Ladislau Nopcea”, fost prefect, om politic atașat cauzei naționale a românilor din Transilvania, pe care scriitorul Jókai Mór îl „boteza” literar „Contele Față Neagră”, în romanul „Sărmanii bogați”.

Reprezentantul Papei Pius al IX-lea, Cardinalul Michele Viale-Prelà, cu suita sa, au pășit pe pământul hunedorean, în data de 27 octombrie 1855, venind dinspre Timișoara, prin Lugoj, Caransebeș și Poarta de Fier a Transilvaniei. De la Fărcădinul de Jos, înalții prelați, însoțiți de baronul Ladislau Nopcea, au plecat la Hațeg, unde în dimineața aceleiași zile, avându-l drept amfitrion pe vicarul căturar Ștefan Moldovan, la reședința Vicariatului Foraneu Greco-Catolic, „s-au întâlnit, fericiți împreună”, cu mult așteptatul oaspete”, Cardinalul Viale-Prelà.

După ce au poposit în acest orășel istoric de sub dealul Orlei, întregul cortegiu s-a îndreptat cu trăsurile câtre „Mica Romă” a Neamului românesc din Ardeal – Blajul, trecând prin Băcia, Simeria Veche, Orăștie, Binținți și Alba-Iulia.

La 28 octombrie 1855, printr-o mare solemnitate desfășurată la Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, Cardinalul Michele Viale-Prelà îl instala pe Arhiepiscopul Alexandru Șterca-Șuluțiu în scaunul arhieresc de Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Cu aceeași ocazie, noul Mitropolit îl hirotonea, prin punerea mâinilor, pe cel dintâi Episcop Greco-Catolic de Lugoj, Prea Sfinția Sa Alexandru Dobra.

Deși un aforism consună cam în felul următor – „Istoria este nisipul care rămâne în clepsidra timpului…”, eu tind să îl creditez pe istoricul Nicolae Iorga, cel care spunea: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții!”

 

 

Dorin Petresc